Toronto Comic Arts Festival sau cum imi petrec timpul pe aici

Weekendul trecut am fost la Toronto Comic Arts Festival, sau pe scurt TCAF. Festivalul s-a tinut la University of Toronto (UofT tot pe scurt), in citeva colegii, dar evenimentul principal a avut loc in Old Victoria College si Burwash Quad care surpriza, sint la zece minute de apartamentul meu. Daca adaug la asta si ca intregul festival a fost gratis si comicsurile sint o pasiune, pot spune ca a fost un weekend plin.
Conventiile se organizeaza si desfasoara toate pe aceleasi principii si dupa aceleasi reguli in toata lumea. Cu toate astea, in timp, s-au decantat doua tipuri principale:
– Conventiile pentru fani, la care cel putin pe continentul American participa de la 1000 de persoane in sus, in general se ajunge la 3-4 mii de participanti, dintre care 80% sint fani si doar cel mult 20% sint creatori si oameni din industrie, care vin sa-si reinnoiasca legaturile cu fanii, sa-si prezinte ultimele aparitii, samd. Exemple de asemenea conventii sint World Science-Fiction Convention, World Horror Convention, AdAstra ori World Comicon (ultimul, de la San Diego fiind socotit cel mai mare de tipul lui, deoarece Hollywoodul a intervenit in organizare pentru prima oara). In alte parti ale lumii se poate ajunge la cifre chiar mai impresionante—in Tokio de pilda, la Comiconurile lor nationale, participa in jur de 5-600 000, in fiecare an. Da, ati citit corect, mai mult de jumatate de million de participanti!
– Conventiile de creatori, unde de obicei sint intre 300 si 800 de participanti, dintre care 75% sint creatori ori oameni din industrie, care se aduna la un loc mai mult pentru a-si reinnoi contactele din industrie, ori a-si face contacte noi, decit pentru a se face cunoscuti si fanilor. Insa nefiind conventii cu circuit inchis, nu se ignora prezenta fanilor, acestia avind parte de un program plin alaturi de scriitori si artisti. De pilda, World Fantasy Convention, ori Saratoga Springs Convention, in acei ani in care nu coincide cu alte conventii internationale (anul asta World Fantasy se va tine la Saratoga!)
TCAF este o conventie in special pentru artisti. Au fost in jur de sase sute de participanti, marea majoritate artisti profesionisti, ori aspiranti, editori, publisheri, librari. In buna traditie a conventiilor au fost panels si lansari de comics non-stop, de dimineata de la ora 10 pina seara la ora 7, urmate de petrecerile la fel de traditionale in puburile din zona. Mult mai interesante insa, atelierele de creatie, unde nume mari din domeniu au tinut prelegeri pe diverse subiecte, de la storytelling la digital painting. Astfel am cunoscut oameni precum Mark Siegel, director editorial la First Second Books, supranumit pe cind era la Simon & Schuster “The Graphic Novels Guru”, Darwyn Cooke, unul dintre principalii artisti ai DC, cistigator a 3 premii Eisner numai anul asta, la San Diego, sau Jason Thompson, fost editor la Shonen Jump, autorul singurei enciclopedii pe subiect—Manga: The Complete Guide, unul dintre cei mai mari specialisti in cultura manga si prin extensie cultura japoneza moderna. Ori copiii teribili ai artelor digitale, precum Bobby Chiu de la Imaginism Studio, Attila Adjorney, James Jean, Jose Villarubia, Jim Zubkavich, etc. Dintre toti, James Jean a fost cel mai impresionant cu seria de coperti pentru Fables si Wired, ca si cu campania pentru Prada.
Printre cele mai interesante lucruri aflate la TCAF:
– industria de comics si graphic novels este deja cotata ca fenomen mainstream, avind o rata de crestere pe piata de 100% anual si se asteapta ca intr-un an, doi cel mult, sa asistam la o explozie a fenomenului. Moment in care cererea de artisti (graficieni si scriitori) va fi cu mult mai mare decit ce poate oferii piata in termeni de artisti educati si experimentati.
– pe piata japoneza, cea mai de succes publicatie manga are un tiraj de 6 milioane la fiecare doua saptamini, iar o publicatie cu doar 250.000 tiraj este considerate”low circulation”.
– japonezii au comicsuri specializate foarte clar pe felii de populatie, iar nu pe tema ori specific. Cele mai raspindite sint Shonen Manga, care inseamna Manga pentru Baieti, si care la rindul ei este impartita pe virste: scoala elementara, liceu, facultate si undeva la 30 de ani; apoi acoperind aceleasi categorii de virsta dar pentru fete—Shojo Manga; urmeaza Seinen Manga, pentru barbatii de peste 35-40 de ani, iarasi cu diverse subclase pentru diversele categorii de virsta (pina in 50 de ani, intre 50 si 60, peste 60, etc.); si in fine Josei Manga, pentru femei peste 35-40 de ani. Dincolo de aceste patru categorii principale, a cincea nu se refera la gen, ci la tipul de om, indiferent ca vorbim de fete sau baieti—Otaku Manga, care este Nerds Manga, o manga pentru tocilari cum s-ar spune in Romania, desi cuvintul “nerd” este mult mai complex decit simplul “tocilar”.
– pe continentul American cititorii de comics sint in proportie de 60% fete, respectiv femei. Asta mi s-a parut o informatie interesanta pentru ca in Romania reactia majoritatii fetelor la subiect este dezgustul fata de aceasta placere “tipic masculina”!
– la ora actuala aproape ca nu exista editura de carte care sa nu produca propriile comics, ori graphic novels, marea majoritate adaptari dupa romane celebre. Manevra menita sa formeze o masa de cititori fideli, care ulterior (cind va veni boomul) sa accepte mult mai usor si productii originale.
– piata de comics europeana este considerata mult mai dezvoltata si evoluata, aflata cu cel putin 25 de ani inaintea celei americane (in ciuda faptului ca Hollywoodul foloseste numai comics americane si supereroii americani sint cei mai renumiti!)
– tin minte cind vorbeam cu artisti romani pe vremea cind lucram la Playboy, si multi imi povesteau cum isi faceau mina prin Spania, ori Franta, muncind in regim de linie de productie, ca graficieni, simplii executanti, pentru productii mari de banda desenata, de cele mai multe ori numele lor nefiind nici macar mentionate in produsul final. Ei bine, acelasi lucru se intimpla astazi cu graficienii americani si canadieni, care sint angajati in Japonia sa execute diverse aspecte ale marilor productii manga, pentru ca sint o mina de lucru mult mai ieftina decit proprii artisti! Este prima oara cind aud ca americanii sint angajati ca mina de lucru iefitina in alta parte a lumii!

