Despre scriitori profesionisti IV — Michael Haulica

Mi-am pus de multe ori intrebarea daca putem folosi “scriitor profesionist” pentru cineva din Romania. S-ar putea ca acolo, la nivel academic, deja sa se fi dat un raspuns, ori sa se fi decis ca discutia este irelevanta. Probabil ca este la nivel local, insa international un raspuns este important daca vrem sa existam pe piata de literatura. Aici este simplu—esti platit de la un nivel minim (considerat 4 centi pe cuvint) pentru ceea ce scrii si cel care te plateste a intrunit toate conditiile de calitate si piata pentru a fi luat in discutie de asociatiile profesioniste, atunci te numesti scriitor profesionist, indiferent daca banii pe care ii cistigi din scris iti ajung sau nu. Chestia asta este relativa, depinzind de stilul de viata pe care-l ai, de marimea si necesitatile familiei, etc. Si este adevarat ca la inceput cind esti platit cu acest minimum trebuie sa scrii extrem de mult si sa vinzi pe masura pentru a supravietui numai din scris.
Revenind insa la problema initiala—citi scriitori din Romania sint profesionisti conform acestui standard occidental? Ei bine, romanii dau raspunsuri evazive ori nu raspund deloc. E de inteles pe de-o parte, nu ne dorim sa stie toata lumea care este venitul nostru lunar ori anual. Pe de alta parte insa, daca ajung sa fiu platit profesionist de o editura care este pe lista oficiala, atunci este important pentru mine ca scriitor sa fac publica aceasta stire.
Tind sa cred ca nu exista inca acest nivel in Romania. Nu cred ca exista inca o editura ori revista care sa plateasca pe o povestire de 5000 de cuvinte, minimum 200 de dolari. Si atunci, raspunsul este sigur altul—probabil ca exista scriitori care sint platiti indeajuns ca avans pentru carte, ca sa se intretina citeva luni, apoi vind destule exemplare pentru ca din comision sa supravietuiasca atit el cit si familia sa pina la urmatoarea carte, peste un an sau doi. Un nume care imi vine in minte ca s-ar afla printre cei fericiti ar fi Mircea Cartarescu. Dar presupun ca nu exista mai mult de doi-trei in aceasta situatie, ceea ce este nefericit pentru Romania. Daca cifrele sint altele si situatia scriitorilor din Romania este de fapt mult mai buna, atunci imi cer scuze si as fi curios sa stiu mai multe.
Pina atunci insa, din punctul meu de vedere, un scriitor este profesionist in Romania in momentul in care ajunge la acel nivel de maiestrie in ale scrisului incit se poate compara oricind cu marile nume de pe scena mondiala. Binenteles ca asta este o chestiune subiectiva, insa exista si ceva repere obiective care pot influenta o decizie.
Din aceasta perspectiva, Michael Haulica este printre putinii scriitori profesinisti pe care Romania ii are, si printre si mai putinii pe care literatura noastra de gen (si aici includ SF, F si H) ii are. Daca povestirile publicate de-a lungul timpului prin reviste si antologii, o parte dintre ele strinse in volumul Madia Mangalena, nu v-au convins optind pentru solutia comoda ca ar fi fost doar accidente fericite (slava Domnului ca editorii nu au considerat acelasi lucru), atunci cititi Asteptind-o pe Sara. Ce aveti in aceasta carte este scoala de scris. N-am intilnit multi scriitori care sa manipuleze la un asemenea nivel limba romana, care sa te poata implica emotional inca de la primele fraze, fara a folosi efecte dure ce preuspun mult singe si injuraturi. Nu vreau sa va induc in eroare, primele fraze sint dure, dar nu se bate nimeni, nu se impusca nimeni, nu exista nici un razboi, soarta lumii nu atirna de acele cuvinte. “Pe Mordelia au razuit-o de pe