Unchiul SF are nevoie de tine!

Discutii recente din blogosfera mi-au adus aminte de un subiect “dureros” pentru multi dintre impatimitii domeniului. Lucrul suparator insa este ca cei mai ferventi  si “frustrati” comentatori si sustinatori ai necesitatii existentei unui fandom cu toate uneltele sale (reviste, fanzine, conventii si edituri dedicate), sint exact cei care in acelasi context public recunosc ca nu au citit si nu citesc mare parte din ce apare in literatura SF romaneasca. “N-am citit nici unul dintre textele finaliste la Premiile Cititor SF, dar am citit doar povestirile din revista x, ori de pe nu stiu ce site…” Altii, foarte activi de altfel in toate discutiile fandomului, o spun verde in fata ca ei nu citesc romani.

Sub aspectul drepturilor omului, n-ai ce sa le reprosezi. Nu poti sili pe nimeni sa citeasca ceva impotriva vointei ori placerii sale. Pina la urma, viata e scurta, exista de citeva zeci de ori mai multe carti decit ar putea citi un om intr-o viata, asa ca e firesc sa fim selectivi.

 

Dar aici vorbim de oameni care se zbat pentru resuscitarea fandomului romanesc. Iar punctul cel mai important pe care ei nu-l au in vedere este esenta unui asemenea fandom — creatorii si creatiile nationale.

Orice fandom si orice manifestare a acestuia, ca vorbim de reviste, conventii, premii, samd, se centreaza in jurul creatorilor locali. Daca nu exista interes pentru acesti creatori locali, nu are cum sa existe interes pentru nici un fel de colaterala. Cum ar fi o revista SF autohtona, si vorbim de genul tiparit, nu virtual. S-a pus intrebarea de ce nu stiu ce tara vecina de-a noastra, cu o populatie mult mai mica, are tot soiul de manifestari fandomiale de invidiat, inclusiv o revista care vinde 10.000 de exemplare si noi nu avem?

 

Este simplu. Cititorii impatimiti de SF si F, din care sint cu duiumul in Romania, nu vor cumpara o revista SF care publica in exclusivitate autori straini. Pot citi povestiri cel putin la fel de bune direct in revistele de profil din alte tari, reviste care au sanse sa fie mai ieftine, ori in antologiile cu “Cele mai bune povestiri ale anului” din care au inceput sa se publice si in tara in mod regulat, ori gratis in revistele online din lume, sau chiar pe site-uri de autor in ultimul timp, multi scriitori oferindu-si la liber ultimile texte inainte de acordarea marilor premii (Aurora, Hugo, etc), pentru ca cititorii sa aibe ocazia sa-i citeasca si sa-i voteze. De ce ar da banii pe o revista romaneasca scumpa, in aceste conditii? De ce nici o revista americana nu publica traduceri din autori straini? De ce revistele canadiene publica in procent de 80% numai autori canadieni si doar maximum 20% autori americani? De ce revistele frantuzesti publica in aceleasi procente doar autori de limba franceza? Si dupa toate aceste intrebari, inca o data — de ce revistele romanesti cred ca este firesc sa publice autori straini (americani de preferinta) in procent de 90% si doar ca exceptie cite un roman?

 

O sa-mi spuneti: pentru ca cititorii romani nu citesc scriitori romani, ca acesta este un fapt. Da, asa e. Dar cum s-a ajuns in aceasta situatie? Sint citeva explicatii care justifica singurul raspuns:

— Cu exceptia Jurnalului SF, revistele romanesti de dupa ’90 au pus accentul pe autori straini, educind publicul cu ideea ca este de preferat sa-i citeasca pe acestia. Daca editorii (profesionistii literaturii) ii prefera pe autorii straini, inseamna ca asa e firesc, nu?

— Editurile de carte au boicotat autorii romani pentru mai mult de un deceniu si multe dintre ele inca o mai fac. Aceeasi concluzie ca cea de mai sus. Iar aici tin sa reamintesc ca nici in alte tari nu se publica numai capodopere, ori carti de la foarte bun in sus, mai mult de jumatate din piata putind lejer intra la calificarea de “maculatura”. Dar o piata sanatoasa publica in primul rind produsul autohton si numai prin crearea unei concurente reale poate da nastere unor autori de exceptie, iar nu prin anihilarea sanselor majoritatii autorilor de a fi publicati. Si totusi, editurile romanesti au preferat maculatura straina celei romanesti.

