DSP VII — Liviu Radu

Am observat la toti cei pe care in sinea mea ii apreciez ca fiind scriitori profesionisti, un fel de energie vitala, o putere de munca inspaimintatoare si o pasiune pentru obiectul profesionalismului care de multe ori aduce cu o obsesie. De pilda, Robert J. Sawyer are un program ce implica 36 de ore pe zi—conduce o editura; publica un roman pe an, pentru care turneul de lansare il duce prin toata Canada, in mare parte din Statele Unite si uneori si in alte parti ale lumii—un turneu ce dureaza intre 3 si 6 luni, in fiecare an; participa la aproximativ cincisprezece conventii nord-americane, plus una sau doua internationale; are un curs de scris care dureaza citeva luni pe an; jurizeaza citeva concursuri anual; tine prelegeri la universitati, biblioteci, societati literare, saloane de carte, etc, scrie esee, prefate, recenzii, citeva povestiri, posteaza in blogul personal aproape zilnic, uneori si de citeva ori pe zi, participa in citeva forumuri pe Internet… ah, si scrie cite un roman pe an! Ori Michael Haulica, care este editor de carte, editor de revista, scrie articole pentru alte publicatii (Observator Cultural si suplimentul din ZF, asta daca nu-mi scapa altceva acum), participa la lansari personale si cu ceilalti autori pe care i-a publicat, una peste alta face tot ce face si Sawyer, mai putin cursul de scris si turneul nord American!
Ei bine, Liviu Radu are aceeasi energie dezlantuita—serviciu ce nu are nici o legatura cu scrisul, dar care ii maninca cele 8 ore pe zi, plus drumurile; traduce la greu, participa la conventii si lansari, jurizeaza, scrie recenzii si esee, si mai scrie si un volum impresionant de texte literare. De fapt, cred ca este cel mai prolific autor lansat dupa 1990 din domeniul SF&F&H:
– Trip-tic (roman SF, editura Dacia, 1999)
– Constanta 1919 (roman SF, editura ProLogos, 2000)—Premiul I la concursul Vladimir Colin
– Spre Ierusalim (colectie de povestiri, editura ALL, 2001)
– Optiunea (roman SF, editura Pygmalion, 2004)
– Spaime (roman horror, editura Pygmalion, 2004)
– Babl (colectie de povestiri, editura Diasfera, 2006)
– Cifrele sunt reci, numerele-s calde (colectie de povestiri, editura Amaltea, 2006)
Waldemar (roman fantasy, editura Tritonic, 2007)
Iar toate astea sint in volum, dincolo de toate textele scurte publicate prin diversele reviste, ziare si antologii. Pentru ca este unul dintre autorii cei mai curtati de catre orice editura ce vrea sa publice o antologie. Nu mai vorbim de premii. Dintr-un text intr-un blog, am inteles ca ar avea peste 30 de premii, dintre care unul este Premiul Eurocon, cistigat in Polonia, in 2001.
Spre marea mea dezamagire, nu am reusit sa-i citesc deocamdata decit Trip-tic, Constanta si Spre Ierusalim. La inceputul anului 2004 eram deja in Canada si de atunci mi-a fost foarte dificil si sa-i urmaresc evolutia, dar si sa citesc noile aparitii. Mai mult ca sigur am citit prin diverse alte locuri povestiri din Babl si Cifrele sunt reci. Tare as fi curios insa de Spaime sau Optiunea, ca sa nu mai spun de Waldemar.
Liviu Radu este un povestitor de mare calibru. Acesta este aspectul care m-a fermecat dintotdeauna la el. El este printre putinii scriitori de SF&F din Romania care s-a dezvoltat ca povestitor de exceptie. Care a reusit sa depaseasca toate ispitele noilor curente si experimente literare si si-a continuat cariera de scriitor marjind pe extraordinarul sau talent nativ. Cind toate experimentele contemporane vor disparea de pe scena literara si istoria nu-si va aduce aminte decit de doi-trei dintre avangardisti, vor ramine in constiinta noastra cei care au stiut sa povesteasca frumos. Iar Liviu Radu isi are deja locul asigurat. Mai mult, el este printre cele citeva exceptii care isi studiaza in adincime subiectele si temele, care trateaza fiecare idée cu cea mai mare grija si o analizeaza pina la ultima consecinta. Nu veti gasi vreun text al sau la care sa puteti spune—asta este o abordare superficiala, de fapt subiectul este cu totul altul… Si ginditi-va ca a scris doua ucronii (Constanta 1919 si Optiunea), care de obicei necesita studii de istorie, cultura si religie amanuntite pentru a crea realitati alternative credibile. Iar cel putin Constanta 1919, un roman care mie mi-a placut in mod deosebit si m-a transformat intr-un fan al lui Liviu Radu, este alcatuit din trei parti distincte, trei variante de istorie alternativa a Romaniei. Trei posibile istorii, nu una singura! Marea majoritate a scriitorilor nu se apuca de istorii alternative din exact acest motiv—efortul de investigatie si studiu prealabil este mult prea mare ca sa fie tentant. Multi au idei de “ce-ar fi daca…”, dar cind intra in amanunte sa conceapa lumea in varianta alternativa, cu obiceiurile si coloratura locala din respectiva perioada si detaliile istorice care fac varianta credibila, renunta. De aceea ucroniile sint atit de putine si cei care au curajul sa le intreprinda atit de apreciati. Ori cel putin sint apreciati pe alte piete, cum este Harry Turtledove aici.
Scriitor profesionist? Da, Liviu Radu este printre putinii scriitori romani care merita acest calificativ si care ar fi facut cariera pe continentul nord-american. Ar fi fost nominalizat la mariile premii ale genului si ar fi cistigat an de an cel putin cite un Hugo, Nebula sau Locus. Ar fi fost invitat de onoare la orice conventie locala sau internationala si numele sau ar fi intrat in toate dictionarele literare si de gen.
Vreti scriitori romani cu care sa ne impunem pe pietele internationale? Liviu Radu este mina sigura intr-o asemenea intreprindere. La cit mai multe carti, premii si in special cititori!

4 Comments

  1. Frumoasă insurgenţa lui Liviu Radu!

  2. Cred, cu toata sinceritatea, ca Gurgu exagereaza. Dar, daca m-am simtit vreodata obosit si fara chef de lucru, a aparut intotdeauna cate o asemenea opinie din partea cuiva pe care-l respect si al carui talent il invidiez. Si atunci, cum sa nu te straduiesti sa te ridici, cat de cat, la inaltimea cerintelor? Costi, nu stiam ca exista carti ale mele pe care nu le ai. Te rog sa ma contactezi si sa rezolvam problema. Oricum, dupa ce am citit blofgul, m-am simtit in al noualea cer…

  3. Mi-a facut cea mai mare placere sa scriu parerea mea sincera despre dumneavoastra. Si din cite stiu nu este numai parerea mea. Probabil ca nu sinteti numai cel mai prolific autor de FSFH, dar si cu cei mai multi fani/cititori.
    Cit despre carti, cred ca este destul de dificil sa-mi ajunga in Canada, dar o sa va contactez pe e-mail sigur. Probabil ca o sa vorbesc si cu Bogdan Hrib pentru Waldemar.

  4. bravo, liviu radu, si nu in ultimul rind bravo, costi gurgu! distanta nu te-a indepartat.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s