Pe Niagara in jos, pe un mal frumos…

Unul dintre lucrurile frustrante aici este vremea. Se schimba atit de repede si dramatic, incit nu te poti increde prea mult in sistemul meteorologic. De altfel, Institutul Meteorologic din Ontario este tinta multor glume rautacioase din cauza inabilitatii de prognoza vremea cu mai multa precizie. De unde, expresia timpul probabil a capatat intelesuri mai substantiale aici.
De pilda vineri, Vali si Simona s-au hotarit sa mearga la plaja, cu o zi inainte fiind anuntat ca va fi o zi cu soare, 32C maxima, putin noros spre seara si ploaie noaptea de vineri spre simbata. Zis si facut, la ora 2 erau in drum spre plaja. Ma suna din tramvai sa-mi spuna ca este mai inorat decit s-a anuntat, asa ca verific la televizor pe Weather Channel. Isi schimbasera prognoza de dimineata si aratau ca de fapt temperatura maxima o sa fie 28C si ca va fi soare cu nori, altfel totul in regula. Asa ca le spun sa nu-si faca griji, ca tot vor avea soare si 28C este o temperatura onorabila pentru plaja. In fine, mai vorbim citeva minute si cind verific iarasi vremea inainte sa inchid, baietii tocmai schimbau iarasi informatia. Deja anuntau ca maxima (care este undeva la 2-3 dupa-masa, adica exact atunci cind vorbeam cu ele la telefon!) este de fapt 26C, si in loc de noros se schimbase in “overcast”, adica soare deloc si nori negri acoperind tot cerul. Le spun noile schimbari, iar ele imi transmit suparate ca tocmai au coborit la Beaches si deja ploua. Baietii de la Vreme nu apucasera sa scrie ultima constatare pe viu. Modificarea pe TV a venit la cinci minute de cind incepuse deja ploaia! Prognoza canadiana este de fapt o pinda, urmata de viteza de reactie la schimbarea vremii sub nasul lor. Ei spun ca exista explicatii de ce este atit de greu de facut prognoze in partea asta de lume si explicatiile lor suna logic…
Intre timp insa, prognozasera ca simbata va ploua si duminica va fi soare si frumos. Simbata a fost soare si frumos, iar duminica a plouat. Noi luasem bilete pentru duminica…
In fine, trecind peste aspectul neplacut al vremii, excursia a fost frumoasa. Am ajuns spre prinz la o podgorie—Vidal, unde am degustat vinuri si ni s-a facut un tur al butoaielor si instalatiilor. Interesant. Am degustat un vina alb Riesling, un vin rosu al carui soi nu l-am retinut, era prima oara ca auzeam de el si un vin demi-dulce, late harvest. Boabele sint culese manual tirziu in toamna, la prima zapada, astfel incit concentratia de zahar este mai mare si aroma mai puternica. O sticla de late harvest este tripla ca pret fata de una normala, adica undeva la $25 pentru jumatate de kilogram. Mindria lor cea mare este Ice Wine, un vin dulce facut din struguri culesi manual dupa primul inghet puternic, la minimum –20C. Procesarea boabelor inghetate este foarte meticuloasa si necesita un timp indelungat, sucul fiind ulterior colectat in butoaie de stejar importate din Franta, fabricate dupa o metoda secreta, veche de sute de ani. Un singur butoi costa $1000. O sticla de 300g de Ice Wine costa undeva la $75.
De la podgorie ne-am oprit doua ore in Niagara on the Lake, prima asezare europeana in zona Niagarei, un orasel colorat si pitoresc, sufocat de flori, cu strada principala tivita cu magazine mici, superb decorate si aranjate, majoritatea de culoare locala. Aici am stat la sfat cu George Bernard Shaw si apoi am plecat mai departe, catre cascada.
La sfat cu Shaw
Orasul Niagara este mai mare si mai mult de jumatate este de fapt statiune turistica. Strada comerciala arata ca un Las Vegas in miniatura, iar faleza este un deliciu. Te plimbi printre flori si foisoare de piatra de-a lungul cascadei americane, impresionanta, apoi te apropii de cascada canadiana, de trei ori mai mare si zgomotoasa. In dreptul ei trebuie sa strigi ca sa te intelegi cu cei de linga tine si umbli printr-o perdea de apa, formata din stropii de apa care se ridica de pe fundul cascadei din cauza impactului.
Pe faleza
Dar, ca sa simtim si mai bine ce inseamna Niagara, am luat vaporasul Maid of the Mist si am facut un drum pina in inima cascadei, pina in locul in care motoarele ambarcatiunii nu mai pot infrunta curentii si trebuie sa intoarca. Destul de adinc totusi, pe ultimii metri avind senzatia ca esti in mijlocul unei furtuni pe mare, atit de puternic este zgomotul, balansul vaporului si apa care te biciuie din toate partile cu furie. Este una dintre experientele de nelipsit daca ajungi la Niagara.
Maid of the Mist
Ne-am mai plimbat, am mincat niste sushi, am facut poze, una peste alta a fost o experienta foarte frumoasa, chiar si pentru mine si Vali, care mai vizitasem locul de trei ori. Merita macar o vizita pe an. Si in ciuda ploii si a vremii urite, se pare ca le-a placut si Simonei si lui Catalin Sandu. In curind (dupa ce le pune cablu in apartament) probabil ca o sa le auzim si lor opinia. Pina atunci insa, veti auzi mai multe de la mine.

2 Comments

  1. 🙂 Ma bucur sa va vad bucurosi si zimbitori. Felicitari fotografilor, excelente imagini.
    Vreau si io acolo.🙂

  2. Multumim, Marian. Primele lor 3 saptamini au mers lin, iar noi il stim pe Catalin ca e supranumit Norocel, asa ca s-ar putea sa le mearga la fel de bine si in continuare.
    Te asteptam cu mare drag, sa inmultim numarul fanilor/scriitori romani din Canada.

    Cine stie, poate ca in curind vom tine RomConul la Toronto!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s