— In fandomul romanesc a existat dintotdeauna o sciziune geografica, nejustificata in plan material (adica, oricum nu conta care parte de tara e mai tare, ca tot despre banii aia era vorba). Sciziune care s-a transformat in razboi de secesiune dupa 1990. Razboi care a adus la suprafata o serie de scandaluri si lovituri “politice” urite intre capii sectoarelor de fandom. Este firesc ca in cele din urma fanul SF sa se departeze de o asemenea structura corupta si sa prefere sa-si faca lecturile in linistea casei si vizionarile alaturi de prieteni. S-a ivit ceva atragator intre timp, pentru a-l scoate pe fan din amorteala si a-l implica iarasi in activitatile de promovare? Nu, Bucurestiul este in continuare in alta parte de tara decit Timisoara si Iasiul si Craiova si geografia inca ne determina actiunile.

— Revistele care au mai aparut intre timp au publicat din cind in cind articole in care autorul (de multe ori persoane cu renume si greutate) injura un scriitor sau altul, ori cite o gasca intreaga, uneori chiar si cite o generatie. Apoi apela la limbaj plugaresc si desfiinta fara nici o remuscare ori macar argument profesionist toate aparitiile autohtone dupa 1990 incoace.

In momentul in care fanii SF citesc asemenea aprecieri, ce parere isi pot face despre ce se scria si se scrie in Romania? Au fanii respectivi vreun imbold sa cumpere produse autohtone? Sa creada in valoarea scriitorilor romani cind nu stiu ce critic, ori recenzent, tocmai i-a desfiintat pe toti si a anulat toate eforturile acelor editori, atitia citi mai sint ei, care de ani de zile incearca sa construiasca ceva?

Nu o sa vedeti in nici o revista din America de Nord ori Anglia (si vorbesc numai de acestea, pentru ca imi sint cele mai cunoscute) ca accepta spre publicare un asemenea articol, chiar daca autorul lui este Silverberg, ori King. Lasind la o parte ca, oricum, nici un autor ori critic profesionist nu s-ar injosi sa scrie un asemenea material.

— Si nu in cele din urma, este atitudinea majoritatii scriitorilor romani de SF (indiferent de nivelul la care se afla, ca nu a apucat inca sa publice nimic, ori ca are deja trei carti in portofoliu), care nu se sfiesc sa recunoasca public ca ei nu ii citesc pe confratii lor. Scriitorul roman nu citeste alti scriitori romani, pentru ca are alte carti mai bune de citit si nu-si pierde timpul!

Aici este un paradox — in momentul in care tu si prietenii tai nu cititi scriitori romani, pentru cine stie ce motive, cum poti sa te mai gindesti sa devii un alt scriitor roman? Cine o sa te citeasca pe tine? Cu atit mai mult cu cit, profitind de bloguri, forumuri si alte unelte moderne ale Internetului, chiar tu te bati cu pumnii in piept ca autorii romani nu merita cititi! Faci o antipromovare creatorilor romani si in acelasi timp speri sa devii unul dintre ei? Adica ce crezi, ca esti sau vei fi singurul care merita citit?

 

Concluzia este ca fanii romani si-au pierdut increderea in SF-ul romanesc din cauza scandalurilor si mincatoriilor interne, din cauza recenziilor si editorialelor care injura si din cauza atitudinii neprofesioniste si puerile a unei mari majoritati din cei care sint, ori vor sa fie, scriitori in Romania. Pina cind nu vom incepe sa promovam valori normale si sa ne promovam piata interna inaintea traducerilor, nu va fi nici o sansa pentru o revista tiparita, ori alte manifestari normale ale unui fandom.

 

Ca incheiere, o sa pornesc de la un comentariu de pe blogul Cititor SF — cititi doamnelor si domnilor, cititi cit mai mult, dar incercati sa cititi in primul rind SF&F romanesc. Si daca vi se pare ca nu este indeajuns de mult, ori de valoros, dati-le motiv scriitorilor romani sa scrie mai mult si mai bine.

37 Comments

  1. Ca sa poti face afirmatii despre un lucru trebuie sa-l cunosti,din auzite nu poti trage nici macar o concluzie.

  2. Asa este voicunike. Iar daca la mine te referi, am 20 de ani de activitate in fandom, intr-un cenaclu sau altul (membru in 3, prezent in 5), la o buna parte din conventii intre 1983 si 2003 si in majoritatea publicatiilor de profil. Concluziile le-am tras de mult timp, am aminat doar expunerea lor.