Chiar ma intreb, in afara de banda desenata pentru copii, se mai publica si altceva in Romania? Exista productii profesioniste de banda desenata pentru adulti in Romania sub forma de periodice, ori graphic novels? Nu ma refer la cele care apar prin ziare si reviste in 4 casete ori cel mult o pagina.

4 Comments

  1. Salut. Am ajuns la postul asta, destul de vechi de altfel, cautand pe google “comunitate graficieni comic books romania”. Sunt termeni de cautare alambicati dar trebuia sa restrang cumva cautarea. Se mai gasesc cateva comic bookuri prin romania dar nu se gasesc foarte multi graficieni talentati, doar unii care stiu foarte bine sa copieze din reviste straine.

    Cel mai suparator este insa cat de greu se pot achizitiona instrumentele pentru desenul unei benzi desenate sau macar a unei coperte reusite. Cerneala pentru pictura carbunele subtire sunt rar cautate si studentii la arte se vad de multe ori fortati sa apeleze la surse din strainatate…

  2. Probabil ca daca nu exista cursuri de comics, atunci singura modalitate a artistilor romani de a invata ramine cea practica, a copierii benzilor straine preferate pina isi intra in mina. Pericolul fiind ca sa li se para mai comod sa copieze si sa continue practica indefinit. Cu atit mai mult cu cit nu au profesori care sa le explice ce sa urmareasca atunci cind se apuca de creat o banda desenata, ori care sint defectele si care sint punctele pozitive ale comicsurilor deja publicate, respectiv ale artistilor “pe val” la momentul respectiv.

  3. crerea pentru comics in romania e relativ mica iar oferta si mai mica. exista cateva publicatii care isi fac totusi loc cum ar fi Hardcomics sau Aooleu. pe web parca benzile desenate sunt ceva mai multe si variate cele mai reusite fiind Fredo and Pidjin, Ceva Marunt, Cartooniac si altii. Printre ei incerc sa-mi fac si eu loc… te invit pe blogul meu sa vezi despre ce e vorba

    PS: te invidiez ca ai participat la un asemenea eveniment… dar nu-i nimic pt ca la sfarsitul lunii se tine Salonul de Benzi Desenate la Constanta. Voi fi acolo!🙂

    cheers!

  4. Bafta multa la Salon si succese in continuare. Multumesc pentru toate referintele pe care mi le-ai dat.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s