DSP VIII — Guy Gavriel Kay

Unul dintre marii autori de fantasy este printr-o simpla coincidenta… canadian! Auzisem de el din Romania, pe cind era nominalizat la World Fantasy Award in 1991, pentru romanul Tigana. Dar l-am citit pentru prima oara in 2004, in Toronto, cind i-am si cumparat prima carte—A Song for Arbonne, publicata in 1992.

Kay scrie historical fantasy, adica isi bazeaza actiunea in timpul unor mari evenimente istorice, ori in preajma unor mari personalitati, si impleteste istoria cu fantasticul, schimbind doar mici detalii, insa lasind multe indicii pentru a putea face conexiunile. De pilda, A Song for Arbonne este in fapt despre Cruciada Albigensian din 1209-1229, initiata de catre Vatican pentru a eradica erezia provinciei Languedoc. Cruciada cu multe semnificatii istorice—a permis Frantei sa puna mina pe o provincie care geografic si istoric ar fi trebuit sa apartina Spaniei, a declansat institutionalizarea ordinului Dominican si a Inchizitiei si a provocat moartea a peste 200 000 de oameni.

Kay isi bazeaza lumile create pe modele reale ale istoriei, fara a urma insa aceeasi linie istorica, iar personajele au alte motivatii si destine, desi uneori poti recunoaste personalitatile istorice din spate. Si nu in ultimul rind, elementele fantastice specifice zonei respective sint intotdeauna in actiune, iar personajele sint influentate in comportamentul lor de existenta acestor manifestari magice.

 Asta presupune ca pentru fiecare roman in parte, Kay studiaza nu numai istoria, ci si mitologia si folclorul zonei si introduce elementele care i se par cele mai interesante in actiunea cartii. A Song for Arbonne se petrece in zona de influenta franceza, ca atare elementele fantastice sint locale, in Tigana sint italiene, in The Lions of Al-Rassan sint spaniole si maure, in The Last Light of the Sun sint celtice, cu influente nordice, samd.

Guy Gavriel Kay a studiat filosofia la Universitatea din Manitoba, perioada in care a fost ales de Christopher Tolkien, fiul lui J.R.R. Tolkien, ca asistent in procesul de editare al operelor nepublicate ale marelui scriitor. Kay s-a mutat la Oxford si a inceput in 1974 sa lucreze direct pe The Silmarillion. Aceasta a fost mutarea care i-a deschis pofta pentru scris Fantasy. In acelasi timp insa si-a dat seama ca nu este o profesiune foarte sigura si ca nu ajungi sa traiesti de pe urma ei decit dupa multe eforturi si multi ani de munca. Asa incit, cind s-a intors in Canada, Kay nu s-a apucat imediat de scris, ci a urmat studii de drept la Universitatea din Toronto, de unde a absolvit in 1978.

Nu a practicat insa dreptul, iar in 1984 si-a facut debutul cu The Summer Tree, prima carte a trilogiei The Fionavar Tapestry. Cea de-a doua carte a trilogiei, The Wandering Fire, este cistigatoare a premiului Aurora in 1987 si este cea care-l consacra si-i deschide cariera de scriitor profesionist, asta insemnind ca incepe sa cistige destul de pe urma scrisului, ca sa se ocupe numai de scris.

Astea au fost informatii suficiente pentru a ma determina sa-l citesc. Asa incit, cind mi-a cazut in miini A Song for Arbonne intr-un anticariat, nu am ezitat. Un scris foarte ingrijit, o poveste construita meticulos, personaje placute si nu in ultimul rind, puteam simtii cercetarile aprofundate de istorie si folclor. Eram insa in perioada in care il citeam obsedat pe George R. R. Martin, cu a lui trilogie la vremea respectiva, A Song of Ice and Fire. Stiu ca nu ar trebui sa fac comparatii, insa nu sint critic, nici macar recenzor, citesc numai din placere si atunci imi permit sa fiu subiectiv. Nu am reusit niciodata sa citesc listele obligatorii de lectura doar pentru ca erau considerate de critici, ori profesori, o obligatie pentru cultura mea personala. Intotdeauna mi-a trebuit ceva mai mult sa ma convinga sa incep sa citesc o carte si de aceea citesc cu aviditate recenzii, pentru ca sa-mi pot alege numele de pe acele liste obligatorii. Iar cu ce nu-i musai, ma descurc foarte bine prin aceeasi metoda si cu ajutorul culturii mele neobligatorii.

Revenind la subiect, cind citesti una dupa alta A Song for Arbonne, un roman de sine statator de aproximativ 500 de pagini, scris in stilul mai luminos si romantic al lui Kay, si inainte ai citit A Storm of Swords, al treilea volum al trilogiei lui Martin, o carte de aproape 1200 de pagini, parte dintr-o saga de peste 6000 de pagini, cu sute de personaje si zeci de linii de actiune paralele, situate in universul intunecat si singeros al celor sapte regate, nu poti fii decit subiectiv. Iar eu sint inclinat catre stilul mai intunecat al lui Martin, si romanul lui Kay mi s-a parut mult prea roz in ciuda dramelor personajelor sale. Mi-a placut, dar nu m-a impresionat si pentru moment am aminat sa-i citesc alta carte.

