Cum maciuim fudul cu drincurile

Azi am primit ultimul numar din ziarul “Jurnalul Romanesc”, din Toronto. Pe prima pagina, un articol scris de Simona Catrina: “Cum meciuim dilurile cu drincurile”. De fapt ce se aude la majoritatea  romanilor este maciuim, iar nu meciuim, si mi s-a parut mai cul sa maciuiesc fudul, decit dilul. Oricum, va recomand din toata inima sa cititi articolele Simonei, fie ele din revista “Tango”, fie din revista “Playboy”. Umor acid, sarcasm si un ochi critic si atoatevazator, demn de titlul Mama Soacrelor. Binenteles ca daca sinteti prin Toronto, atunci o puteti citi si in “Jurnalul Romanesc”, sau ii puteti asculta opinia, saptaminal, la postul romanesc de televiziune, simbata la ora 12.

Simona a incercat o trecere in revista a celor mai uzitate cuvinte englezesti romanizate fortat de catre comunitatea romaneasca din Canada, precum si o posibila justificare a fenomenului. Citind articolul mi-am amintit de condescendenta multora din tara care povesteau de prieteni plecati peste hotare: “ce bai, a stat si el 3 ani in Italia si nu mai stie acum, romaneste! La fiecare 3 cuvinte imi baga unu’ pe italiana…” Asta in buna traditie a exagerarii romanesti—binenteles ca daca cineva iti vorbeste cu trei cuvinte in romaneste, unul pe italiana, iar trei in romaneste si tot asa, atunci e un caz special. Dar in general, se intimpla sa-i vina imigrantului sa foloseasca mai repede cuvinte pe care in ultimii ani le-a folosit foarte des (de 10-20 de ori pe zi). Daca se intoarce in tara, ii trebuie jumatate de an si se dezvata. Este doar o problema de automatism. Daca incerci sa te integrezi intr-o alta societate, este firesc ca o sa vorbesti limba locala pentru cel putin zece ore pe zi (drumul pina la serviciu, la serviciu, apoi la intoarcere, la cumparaturi si eventual chiar la distractie, in cazurile in care te distrezi cu prieteni locali). Nu este doar firesc, este recomandat. Daca vrei sa ai success si sa fii acceptat de catre societate, trebuie sa comunici eficient si cit mai natural cu putinta. Iar asta vine cu un pret, unul pe care ti l-ai dorit ca imigrant, dar care intors in tara te condamna la calificarea de snob—cu ceva exercitiu incepi sa gindesti in limba straina si sa vorbesti aproape la fel de fluent si sofisticat ca si nativii limbii respective.

Dar ce imi mai amintesc este ca, inca de ani buni, in Romania se vorbeste anglicizat, si nu numai de catre cei care se intorc in vizita din tari mai calde, ori uneori mai reci. Ci chiar de catre cei care abia au ajuns prin Ungaria sau Turcia, nicidecum n-au trait intr-o tara de limba engleza. OK este la ordinea zilei, asa cum multi isi cauta si eventual gasesc un job, unde trebuie doar sa se focuseze pe obiectul muncii.

Si de fapt, ultimul este aspectul pe care-l discuta Simona—nu intercalarea unor cuvinte straine intr-o propozitie romaneasca, ci romanizarea unor cuvinte englezesti des folosite. Asa cum explica ea, inteleg de ce se intimpla fenomenul la imigranti. Mie mai greu sa inteleg insa, cum se intimpla in Romania!

“Dar mai exista o categorie si mai prolifica, a romanilor care opereaza estetic termenii englezesti si-i lungesc si-i latesc in asa fel, incit sa incapa in calapod romanesc. Si eu, si multi altii asemenea mie, avem tendinta sa inventam o limba noua. Cred ca asa au facut si dacii pe vremuri, luau cuvinte romane si le dacuiau pina deveneau ceva de nerecunoscut, dar foarte la indemina”, ne spune Simona, apoi ne da citeva exemple frecvente: “nu mai spunem ca sintem hotariti, ci ca sintem determinati; nu anulam, ci cancelam. Nu mai potrivim, ci meciuim. Clinuim prin casa, cucarim ceva de mincare, drincuim o bere rece, ne subscriem la ziar, ni-l delivera astia acasa, etc.”