  3. […] aici ce scrie un om suficient de detaşat de zbuciumul mioritic, dar care se consideră încă (cinste […]

  4. Avem aici una dintre cele mai corecte, complete si obiective expuneri privind fandomul romanesc (care nu mai exista, pentru ca o parte dintre membrii talentati au lasat literatura de-o parte, ca sa supravietuiasca, iar altii erau membri de conjunctura – profitand de excursii gratuite). Reactia lui Voicu mi se pare de inteles – el fiind unul dintre putinii fani sinceri, dedicati si care chiar citesc toti autorii romani. Daca am avea inca vreo cateva sute ca el, am avea si fandom. Costi, mi-ai dat inca un motiv ca sa justific parerea excelenta pe care o am despre tine.

  5. […] sfîrşit, Costi Gurgu face aici cea mai sinceră şi mai brutală analiză a stării F&SF-ului românesc pe care mi-a fost dat […]

  6. Costi din graba nu am precizat si la ce ma-m referit cu cunoasterea,este vorba de scriitorii romani si de fanii lor.

  7. @Liviu Radu: sentimentele sint reciproce. Multumesc mult.

    @voicunike: din ce am vazut pina acum, sint de acord cu Liviu Radu si ma bucur sa stiu ca inca mai exista fani ai creatorilor romani.

  8. Absolut de acord, Costi. Buna dimineaţa. Tocmai acestă e motivul pentru care ne-am reunit. Nu pot decât să confirm nevoia de literatură română. Şi, poate, vom reuşi. În orice cay, nu putem reuăi decât împreună. Welcome on board.

  9. @bujold: hei, ma bucur ca ti-a placut postul. Numai ca la mine dimineata va incepe peste vreo 8 ore, asa ca talk to you tomorrow.

  10. şi tocmai pentru că unii scriitori români de sf citesc aproape exclusiv producţii străine produc la rândul lor texte cu statut de cvasi-calc, texte atât de ne-româneşti în spiritul lor, încât niciun cititor exersat de literatură autohtonă nu le va putea digera.😦 şi nu mă feresc acum – cu toată părerea de rău de rigoare – să dau exemplul lui florin pitea, care deşi se vede cu ochiul liber că are vână de prozator, încă nu vorbeşte pe limba românească.😦

  11. corect, mircea.cred ca fiecare scriitor trebuie sa-si gaseasca vocea lui, aia care-l face unic. si mai cred ca avem, in romania, scriitori de sf ale caror texte le poti citi chiar daca nu sint semnate si tot vei sti cine le-a scris.

  12. @bujold: vroiam sa zic de fapt ca ma bucur ca sintem pe aceeasi lungime de unda, dar era tirziu si eram obosit.

    @mircea: intr-adevar, asta este un alt aspect, alaturi de altele asemanatoare, care a aparut ca o consecinta a orientarii noastre exclusiv catre productiile straine. Dar nu este singurul aspect si un post nu poate sa fie mult prea lung pentru a acoperi toate aceste mici detalii. De pilda si criticii care scot carti de critica despre operele unor scriitori americani. Daca ma intereseaza scriitorii respectivi pot citii una din zecile carti de critica scrise de ai lor, nu am nevoie sa-mi spuna criticul roman ce crede despre el si operele lui. As prefera ca acelasi critic roman sa scrie despre productiile autohtone mai mult, sau de ce nu, in exclusivitate.

  13. Buna dimineaţa. De poţi să mă contactezi pe mess, am putea dialoga o ţâră. Mulţumesc.

  14. @costi: păi, dacă şi criticul îi citeşte mai mult pe străini… n-are încotro, scrie despre ce (are impresia că?) ştie.

    una peste alta, nici eu şi nici tu nu spunem că trebuie desconsiderată literatura străină, ci doar că pentru un scriitor român, pentru formarea simţurilor lui lingvistice şi a unor deprinderi de exprimare, de căpătâi rămâne literatura neamului în care-a făcut ochi. pornind de la clasici (off, atât de des trecuţi cu vederea!) şi terminând cu, dacă vrei, “celelalte poveşti de dragoste” a lui l.d. teodorovici, că tot a apărut ea acuş vreo două zile🙂

  15. @mike: o, da, avem astfel de scriitori. şi oare e o întâmplare că aceştia sunt în acelaşi timp şi cei care au habar de apele în care se scaldă?