fotoliu.” O singura propozitie, aparent banala, o femeie Mordelia, spune-ti-mi acum ca nu vi s-a uscat gura de curiozitate. Prima propozitie ar fi fost de ajuns, dar Michael nu este asa: “Pe Mordelia au razuit-o de pe fotoliu. Intr-o zi, intr-o buna zi tot au facut-o. De douazeci de ani statea acolo. Neclintita. Acolo minca, acolo dormea, acolo se pisa, acolo isi primea amantii.” El continua pe acelasi ton, aceeasi aparenta normalitate care-ti ridica parul in cap cind realizezi ca de fapt esti mai departe de normalitate decit ai fost cu orice alt roman citit in ultimii zece ani. Si crezi ca o tine asa primul paragraf, ca sa te incite si sa-i citesti cartea, si apoi o lasa mai moale, respira si el, gifiie, povestea curge iarasi normal, dar Michael nu este asa. Inchipui-ti-va un intreg roman care te tine intr-o scriitura ce curge ca o vraja. Este o vraja din care nu poti sa scapi: “Si, Michael, si ce se mai intimpla, si cum e cu Mordelia, spune-ne despre degete, limba si sex, Melisa, Ravi, Roxana, e-mailuri ca scrisori de dragoste si scrisori de dragoste la comanda, realitatea virtuala si programatorii…” Sau mai bine doar spune, doar povesteste ce vrei tu si noi o sa stam cuminti sa te citim, cuminti cind te citim.
Daca sinteti scriitori la inceput de drum, Asteptind-o pe Sara este manualul de scris care va trebuie. Daca sinteti insa doar cititori, atunci Michael este una dintre lecturile cele mai intense si magice de care veti avea parte.
Am “auzit” acum citeva zile ca se discuta deja despre scriitorii cu care ar trebui sa concuram la Eurocon (e bine ca macar exista intentia de a iesi din inertie). Michael este una dintre putinele optiuni viabile ale Romaniei. Trecind de faptul ca este publicat in Romania si continua sa scrie si sa publice profesionist, de faptul ca este una dintre vocile semnificative ale literaturii SFFH de la noi, este printre putinii publicati si in alte tari si printre si mai putinii publicati destul de frecvent pe alte meleaguri. Ca atare apreciat si in afara. Iar acele meleaguri nu sint intotdeauna aceeasi tara, unde poate si-a gasit o relatie, ci sint diverse alte tari, toate europene (Anglia, Ungaria, Bulgaria, Croatia si Danemarca). Deci sansele ca juriul Euroconului sa fi auzit de el, si poate chiar sa-l fi citit sint mult mai mari. De unde si sansele ca el chiar sa si ia premiul.
Michael Haulica este prima mea optiune pentru Eurocon. Si cine stie, daca dupa asta ajunge publicat de cine trebuie, poate fi o optiune si pentru Worldcon.

5 Comments

  1. ma faci sa rosesc, costi… multumesc mult. face bine sa mai gasesti din cind in cind astfel de cuvinte despre tine. te indeamna sa mergi mai departe. te fac sa treci mai repede peste momentele de indoiala. iti dau curajul si forta.

  2. […] September 22, 2007 Posted by michael in Cărţi, Despre mine. trackback Costi Gurgu scrie aici, pe blogul lui, citeva cuvinte despre mine. Cîteva mai multe. Şi aşa descopăr că sînt un tip […]

  3. Iti scrisesem si aici, dar se pare ca s-a pierdut comentariul.
    Multumesc, Costi. Vorbele tale inseamna mult pentru mine.

  4. Multumim, Costi. Ne vom cunoaste sper candva aici sau acolo. Mike e un tip extraordinar. S-ar putea sa fiu subiectiv – imi este prieten. Oricum, subiectiv sau nu, Mike ramane unic. La buna vedere. Asta-i…

  5. Cu mare placere!
    Iar eu sint obiectiv. Si nu numai datorita distantei actuale. De-a lungul anilor nu ne-am intilnit decit de trei ori, asa ca nu ne-am apropiat atit de mult incit sa devin subiectiv. Il cunosc mai mult pe Michael din carti…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s