In fine, lista Simonei este mult mai lunga si va asigur ca este fun de citit. Normal ca i-au scapat multe altele, din care amintesc numai doua. Primul pe motivul ca este iritant pina la Dumnezeu—a sponsora o sponsorare! Iar al doilea, pe motivul ca este cel putin la fel de amuzant ca toate celelalte la un loc—cind nu esti sigur ca o sa gasesti o masa libera, poti da telefon sa-ti faci o rezervatie la restaurant!

Adevarul e ca nimeni nu face pe snobul si in primul rind, nimeni nu si-a uitat limba sau tara, din contra, traim in Canada dar stim ce se intimpla in tara mai abitir decit cei de acasa. Daca am fi acolo, am discuta despre ultima vacanta, colegi, prieteni, carti, aici discutam despre politica din tara, scandalurile de acasa, familia si prietenii lasati in urma, si in mare parte amintiri din copilaria romaneasca! Insa, vorba Simonei, face parte din evolutia fireasca a noastra si a limbii, asa cum probabil a facut parte din evolutia dacilor pe vremea romanilor, apoi a romanilor pe vremea slavilor, tatarilor, turcilor, ungurilor, sasilor, samd.

Anyway, sint happy sa va fi told you asta now. Sper only sa va fi distrat, pentru ca este funny, at least pentru noi, si pe viitor you’ll be more binevoitori cu friendsii vostri care come back in vizita.

3 Comments

  1. O problemă la fel de importantă ca şi anglicizarea este scrisul fără diacritice, aşa cum se poate observa şi pe blogul tău. Oricît de corect ai vorbi în română, nu se poate spune că o scrii corect dacă nu foloseşti diacritice. Şi Windows (XP sau Vista) şi Mac OSX şi Linux (toate distribuţiile) permit scrierea cu diacriticele româneşti care se văd perfect cu toate programele pentru internet (IE 6-7, FF, Opera, Safari, etc.). Nu e mare lucru de adăugat aranjamentul de tastatură specific pentru limba română, iar operaţiunea durează doar cîteva minute, pentru că necesită repornirea SO. Ai pe situl lui Secărică ( http://secarica.ro/html/ro_keyboard.html ) un mic program care permite folosirea diacriticelor sub XP cu păstrarea celorlalte taste ca în tastatura US. În Vista nu se mai pune problema, pentru că aranjamentul de tastatură românesc inclus e aproape identic cu cel US, în afara diacriticelor bineînţeles.

  2. Am uitat să-ţi zic că pînă te obişnuieşti să scrii cu diacritice poţi folosi AutoCorect ( http://softset.ro/autocorect.html ), un program gratuit care adaugă automat diacritice la un text care nu le conţine. Totul nu ia decît cîteva minute, pentru că softul are un dicţionar integrat care funcţionează perfect în marea majoritate a cazurilor.

  3. Imi pare rau ca nu am reusit sa raspund mai repede…
    Oricum, problema diacriticelor este mult mai complexa decit mi-ar permite un comentariu aici si nici nu are legatura cu obiectul blogului meu. Asa ca nu am sa intru in detalii.
    Scriu cu diacritice atunci cind este vorba de tiparit/printat si folosesc fonturi care au diacriticile designed in programe de typography, special pentru fiecare font in sine. Prefer solutia de design oricarei solutii de programare. De aceea am si luat hotarirea sa nu folosesc diacritice in aplicatii de Internet pina in momentul in care nu se va gasi o solutie universala de typography, nu numai de programare.
    Daca se pune problema de tiparituri (reviste, ziare, etc) atunci intr-adevar scrisul fara diacritice reprezinta o reala problema. Pentru bloguri nu are nici o importanta. Si nici o legatura cu anglicizarea.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s