Doi ani mai tirziu, aflat la AdAstra, am sansa sa-l intilnesc personal pe Kay. Este printre panelistii festivalului si are in prima zi un panel de discutii teoretice despre cum sa-ti construiesti o lume fantastica si a doua zi o ora de lectura din ultimul lui roman—Ysabel. Asa ca, ma duc la primul panel, unde sala este plina si individul ofera unele dintre cele mai pertinente obervatii. Mi se pare interesant, si a doua zi ma duc si la lectura din Ysabel. Sala este plina cu toate ca este una dintre salile mari. De fapt este cea mai plina sala din ce am vazut pina atunci. Poate doar la Cory Doctorow (care, apropos, este tot canadian!) sa fi fost la fel de plina. Kay are obiceul de a citi cu foarte putina intonatie, spre deosebire de, sa zicem Sawyer, care face o performanta de scena de teatru. Apoi, citeste cu voce inceata si in ciuda microfonului si a linistii din sala, fac eforturi sa-l inteleg. Urmeaza tone de intrebari din partea ascultatorilor! Una peste alta, plec cu sentimente amestecate de acolo. Mi-a scapat mare parte din ceea ce a citit si mi-a displacut felul in care a citit, deoarece m-a obosit mai mult decit ar fi trebuit pentru o lectura la o conventie. Dar, pare sa aibe foarte multi fani, mai multi decit marea majoritate a scriitorilor prezenti la conventie. De aemenea, are o prezenta placuta si prietenoasa, nici macar un gram de vedetism si pe subiect vorbeste profesionist, spre diferenta de, iar, marea majoritate a celorlalti panelisti.

Mai tirziu, ma intilnesc cu Sawyer si vorbesc printre altele si de Kay. Asa aflu ca este foarte respectat de ceilalti scriitori si ca este un best-seller instantaneu la fiecare roman. De altfel, tot orasul este impinzit cu afise promovindu-i ultima carte su nu sint multi carora sa li se faca afise de asemenea dimensiuni si sa-i vezi in toate statiile de autobuz! La micul tirg de carte al conventiei, The Biggest Bookstore in Town are cea mai mare masa de carti si printre ele vad un Kay la reducere, un hardcover de $35 la doar $7. Il cumpar imediat si ajuns acasa incep sa-l citesc.

Este The Last Light of the Sun, penultima lui carte, din 2004. O poveste cu radacini in invazia vikingilor din Anglia si Wales, in secolul IX, in timpul regelui Ethelred si al fiului sau, Aeldred. Ethelred este invins si vikingii cuceresc o buna parte din Anglia si Wales, iar regele moare pe cimpul de lupta. Aeldred este incoronat rege si duce la inceput mai mult o lupta de rezistenta, pentru ca apoi in campanii successive urmate de tratate de pace si alte incalcari ale tratatelor de catre vikingi, sa elibereze Anglia si sa-i izgoneasca pe vikingi de pe insula. Este singurul rege englez intitulat the Great. A ramas in istorie ca parintele Angliei sub numele de Alfred the Great.

Binenteles ca in roman nu sint folosite aceste nume si date istorice, dar similaritatile sint convingatoare. Scrisul este mult mai rafinat decit la romanul din 1992, personajele mult mai convingatoare si atmosfera ceva mai intunecata. Poate o fi fost si subiectul! Iar elementele fantastice sint preluate din folclorul celtic cu o aroma de mitologie nordica si au un rol predominant in actiunea cartii. Una peste alta, este o carte buna din toate punctele de vedere, nu un eveniment literar, dar in mod sigur o carte care justifica statutul de best-seller. Stilul romantic i-a ramas si cred ca este amprenta lui personala. Comercialitatea este acolo atit cit sa-i asigure succesul de masa, dar poate fii foarte usor incadrata la high literature. Pentru iubitorii de fantasy si istorie, este un festin.

Ca urmare a acestei lecturi am intrat pe site-ul bibliotecii publice si am rezervat ultimul roman al sau, cel al carui afise erau in tot orasul—

Ysabel. Era o lista lunga de asteptare, dar in cele din urma, dupa luni si luni cartea mi-a sosit la biblioteca de linga casa.

Ei bine, ca si la Sawyer, am reusit sa simt salturile calitative de la o carte la alta. Din toate punctele de vedere, nu numai scriitura, dar si personaje, atmosfera, plot. Ysabel este romanul care mi-a placut cel mai mult din ce am citit de Kay. Actiunea este in prezent, si se petrece in Provence, Franta. Iar elementele fantastice sint de origine celtica. Tot ce se intimpla in prezent este rezultatul unor evenimente din antichitate, din momentul contactului dintre celti si greci si respectiv, ulterior, dintre celti si romani. Nu vreau sa dezvalui mai mult, dar am citit-o cu sufletul la gura si mod sigur am sa-i citesc toate cartile care-i vor mai aparea. Imi pare rau ca la viitorul AdAstra nu-i voi putea cere un autograf pe Ysabel, pentru ca a fost de la biblioteca. Dar in mod sigur o sa ma duc sa-l felicit si sa schimb citeva cuvinte cu el. Si poate-i cer totusi autograful pe The Last Light of the Sun.

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s