Nuit Blanche sau cum imi petrec timpul pe aici

O data pe an, in ultima noapte a lui septembrie, este noaptea artelor—“a free all-night contemporary art thing”. Practic, incepind de la ora 7 seara pina la ora 7 dimineata, tot orasul este un intreg spectacol de arta. In jur de 150 de locatii (muzee, galerii de arta, colegii, statii de metrou, biserici, piete, parcuri, stradute comerciale, biblioteci, etc) puse la dispozitia artistilor pentru expozitii personale, de grup, pentru proiecte interactive, concerte, proiectii de filme si documentare, prezentari de moda, teatru, dans, balet si aproape orice altceva ti-ar mai putea trece prin cap ca manifestare de arta contemporana.
Orasul a fost impartit in trei zone cu trei teme diferite. Zona A—The Sleep of Reason Produces Monsters; Zona B—At the Corner of Time and Place; Zona C—Spernatural City

Am iesit pe la 9 seara pe strada. Strazile pline ca in miezul unei zile de weekend, vara. Iar in apropierea locatiilor multimea te ducea cu gindul la manifestatii, ori concerte in aer liber. La unele proiecte erau cozi de sute de oameni, asteptind sa intre sa asculte un concert de muzica de camera, ori sa vada un catwalk, ori o instalatie interactiva, precum The Ghost Station, o instalatie de sunet si lumina ce a ocupat intreaga statie de metrou Bay, transformata intr-o statie fantoma, unde dincolo de efecte vizuale ciudate te trezeai in mijlocul furtuni de sunete de frecventa joasa—infrasound and tactile sound—sunete pe care le simteai mai degraba decit le auzeai, de unde si expresia lor de tactile sounds, si care sint in mod normal asociate cu aparitii si manifestari paranormale.
In centrul universitatii, in King’s College Circle, era stabilita zona de carantina pentru un contact extraterestru, cu fumul si ceata de rigoare, lumini de reflector iesind din ceata si prezentind spectatorilor detalii ciudate de stil Calauza lui Tarkovsky, totul fulminind cu un cort ridicat pentru oamenii de stiinta, unde ET tinea in brate un Yoda muribund! Umor englezesc…

In fine, ne-am plimbat toata noaptea pina la cinci dimineata cind deja nu ne mai simteam picioarele si am fost siliti de oboseala sa ne intoarcem. Citeva concerte, citeva expozitii de pictura si sculptura, doua filme cel putin stranii, unul gay supernatural si celalalt film noir absurd, citeva spectacole de stilul celor doua prezentate mai sus, Bata Shoe Museum (unde dincolo de expozitiile lor permanente, era montata expozitia si prezentarea Footnotes, unde “artist Talia Erlich considers our imprint on the urban landscape through an interactive installation that will grow through the night”), AGO (Art Gallery of Ontario, adica muzeul de arta moderna), aflat in plina renovare, proiect condus de Frank Gehry (celebrul arhitect care a construit si Guggenheim Museum din New York) si care sarbatorea ultima noapte in hainele vechi tinind o petrecere intr-una din salile de expozitie, la care invitase intreg Toronto. Pe linga petrecerea de la AGO, am mai stat o ora si la petrecerea data de studenti la UofT (University of Toronto). Cind ne-am indreptat spre casa, strazile erau inca pline de oameni, plimbindu-se fericiti, facind poze si filmind, de ai fi zis ca este duminica dupa-masa, nu 5 dimineata!

Ne-am culcat pe la 6, duminica dimineata, frinti de oboseala si am dormit pina la prinz fara sa visam. Trebuia sa mergem la un Rodeo, in afara orasului, unde firma lui Vali organiza un barbeque, dar cind ne-am trezit spectacolul incepuse deja de o ora, asa ca am renuntat. In schimb, a fost o zi insorita ceea ce ne-a indemnat sa iesim la o plimbare placuta pina in Queen’s Park unde tocmai se intimpla Words on the Street, un eveniment literar anual, la care participa toate editurile de carti si reviste din Toronto si o multime din alte orase, ori din State, si au fost prezenti sute de scriitori veniti din toate colturile continentului pentru a-si lansa carti, a da autografe, pentru a citi pasaje din cartile lor, ori pur si simplu pentru a sta la dispozitia trecatorilor, sa le raspunda la intrebari, ori doar sa faca conversatie. Un gen de tirg de carte in aer liber, dar in care accentul a fost pus pe scriitorii prezenti, iar nu neaparat pe carti si editori. Banuiesc ca a fost mult mai relaxant dupa o noapte de alergatura si aglomeratie, decit sa vezi cowboy calarind tauri si cai salbatici! Desi, o sa vreau sa vad si un Rodeo la un moment dat, sa-mi satisfac si curiozitatea asta.

2 Comments

  1. Costi, ma simt la 200 de ani de tine. Parca imi scrii din viitor, zau ca da. Uite, imi infloreste o lacrima in ochi din cauza faptului ca am o revelatie tirzie: s-a inventat masina timpului – un zbor peste ocean.

  2. Marian, iti trimit o batista sa-ti usuci lacrima revelatorie. Este special tesuta contra traumelor viitorului—odata folosita te face sa uiti ce ai citit aici. Posibil side effect—uneori re face sa crezi ca nu exista viitor! Personal as recomanda cite un zbor peste ocean din cind in cind…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s