Revelion la Niagara

Ultimii trei ani am petrecut Revelionul in Toronto, oarecum urmind acelasi scenariu — restaurant sau petrecere, Piata Primariei la concertul de sfirsit de an, focuri de artificii si pupaturi. Asa ca, anul trecut (adica in decembrie 2008) ne-am gindit sa schimbam scenariul, ori macar locul in care se va derula toata actiunea. Dupa o scurta dezbatere, am decis sa incercam Cascada Niagara, aceasta fiind atit o statiune turistica renumita, cit si una dintre cele mai apropiate locatii de Toronto, ca sa nu mai spun ca si cea mai accesibila, pe noi interesindu-ne sa ne deplasam cu trenul.

Zis si facut, am rezervat bilete la tren pentru 31 decembrie dimineata si o camera de hotel pentru noaptea dintre 31 decembrie si 1 ianuarie. Preturile la hotel se dublasera pentru noptile dintre 27 decembrie si 1 ianuarie, si dupa cum am aflat la fata locului s-au dublat preturile multor altor lucruri pe aceeasi perioada, ca de pilda pretul unui mic dejun.

 

Cind am ajuns la 11 dimineata in Niagara, ne-am amintit brusc de o poveste pe care o citisem pe un forum inainte de a sosi in Canada. Un individ a emigrat in Toronto cu intreaga familie (nevasta si doi copii) acum mai bine de zece ani, in mijlocul iernii. Nu mai tin minte exact luna, dar banuiesc sa fi fost ianuarie sau februarie. Baietii nu erau pregatiti pentru o adevarata “iarna grea” canadiana, asa ca s-au trezit in troiene de zapada la –300C, cu haine de Bucuresti. Povestea tipul ca trebuiau sa-si rezolve actele in primele doua saptamini si, ca sa poata rezista afara, isi puneau pijamalele pe sub pantaloni si bluze, apoi se imbracau cu o buna parte din ce adusesera in geamantane si asa ieseau din hotel. Mergeau din magazin in magazin, pentru a nu ingheta complet pe strada.

 

In drum spre hotel o poza in fata cascadei americane

In drum spre hotel o poza in fata cascadei americane

 

Ei bine, pe 31 decembrie in Niagara temperatura maxima a zilei a fost de –18C, la care s-a adaugat “wind chill factor”, adica un vinticel racoros ce a coborit temperatura maxima a zilei la –30C. Asta s-a intimplat in jurul orei 1PM, dupa care a inceput sa scada, la ora 12 noaptea ajungind la –24C + “wind chill” = undeva intre –36C si –40C. Ca si indivizii din poveste, am luat autobuzul de la gara pina in centrul turistic al statiunii, adica in virful lui Clifton Hill, de unde am continuat la pas de plimbare din cafenea in cafenea. Frigul in sine reusea sa patrunda prin hainele groase (dar nu exagerat de groase, pentru ca nu ne asteptasem la un asemenea ger), dar vintul era cel care punea cireasa pe tort. Il simteam taindu-ne pielea fetei ca o lama tocita si strecurindu-se prin orice crapatura a hainelor. Distanta dintre cafenele pe drumul spre hotel este cam de zece minute, asa ca ne-am urmat traseul dintr-o cafea fierbinte in alta, pina cind am ajuns la receptie vineti de frig, dar plini de energie.

cascada-americana-fuji-02

Am coborit Clifton Hill printre restaurante, muzee si sali de jocuri, pina la cascada Americana (impresionanta pina o vezi pe cea canadiana), dupa care am urmat Falls Avenue pina la cascada canadiana (adica minunea lumii!) si de acolo am urcat Murray Street (si spun am urcat pentru ca este un deal destul de abrupt) pina la Fallsview Casino (cel mai mare cazinou canadian si printre cele mai mari din America de Nord). Pe timp de vara ar fi un drum de jumatate de ora, fara opriri pentru poze ori admirat privelistea. Pe timp de ger si viscol ne-a luat vreo doua ore sa-l parcurgem.

cascada-americana

 

In drum spre hotel, cascada canadiana vazuta din departare

In drum spre hotel, cascada canadiana vazuta din departare

cascada-canadiana

In fine, ne-am cazat si am petrecut mare parte a zilei in interior, in Cazinou, nu la jocuri asa cum s-ar intelege, ci in partea de magazine si restaurante. Seara am luat cina de revelion la Canyon Creek, un steakhouse de lux, desi ei l-au numit chophouse. Este un restaurant la etajul Cazinoului, asezat pe coltul cladirii, cu intregul perete exterior din sticla si o priveliste superba spre cascade. Din fericire, chophouse-ul exista si in Toronto, asa ca o sa mai repetam experienta.

 

Iesirea spre gradinile cazinoului, deasupra cascadei

Iesirea spre gradinile cazinoului, deasupra cascadei

In galeriile cazinoului

In galeriile cazinoului

 

La 11:30 am plecat spre cascada canadiana, ca sa vedem spectacolul si focul de artificii de la miezul noptii. Cascada americana era luminata in rosu, in timp ce la cea canadiana se schimbau culorile la citeva secunde si arata ca un curcubeu lichid. Binenteles ca la citeva minute de la terminarea artificiilor, toata lumea a inceput sa se deplaseze incetisor spre hoteluri, pentru ca nu era un loc de celebrat, la –400C.

 

Linga "motoarele" cazinoului

Linga "motoarele" cazinoului

 

1 ianuarie a fost o zi insorita, cu –120C si un vint foarte usor, ce nu cobora mai mult de –140C temperatura generala. Frumos pentru o plimbare, desi daca te apropiai prea mult de cascada canadiana, intrai intr-o ploaie foarte fina ce ingheta direct pe piele ori haine. Vara este o senzatie placuta sa te plimbi prin burnita generata de cascada, dar iarna poate deveni rapid foarte neplacut si oricum nu-i rost de poze daca nu ai un aparat special pentru asemenea conditii.

 

O alta parte a galeriilor cazinoului

O alta parte a galeriilor cazinoului

O experienta interesanta si in general placuta. Cascada Niagara este la fel de impresionanta si pe timp de iarna (si nu ingheata nici macar la -40C, asa cum anumite poze de pe Internet ne-au facut sa credem). O experienta care insa ne-a convins ca, in ciuda faptului ca slagarul sezonului este “I’m dreaming of a white Christmas”, pentru sarbatorile de iarna ar fi mai recomandat sa ne deplasam spre sud, in zone in care este mai putin dureros sa ne plimbam prin aer liber in timpul iernii.

 

Vedere din gradinile cazinoului

Vedere din gradinile cazinoului

Oricum, ce vroiam sa spun este La Multi Ani! si la cit mai multe carti bune citite ori scrise. Sa aveti un an superb!

4 Comments

  1. Di n nou, ai povestit doar lucrurile frumoase pe blog. Lucru care da dreptate celuilalt slagar, “Always look at the bright side of life”. Cine stie, poate ca urmatorul revelion il veti petrece tot la cascada… dar la Victoria Falls de data asta. Se zice ca acolo e mult mai cald decit la Niagara in timpul iernii🙂

    La multi ani inca o data!

  2. La multi ani Costi! un an nou bun si cu o noua carte marca Gurgu tiparita.

  3. multumim la fel…imaginile iti taie respiratia..mult spor si cit mai multe indepliniri in 2009🙂

  4. Multumesc mult!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s