Eclipsa la gheata

Aseara am vazut prima mea eclipsa totala de luna. Intors in casa, eram hotarit sa-mi scriu experienta, cind am descoperit ca nu mi-au iesit pozele chiar asa cum o vazusem eu. Ideea e ca luna pe care o vedeam eu, era ca un mozaic, era inconjurata de fisii luminoase migrind de la rosu la albastru, si transformindu-i curba perfecta intr-un fel de poligon. Intrebind in jur daca si ceilalalti vad acelasi lucru, am constatat ca eram singurul si mi-am dat seama ca erau probabil lacrimile de frig, care-mi inghetasera pe ochi. Pentru ca de fapt asta-i tot cuiul—pozele nu mi-au iesit asa cum ma asteptasem, si am hotarit sa nu mai scriu despre eclipsa. Azi, insa, mi-am amintit cum am stat o ora in fata blocului, la -25 de grade, sa vad luna acoperita complet, si m-am intors in casa cu miscari de robot si degetele lipite de camera foto. Doar n-am pierdut o ora la o asemenea temperatura si sa nici nu scriu despre obiectul sacrificiului! Bine, ce m-a tinut afara pe tot parcursul primei parti a eclipsei a fost ambitia. Ne-am adunat in fata blocului citiva vecini si unul dintre ei, un asiatic, ne povestea ca tocmai a venit de la Calgary, unde facea zilnic o plimbare de 30 de minute dus, si una intors, pe jos, la facultate, la -45 de grade. Ce mai, prin comparatie, in Toronto este primavara. Abia dupa ce am terminat cu totii de facut poze cu luna acoperita complet, ne-a marturisit ca el este de fapt din Vancouver, si ca acolo, la ora asta, deja mijeste iarba. -25 de grade! Trebuie sa fii ori foarte pasionat, ori… foarte pasionat! Asa ca le-am spus vecinilor ca ma duc sa descarc pozele facute pina atunci si am plecat. M-am imbracat la pijama, mi-am facut un ceai fierbinte si am dat drumul la televizor.Urmatoarea eclipsa totala de luna va fi in decembrie 2010. Dar eu cred ca o s-o astept pe urmatoarea, din iulie 2011. 

Ciudatele Povesti tot mai ciudate

Tocmai am terminat de citit numarul 347 din Weird Tales (noiembrie / decembrie 2007). Asa cum spunea si Horia, acesta este numarul in care Ann VanderMeer isi face prezenta oficial. Chiar in editorialul revistei, printre alte anunturi, i se face o urare de bun-venit in echipa editoriala lui Ann, lucru ciudat chiar si pentru o revista care se numeste Povesti Ciudate, decoarece numele ei este in caseta redactionala din luna martie!

In ograda altora

In 2006 si 2007 am asistat la discutiile generate de organizarea intilnirilor anuale ale Atelierului Kult. Citiva oameni au organizat (cred ca trei sau patru), ceva mai multi au participat (cred ca undeva la 30-40) si ulterior fiecarei intilniri si mai multi au comentat, argumentat si reprosat. Este adevarat ca vorbim de o intilnire anuala, care tine doar citeva ore si pentru care propriu-zis nu e nevoie decit de spatiu, instalatie de sunet si eventual ceva racoritoare si pateuri (presupun, pentru ca nu am participat sa stiu concret), plus promotia anterioara intilnirii. Si totusi…