Surfing social

Uneori, in viata, ti se pare ca esti pe o pluta, in mijlocul unui lac. Iti vezi de serviciu, mai scrii intr-un blog, schimbi mesaje cu prietenii, citesti carti, scrii citeva pagini la noul proiect si prin toate astea impingi pluta intr-un ritm comfortabil de-a lungul unui mal sau al altuia. Apoi vine o noapte in care te culci printre salcii, iar dimineata cind te trezesti ti-ai fi dorit sa-ti fi pus la culcare o vesta de salvare in locul pijamalei… Contracte, scoala, cereri, asteptari, dar in primul rind multe lucruri noi si nu ai timp sa spui “nu”, ci incerci sa-ti faci pluta surf si sa calaresti valul. Numai ca, dupa comfortul unui lac linistit valurile cit casa te fac sa inghiti apa sarata pina iti gasesti echilibrul si reintri in ritm.

Cam asta se intimpla cu mine de o luna incoace. Inca mai inghit apa, pentru ca valurile sint din ce in ce mai mari. Ce se intimpla cind ajungi in Canada, este ca la primul impact observi alarmat ca se munceste de 2-3 mai mult si mai rapid decit in Europa si propriu-zis, in primul an te acomodezi noului ritm de viata, mult mai accelerat si lipsit de un context social real. Citiva ani mai tirziu, cind ti-ai spus ca te-ai acomodat, situatia se rastoarna si constati ca se poate si mai mult si ca de fapt oamenii sint in realitate foarte flexibili, si daca sint aruncati in contextul corespunzator, se vor adapta relativ rapid si fara traume semnificative. Este si frustrant si infricosator sa te gindesti in termenii astia, dar asta este realitatea.

De citeva saptamini mi-am tot trecut pe listele de prioritati (fara ele, n-as tine minte nici jumatate din cite sint de facut) sa mai scriu pe blog. Orice, o impresie, o aventura, o carte, o parere… si iata ca, in fine, reusesc sa bifez si punctul asta…

3 Comments

  1. “….de fapt oamenii sint in realitate foarte flexibili, si daca sint aruncati in contextul corespunzator, se vor adapta relativ rapid si fara traume semnificative.”
    Asta-mi aduce aminte de o zicala: “Sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce!”😀
    Spor si succes!

  2. Multumesc, Vero. Si tie, asijderea!

  3. suntem flexibili fiindca suntem manati de nevoi diverse, bani, viata sociala, prieteni. daca nu am avea nevoie de nimic, am fi doar niste statui intr-un parc, pe care porumbeii isi fac nevoile:-)


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s