DSP VI — David Brin

Stau la 5 minute de Toronto Reference Library, un fel de headquarters al retelei de biblioteci publice din Toronto. O cladire impresionanta, pe 5 nivele, dotata cu tehnica de ultima ora pentru a cauta ori studia carti. O sala de expozitii de arta, sali de cursuri, camere de studiu individuale, sau pentru grupuri mici de 3-4 oameni, lounge-uri pentru citit, scena de lansari de carte, ori alte evenimente, salile clasice de studiu pe carti cu zeci de mese, sala de computere unde poate oricine sa vina sa-si verifice e-mailul, ori sa caute pe Internet, laboratoare de computere pentru aplicatii grafice si un mini-magazin de carti la mina a doua. Carti pe care biblioteca le scoate din colectii si le vinde la un pret infim: 30c un paperback (pretul normal in librarie este de $8-12), $1 un hardback (in librarie este $27-35), intre 80c si $1.20 orice CD ori DVD cu filme si muzica, $2 orice album, enciclopedie, etc.
Asa am cumparat in 2005 romanul Brightness Reef de David Brin. Primul volum al noii trilogii din seria Uplift, paperback aparut in 1996. Ajuns acasa, m-am documentat si am aflat ca prima trilogie a seriei a aparut undeva intre 1980 si 1987.
Sundiver, (The Uplift Saga, Book 1) a fost retiparit de Bantam in 1985. Nu stiu cind a aparut exact prima oara, dar banuiesc ca inaintea cartii a doua:
Startide Rising (The Uplift Saga, Book 2), care a aparut initial in 1982 si a fost retiparita de Bantam in 1984. Iar ultima carte a trilogiei este:
The Uplift War (The Uplift Saga, Book 3) aparuta in 1987.
Startide Rising a cistigat in 1983 premiile Nebula, Hugo si Locus pentru cel mai bun roman an anului, performanta destul de rara. Iar The Uplift War a cistigat in 1988 premiile Hugo si Locus pentru cel mai bun roman al anului, a fost nominalizat la Nebula si listat de NY Times Bestseller.
Asta da, pedigree!
Citisem in tara, romanul Postasul al lui Brin si cu toate ca mi-a placut, nu m-a transformat intr-un fan. De alta aparitie nu stiam. Abia recent, dintr-o discutie pe un alt blog, am aflat ca de fapt ar fi aparut The Uplift Saga la editura Pygmalion, in 1997. Si asta de pe vremea cind eram inca in Romania! Ce pierdere, as fi putut sa le citesc de atunci. Iar eu chiar obisnuiam sa cumpar majoritatea aparitiilor SF&F din Romania. Cum a putut sa-mi scape? Probabil ca lipsa oricarei campanii de promovare, obisnuinta editurilor romanesti de a se baza pe foamea cititorilor care “afla ei cumva ca am scos si noi o carte…”. In fine, incercind sa descopar acum despre ce este vorba nu am reusit sa gasesc decit un singur link catre aparitia de la Pygmalion, si acesta fara poza, ori descriere, probabil tot pe acelasi obicei al multor edituri din Romania, ca “lasa, ca afla cititorul ce a cumparat, dupa ce a dat banul!” Singurul detaliu de pe site este:
Razboiul elitelor (2 volume)
Nominalizat la premiul Nebula pentru cel mai bun roman 1988, Premiile Hugo si Locus pentru cel mai bun roman NY Times Bestseller

Bun. Asta inseamna ca de fapt nu au publicat decit cartea a treia a trilogiei! Nu puteau sa publice in doua volume trilogia completa, de 2100 de pagini si mai ales nu ar fi putut trece sub tacere intreaga pleiada de premii! Iar daca este adevarat ca nu au publicat decit al treilea volum, atunci ii pling pe cititorii care l-au cumparat si ulterior au descoperit ca nu e decit un volum al unei trilogii si nici ala macar primul.
Dar sa revenim la subiectul principal. A doua trilogie din The Uplift Saga a aparut intre 1996 si 1999:
Brightness Reef (1996)
Infinity’s Shore (1997)
Heaven’s Reach (1999)