    într-un alt flux de gânduri, uite ce cred eu că majoritatea scriitorilor români de sf n-au înţeles: ceea ce face ca literatura sf să fie literatură de calitate nu este neapărat subiectul, ci maniera de tratare a subiectului. iar când discutăm de maniere intrăm la fineţuri, trecem în registrul limbajului, al construcţiei, al dozajului, al stilului şi cetera (sau scripca🙂 ). originalitatea care face literatură nu este musai cea a ideilor (cam limitate ca număr, s-a văzut), ci aceea a artei personale. care se cam construieşte. şi cum se construieşte ea? de unde am pornit – cel puţin eu – discuţia?

  16. Asta e domnilor. LITERATURĂ SF ROMÂNEASCĂ DE CALITATE. Asta vrem şi pentru asta ne vom bate. Pentru a fi publicată şi citită.

  17. @mircea: in nici un caz nu trebuie desconsiderate. Dupa cum ai vazut, si eu mai imi dau cu parerea despre carti si autori straini. Dar asta e tot, o parere, nu sint nici critic si nici macar recenzent. Dar daca tot apare doar o carte de critica a literaturii SF pe deceniu, atunci cred ca respectiva opera ar fi mai importanta si memorabila daca s-ar referi exclusiv, ori cel putin 90%, la “literatura SF romaneasca de calitate” mai mica sau mai mare. Dupa modelul lui Mircea Oprita.
    Asemenea carti ii ajuta nu doar pe cititori, oferindu-le un ghid in lecturile lor, dar ii ajuta foarte mult pe scriitori, pentru ca in felul asta se formeaza un context critic in care ei se pot incadra si la care se pot raporta. Dar, in fine, asa este alt subiect, alta discutie…

  18. Eu cred ca scriitorul roman de sf ar trebui sa nu copieze{pastizeze} ceea ce scriu scriitorii anglo-saxoni,dar nici sa refuze ceea ce este bun in modul lor de a scrie! Fiti originali si poate un pic mai relaxati! Lasati imaginatia sa zboare liber!Scrieti !pentru voi,ca si cind ati fi singuri!

  19. “Scrieti !pentru voi,ca si cind ati fi singuri!” – asta sa i-o spusi lu’ mucea, prietene.

  20. Avind in vedere ca in sf-ul din Romania nu prea se scrie pentru bani{e mai mult o munca patriotica facuta din pasiune}nu sint foarte departe de adevar!Nu astept chiar cu nerabdare ziua cind sf-ul romanesc va deveni o industrie{poate sint egoist}!

  21. Bebe, sint scriitori care scriu pentru sertar (adica pentru ei si familiile lor) si scriitori care scriu pentru toti ceilalti, iar diferenta de calitate se va vedea intotdeauna. Cind scrii pentru tine, nu te intereseaza foarte mult stilul, ori daca ideea a reusit sa strabata frumos dincolo de rindurile tale. Iar daca nu te gindesti ca poate la un moment dat vei scrie pentru altii, ca vei scrie ca sa fi citit de un public mai larg, nu vei reusi sa evoluezi niciodata ca scriitor, nu vei reusi sa faci niciodata saltul calitativ de care este nevoie pentru a deveni publicabil. Su eu cred, ca noi toti avem nevoie de scriitori care sint publicabili, iar nu de inidivizi care-si astern memoriile intr-un jurnal de adolescent/ta.
    Daca acesti scriitori publicabili vor deveni si indeajuns de profesionisti pentru a-si vinde scrierile, asta este o alta discutie si asta nu inseamna neaparat ca va naste o industrie. Pentru o industrie este nevoie de mult mai multi factori, majoritatea inexistenti in Romania.

