Beaches Jazz Festival sau cum imi petrec timpul pe aici

Tocmai s-a terminat Beaches Jazz Festival, al doilea festival de jazz ca marime din Canada si intre primele cinci din lume. A durat 4 zile si toate evenimentele si concertele au fost gratis. Partea cea mai frumoasa si aglomerata s-a numit “StreetFest” si a durat 3 zile, in fiecare seara de la 5 la 11, de-a lungul a aproximativ 3 km pe strada principala de la Beaches—Queen Street East.
bjf01.jpg
Beaches este un fost orasel/statiune, pe malul lacului Ontario, integrat in Toronto de mai bine de jumatate de secol. La ora actuala este doar un alt cartier, aflat la jumatate de ora de mers cu tramvaiul de la Primaria Toronto-ului, din buricul centrului. Cu toata integrarea si-a pastrat aspectul si specificul de statiune—singurele blocuri au maximum 2 etaje, in rest numai case si vile care coboara pina pe plaja; nu vezi magazine mari, ori mall-uri, peste tot fiind doar mici afaceri traditionale, terase peste terase, zeci de restaurante, cafenele, cofetarii; masinile merg mai incet decit in mod normal, oamenii se plimba mai mult, nimeni nu se grabeste; majoritatea sint la pantaloni scurti, slapi si maieuri; plaja este lunga de citiva kilometri cu nisip fin; pescarusii de serviciu insotiti de lebede, rate salbatice si celebra gisca canadiana.
bjf02.jpg
Cel faimos festival de Jazz din Canada este cel din Montreal, care este al doilea ca marime din America de Nord. In Toronto sint anual 4 festivaluri de Jazz, cel mai mare dintre ele fiind Beaches Festival. In fiecare an se preconizeaza ca o sa vina un minim de 900.000 de participanti, si in final se trezesc cu peste 2 milioane. Anul asta au participat aproximativ 70 de trupe de jazz, 50 dintre ele la ceea ce s-a numit “StreetFest”. De-a lungul celor 3 kilometri de strada s-a oprit circulatia timp de 3 zile, s-au instalat mici scene din 50 in 50 de metri. Fiecare trupa cinta cite o jumatate de ora odata, cu o pauza de o ora intre performante, ca sa lase trupele din stinga si dreapta scenei sa-si tina concertele lor.
bjf03.jpg
A fost superb, obositor, si a meritat fiecare minut. O experienta ciudata, dar in final deosebit de placuta, a fost inghetata Guiness, avind savoarea berii Guiness in proportie de 75%! Restul de 25% era probabil zaharul ca sa o faca comestibila…
La anul o sa povestesc despre festivalul din Distillery District, mult mai micut, dar extrem de interesant si pitoresc. Din pacate a fost in luna iunie, n-am participat decit o zi si n-am facut nici o poza.
bjf04.jpgbjf05.jpg

4 Comments

  1. am avut si eu parte de jazz, acasa in satu mare. uite-aici (acum ma dau balena🙂 ):

  2. da’ plaja aveti in satu mare? He, he, he…

  3. vezi ca te-am incaltat c-o leapsha. asa, de bun venit in blogosfera😀

  4. Aha?!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s