Atras de toate laudele si premiile si descrierile, am imprumutat de la biblioteca prima carte a primei trilogii: Sundiver. Foarte interesanta premiza, idee pura de hardSF, scriitura buna, personaje dragute, poveste OK.
Ca un maestru, Brin creioneaza din prima un univers original, bazat pe ideea simpla ca nu sintem singuri ci din contra, sintem inconjurati de sute de specii de alieni raspinditi prin toata galaxia, toti acestia organizati intr-o societate galactica foarte bine pusa la punct. Premiza este ca fiecare specie ajunsa la un anumit nivel de dezvoltare, isi capata un statut de sine statator in cadrul societatii galactice si poate la rindul ei sa ridice la nivel de specie inteligenta (uplift) o alta specie aflata in stadiu animal, ori de inteligenta primitiva. Aceasta trebuie apoi cultivata si urmarita cu atentie de catre civilizatia maestru care a efectuat “ridicarea”, noua specie fiind intr-un soi de relatie de vasalitate in raport cu specia parinte pentru citeva milenii, cind se presupune ca a atins nivelul de civilizatie si dezvoltare adecvat pentru a fi un membru plin al societatii galactice.
Oamenii nu au apparent nici o societate maestru, par sa se fi “ridicat” singuri, printr-un accident al naturii! De unde intrigi si conflicte de palat…
Premiza relativ simpla, dar ingenioasa si originala, avind aceleasi posibilitati si acelasi impact ca si premiza din Fundatia lui Asimov, Dune-ul lui Herbert, sau Valentine’s saga lui Silverberg. Un univers cu reguli proprii si legi de dezvoltare care permit o societate complexa si ca atare acorda un teren bun pentru jdemii de volume, in cazul in care autorii chiar isi pun ambitia.
Cert este ca dincolo de premiza si scriitura buna, romanul Sundiver nu m-a emotionat. Asa ca l-am citit, l-am apreciat si l-am dus inapoi la biblioteca. Si a mai trecut un an.
In 2006, ma uitam prin biblioteca personala in cautarea urmatoarei lecturi. Si am descoperit iar prima cartea a celei de-a doua trilogii. Mi-am reamintit toate cautarile din anul anterior si m-am gindit ca e absurd sa ma opresc chiar la a doua cartea, cea mai premiata si apreciata dintre toate! Asa ca, inapoi la biblioteca sa imprumut Startide Rising.
De data asta m-a prins. Scriitura la fel buna, dar personajele si povestea de zece ori mai interesante. Dintr-o data nu mai aveam in miini o carte hardSF in care ideea este cea mai importanta si apoi citesti 600 de pagini de explicitare a ideii si dezvoltare a ei pina la cele mai fantastice ipoteze stiintifice, asa cum sint o buna parte din romanele hardSF. Aveam o carte care imbina frumos hardSf-ul cu space opera, cu o intreaga enciclopedie de alieni si societati alieni superb construiti/e, toate intr-o drama captivanta a unor personaje cu care iti era usor sa te implici. Nu m-am putut opri decit la ultimul volum al celei de-a doua trilogii, si stiu ca pentru volumele 2 si 3 din a doua trilogie mi-am asteptat rindul la bilbioteca!

Am mai inteles din acelasi blog, ca drepturile pentru The Uplift Saga au fost cumparate de Pygmalion in 1997 si abia dupa 10 ani se pot re-cumpara de catre o alta editura. Ei bine, sintem in 2007 si drepturile pentru aceasta saga ar trebui sa fie pe piata. Sincer, cred ca ar fi una dintre cele mai bune investitii pe care le-ar putea face o editura in domeniu. Sase volume, scoase cite doua pe an, ca sa pastreze un ritm decent, in trei ani piata romaneasca s-ar putea bucura de aceasta superba poveste, pentru care piata americana a asteptat 19 de ani intre primul volum si ultimul! Are milioane de fani in intreaga lume, care-l bat la cap pe Brin sa o continue cu o a treia trilogie. Nu sint singurul nebun care i-a devenit fan dupa The Uplift Saga.
In cazul in care insa nimeni nu se grabeste sa o aduca in Romania integral, atunci va recomand s-o faceti rost in engleza. V-a merita fiecare banut cheltuit.