  22. Atunci când 20% din populaţia ţării citea, neavând altceva de făcut în timpul liber (lipsa internet, tv, etc) erau mulţi care să cocheteze cu scrisul. Din mulţime era uşor să alegi acei câţiva care reuşeau de prima dată să producă ceva remarcabil. Acum însă a scăzut mult numărul cititorilor şi în aceaşi măsură şi a scriitorilor, aşa că nu ne prea rămâne altceva de făcut, decât să-i acceptăm pe cei care există şi eventual să încercăm să-i împingem prin comentarii critice pertinente până la a atinge acel nivel necesar. Eu cred totuşi că suntem pe calea cea bună, cred că sf-ul românesc are viitor, îmi permit să cred asta din moment ce într-un singur an (2008), au apărut cel puţin trei-patru nume noi ( Aron Biro, Mitoceanu, Ioana Vişan şi Dario Pecarov) care deţin atuurile necesare pentru a-şi confirma valoarea în timp.
    Poate vom avea şi o industrie, atunci când vom ajunge să cumpărăm cel puţin tot atâtea cărţi scrise de autori români, câte cumpărăm traduse din literaturi de altă limbă.

  23. Domnu’ BeeF, tin sa te contrazic cu cifre: La acest moment, drepturile de publicare a unui volum de succes in Romania, scris de un autor strain de succes (de SF) ridica la un avans undeva intre $1000 – $2000, plus ceva procente din cifra vanzarilor. La aceste cifrea da-mi voie sa spun ca nu prea ai cum sa devii si sa ramai (doar) scriitor profesionist daca te adresezi (doar) pietei romanesti. Diferenta de piata este enorma: scriitorii de limba engleza se adreseaza unei piete de ~420 de milioane de oameni, asta socotind doar tarile in care engleza este limba oficiala. Tin sa mai amintesc si diferenta de venituri, respectiv suma pe care un individ este dispus sa o cheltuie pe citit (sa mai zic ca preturile la formatul “popular” este sint la jumatate fata de RO?). Parerea mea este ca scriitorul roman de SF este condamnat sa ramana “scriitor de timpul liber” daca se adreseaza numai romanilor (fara sa mai comentez despre cei care afiseaza lozinca “scriu pentru mine”).
    Pe de alta parte, daca SF-ul romanesc (implicit autorii) vrea sa fie bagat in seama in jocul cel mare, ar trebui sa se adapteze “regulilor” nescrise, sa intre in dinamica mondiala, sa dezvolte o piata interna si sa faca “galagie” in sensul bun, sa creeze sinergii si “trambuline” catre “afara” de care pot profita si autorii locali. Daca SF-ul in general (inclusiv ala tradus) nu o duce bine, nici autorii nostri nu prea au sanse.
    Din pacate, chiar autorii in cauza nu vad prea departe, fiind prinsi in chestii patetice gen “motzul meu e mai mare si rosu”, pierzind din vedere “the big fuckin’ picture”.
    Evident, autorii pomeniti de tine au inceput frumos, insa vor ajunge la un moment cand o sa vada ca “nu-i ca-n filme” si au nevoie de un job “adevarat” pentru a pune ceva pe masa si se vor intreba ce rost are… in conditiile date.
    PS. Aseara am pierdut cateva minute urmarind o filmare de la re-lansarea unei carti scrise si redactate cu picioarele, ocazie cu care Bogdan Hrib a deplans lipsa unor scriitori romani profesionisti. Poate dansul ar fi trebuit sa spuna “scriitori romani profesionisti care sa scrie pe degeaba”, avand in vedere ca dansul este unul din cei obisnuiti sa nu plateasca drepturi de autor romanilor. So, daca castigi la loto sau tata e politician ori afacerist prosper, ai sanse si in RO sa practici meseria de scriitor profesionist pentru Tritonic. De precizat ca in acest caz nu trebuie sa ai talent sau sa cunosti limba romana (sau alta limba), important e sa fii dispus sa scrii mult si MOCA.

  24. Nu am spus ca ma bucur ca am dreptate!Si eu as vrea ca autorii de sf romani sa intre intr-un sistem profesionist{cu tot ce prezuma el:tiraje mari,promovare profesionista,respect din partea editurilor,siguranta ca poti trai onorabil doar din scris!}Dar astept o parere optimista,cind se va intimpla asta in Romania?Costi are perfecta dreptate{intr-o lume mai buna}!

