Ciudatele Povesti tot mai ciudate

Tocmai am terminat de citit numarul 347 din Weird Tales (noiembrie / decembrie 2007). Asa cum spunea si Horia, acesta este numarul in care Ann VanderMeer isi face prezenta oficial. Chiar in editorialul revistei, printre alte anunturi, i se face o urare de bun-venit in echipa editoriala lui Ann, lucru ciudat chiar si pentru o revista care se numeste Povesti Ciudate, decoarece numele ei este in caseta redactionala din luna martie!

Trecind peste aceasta procedura putin anapoda, revista este intr-adevar intr-un urcus vadit. Saltul calitativ din punct de vedere al textelor de fictiune incluse este remarcabil, dar din pacate nu atit de spectaculos cit ma asteptam.

Da, textele incep sa se indrepte spre ceea ce as numi “ciudate”, corespunzind cu titlul si respectiv promisiunea revistei. Unele sint de-a dreptul bizare, spre deliciul meu, altele sint acolo, undeva, pe granita. O parte din ele au acea orientare “New Weird”, care era de asteptat din partea unui membru al familiei VanderMeer. Altele sint inca pe orientarea anterioara a revistei de dark fantasy—aproape horror clasic.

Ar fi de reprosat ca toate textele au ceva comun, in ciuda subiectelor diferite. Exista o tratare stilistica comuna, care parcurge revista de la un cap la altul. Unele dintre povesti sint la persoana I, altele la persoana a IIIa, unele la prezent, altele la trecut, dar acea trasatura comuna ramine. In al doilea rind, abordarea povestii este asemanatoare in toate textele—de fiecare data un personaj ne povesteste cu detasarea oferita de de evenimente intimplate de mult, ce s-a intimplat. Chiar si in cazul in care personajul este mort, si din pacate o aflam din prima ca este mort, povestea se deruleaza cu acceasi detasare care nu permite tensiune. Este ca si cum toti scriitorii vin din aceeasi scoala de scris. Au avut aceeasi mentori si li s-a cerut sa-si scrie lucrarile finale pentru absolvire, urmind a fii publicate in revista profesorului.

Nu inseamna ca sint texte slabe. Nu, unele dintre ele sint chiar foarte bune. Dar deja, pe la jumatatea revistei incepi sa simti ca maninci aceeasi mincare, cu mirodenii diferite. Cum sint si doua povesti care incep superb, apoi te nedumeresc putin, iar la final te intrebi: “si ce?”, deoarece s-au transformat in acel gen de povesti fantasy care filozofeaza mai mult decit povestesc si nu se termina nici macar cu un mister, care simti ca te-a lasat in ceata dar te pune pe ginduri. Nu, se termina cu o solutie care te dezamageste si nu-ti justifica timpul pierdut cu cititul celor 6-7 pagini pina acolo.

In fine, una peste alta, revista este mult mai buna decit cu un numar inainte si in mod clar este pe drumul cel bun, servindu-ne ceea ce spunea in reclama. Risca, insa, sa devina un refugiu pentru o singura si stilistic unica scoala de scris, ceea ce ar fi in defavoarea ei. Exista diversitate si in ciudatenie, sint convins de asta si cred ca Ann VanderMeer ar trebui sa riste putin mai mult. O sa continui sa citesc Weird Tales, cu speranta ca acesta a fost doar un numar de incalzire si ca trecerea la noul continut editorial se face gradat, pentru a nu-i pierde pe cititorii vechi ai revistei.

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s