Cine vrea sa fie scriitor in Romania?

O “discutie” mult prea extinsa de pe blogul lui Michael Haulica mi-a adus aminte de povestea lui Robert J. Sawyer despre debutul sau. Poveste care mi-a darimat multe dintre preconceptiile romanesti despre rolul scriitorului in propria cariera si pozitia acestuia vis-à-vis de editura, pe piata americana. Continue reading

Cum maciuim fudul cu drincurile

Azi am primit ultimul numar din ziarul “Jurnalul Romanesc”, din Toronto. Pe prima pagina, un articol scris de Simona Catrina: “Cum meciuim dilurile cu drincurile”. De fapt ce se aude la majoritatea  romanilor este maciuim, iar nu meciuim, si mi s-a parut mai cul sa maciuiesc fudul, decit dilul. Oricum, va recomand din toata inima sa cititi articolele Simonei, fie ele din revista “Tango”, fie din revista “Playboy”. Continue reading

Sint carti…

Sint carti pe care le citesti pe nerasuflate. Nu-ti vine sa le lasi din mina si la sfirsit ti se pare o nedreptate ca s-au terminat. Chiar si cind esti singur acasa si citesti, parca ai vrea sa o faci pe ascuns, ca atunci cind erai mic si te ascundeai de parinti si mai furai citeva pagini in noapte. Continue reading

DSP VII — Liviu Radu

Am observat la toti cei pe care in sinea mea ii apreciez ca fiind scriitori profesionisti, un fel de energie vitala, o putere de munca inspaimintatoare si o pasiune pentru obiectul profesionalismului care de multe ori aduce cu o obsesie. Continue reading

Zile de toamna

Ca si primavara, toamna e scurta in Canada. O luna, o luna jumatate cel mult, de pe la mijlocul lui octombrie pina la mijlocul, ori cu ceva noroc, sfirsitul lui noiembrie. Scurta, dar faimoasa pentru peisajele superbe ale sutelor de kilometri patrati de paduri colorate in cele mai fantastice nuante de rosu, trecind printr-o gama intreaga de rozuri, galben, portocaliu si verde. Mii de fotografi profesionisti si amatori viziteaza toamna de toamna. Nu-i vezi prin orase, ci numai prin statiuni si tirgulete, Continue reading

Halloween in TO

Pe 31 octombrie este Halloween, ceea ce inseamna ca anul asta a picat exact in mijlocul saptaminii, intr-o miercuri. La sfirsitul de saptamina trecut au avut loc toate petrecerile specifice, din cluburi, puburi si teatre. La una singura imi pare rau ca nu am ajuns, desi mi-am promis in fiecare an ca o s-o fac. Este vorba de petrecerea organizata de revista Rue Morgue, singura revista de horror entertainment din lume, dupa cum se lauda. Continue reading