8 Comments

  1. dragul meu prieten aparitiile editoriale ale editurii pygmalion au incetat din cauza ca nu mai au fonduri si traducatori,am vorbit cu vlad dercaci si a promis ca poate in 2008 ianuarie sa se redreseze.doar sa vorbesti cu horia si sa-l convingi sa publice brin.personal am considerat uplift war una din cele mai bune carti sf.ma bucur ca avem gusturi comune in ce priveste cartile.hai cu cartea cu care ne-ai “amenintat” sau macar cu o povestire super.te imbratisez cu drag voicu

  2. Dupa Uplift Saga mi-am revizuit opinia despre Brin. Chiar imi pare rau ca cititorul roman nu are acces la asemenea carti, ori are un acces trunchiat cum s-a intimplat in acest caz (doar volumul III din prima trilogie!). Fiecare carte sat in picioare si de una singura, dar e pacat sa nu stii “istoria”, sa nu poti cunoaste evolutia evenimentelor care au dus la acel specific punct. Si mai ales, ce se intimpla dupa…
    Oricum, imi pare bine ca mai sint si altii in Romania carora le-a placut Uplift War si ar fi dornici de mai mult Brin. Voicu, nu cred ca am mare influenta in privinta deciziilor editoriale ale lui Horia sau Michael, dar voi redeschide subiectul.

  3. Putin cam off-topic poate, dar ar fi bine sa va puneti sperantele in alta editura pentru David Brin. Ca sa intelegeti cum stau lucrurile acolo, daca chiar ai vorbit cu vlad dercaci – de fapt nu mai lucreaza la pygmalion de vreo 3 ani….asa ca iti dai seama ce atenta si serioasa e lumea pe acolo. Pacat de ei , incepusera bine.

  4. Se pare ca soarta tine cu Editura Pygmalion. E a doua oara cand introduc mesajul. (prima oara am gresit adresa de email). Dupa cum spuneam sper ca altcineva sa publice David Brin, pentru ca o dovada despre cat de bine merg lucrurile la Pygmalion este faptul ca voicunike a vorbit cu vlad dercaci care i-a promis ca in ianuarie 2008 se redreseaza. Persoana cu care a vorbit nu mai lucreaza de 3 ani la Pygmalion, deci …. nu stiu ce sa zic, ori a vorbit cu altcineva, ori a vorbit cu cineva care nu mai lucra la acea editura. Ideea e ca Pygmalion e o editura care nu mai reuseste sa miste ceva semnificativ de mult timp. Chiar sunt curios cine i-a promis ca se redreseaza in 2008 pentru ca asta e o chestie care o aud la ei de cel putin 5 ani. Ideea e ca au avut un portofoliu bun dar au dat cu piciorul la tot. Chiar asi fi curios cine mai rezista din vechea garda a editurilor de SF. Apropo cand ai vorbit cu pygmalion ai vorbit in persoana, sau la telefon?

  5. pentru loneriderer-am vorbit la telefon si era ferm pe pozitie,acum am vazut ca m-a mintit ,sa-i fie rusine! cit despre Brin doar sa se intimple o minune ca sa fie publicat in romania am constatat cu tristete ca toti editorii se cramponeaza pe niste carti slabute,noroc cu Nemira ca mai scoate citeva carti bune.

  6. Pacat – cam asta e tot ce pot sa spun. Ca multe edituri in anii 90 incepuse promitator.Cel putin asa parea pe vremea aia. Dar cum spui si tu toti editorii se cramponeaza de niste carti slabute. La inceput toti aveau de unde alege pentru ca erau multi autori nepublicati si era loc de greseala. Si toata lumea a sarit pe cartile premiate. Dupa cativa ani cand titlurile premiate s-au mai epuizat a inceput sa se vada cum arata politica editoriala. La asta s-a mai adaugat si faptul ca au scazut tirajele. Brusc editurile care zpuneau ca sunt promotoare ale SFului in Romania au constatat ca nu mai vor sa publice asa ceva. Iar cand au inceput sa le plece oamenii din echipa asta sa vazut in calitatea cartilor pulicate. CUm spuneam si mai devreme persoana cu care ai vorbit la telefon nu era cine spunea ca este. Ca si la alte edituri acolo au trecut o gramada de oameni prin stafful editorial dar toti au plecat in cele din urma.Din ce stiu eu cel putin, acolo au ramas cativa oameni care incearca sa dea impresia ca isi pastreaza directia de editura care pulica SF.O sa incerc sa nu poluez blogu asta cu acest gen de polemici asa ca o sa fac un link spre blogul meu si cine este interesat poate gasi acolo restu povestii. Sunteti liberi sa comentati.

  7. Ok. Asta e linku spre continuarea comentariului de mai sus

    http://loneriderer.wordpress.com/2008/06/12/day-3-ca-sa-nu-dam-nume-de-edituri-cel-putin-nu-inca/


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s