  25. Ca sa eliminam eventuala confuzie:
    BeeF = Balin Feri (BF), dupa o idee care ai apartine😀

  26. :)) Vezi Aspoiule , aici este mare diferenţă între felul cum vezi tu lucrurile şi cum le văd eu. Recunosc, eu sunt de o naivitate soră cu prostia, dar consider că statutul de scriitor profesionist nu constă neapărat într-o activitate exclusiv scriitoricească. Consider că cei care scriu fac acest lucru pentru că au ceva de spus mulţimii, pentru că au ajuns la concluzia că trebuie să transmita ceva din ce şi cum văd, ceva din ce şi cum sunt. Pot fi pe lângă această activitate, în viaţa de zi cu zi, orice, începând de la agricultor si terminând cu academician. Profesionalismul, consider eu, constă în valoarea textelor şi va fi infirmată sau confirmată de generaţiile viitoare, nu de numărul volumelor vândute în cursul anului apariţiei unei cărţi. Aşa că profesionalismul nu însemnă nici o activitate exclusiv scriitoricească şi nici nu are a face cu promovarea şi vânzarea. Nu pot, de exemplu, s-o consider scriitoare profesionistă pe Sandra Brown, deşi i s-au vândut cărţile în cantităţi industriale şi îsi poate permite să trăiască doar din scris, nu pot s-o consider profesionistă, deşi, probabil, dacă are o carte de muncă atunci s-a scris acolo că e Scriitor Profesionist. Eu când cumpăr cărţi nu mă interesează încadrarea scriitorului de câtre Administraţia financiară sau de Inspectoratul Teritorial Al Forţelor de Muncă. Îmi ajunge cartea în sine pentru a decide dacă în lumea mea acel scriitor va ocupa poziţie de profesionist, de amator sau de creator de maculaturi. Nu pot, de exemplu, să-l consider pe Sebastian Corn altceva decât profesionist în ale scrisului, deşi nu trăieşte din scris.
    A fii scriitor în România, indiferent dacă generaţiile viitoare îţi vor confirma valoarea sau nu, înseamnă lacrimi, sânge şi sudoare. Aşa că eu recomand scrisul la un nivel profesionist acelora care nu văd în asta un mod de a se îmbogăţii ci văd această activitate ca fiind sacrificiul necesar de îndeplinit pentru binele generaţiilor viitoare, pentru continuitatea culturală şi pentru a crea nume reprezentative a perioadei nostre în lunga istorie a literaturii române.
    Altfel spus nu putem avea profesionişti ( deşi avem , vezi Hăulică) , dar putem avea scriitori capabili să producă texte care din punctul de vedere al valorii să-i încadreze între profesionişti.
    No că iar s-a exprimat BeeF.

  27. Aici incepem sa incurcam borcanele, cred eu…
    Scriitor profesionist inseamna scriitor de profesie, care asta face 8 ore pe zi… aste e meseria lui, sa scrie. Ai mai zis ceva de Industrie…
    Daca esti interesat doar de ideea de scris ca hobby dar la nivel profesional (asa cum l-ai definit tu), si mai putin de promovare si vanzare, nu inteleg de ce iti doresti sa ajungem la o industrie. Uite o idee chair mai buna (considerand ca vanzarea e o chestie pentru cartile fara valoare, gen Sandra Brown): propun ca toti scriitorii romani sa-si publice si sa faca accesibile scrierile dansilor gratis, pe net sau in alt mod de distributie (oricum nu primesc mai nimic de la edituri si mai avem si criza).
    Pentru “zgomotele” de natura artistica produse de omenire, se poare aplica fara probleme regula 20% valoare, 80% rahat, cu mici variatiuni. Asta e motivul pentru care se cere o industrie, pentru a “ridica” la suprafata acel 20%. Dar cum 20% din nimic sau aproape nimic e tot nimic…
    Aplica 20% daca poti productiei romanesti de SF, productie tip “hobby” a celor cativa dispusi sa-si sacrifice timpul liber si familia pentru o chestie care, se pare, nu duce nicaieri… Vezi daca ramane ceva.

  28. Meciul BeeF vs. Radical abia acum a devenit interesant!

    n.r. — Suporterii il alinta pe Balin Feri cu “BeeF”, pentru ca stie s-o incaseze cu noblete. Aspoiu mai este cunoscut fanilor si ca “Radical”, pentru ca jongleaza dintr-o extrema intr-alta.

  29. Cautati in librarii “Bucla Infinitului” – autor foarte roman. Chiar daca esti publicat, este posibil sa nu existi fara reclama,fara promovare.

  30. radacina patrata😀

  31. Dincolo de screen names si stage names si altele asemanatoare, discutia din ultimile sase-sapte comentarii demonstreaza ceea ce am spus in post si in raspunsul pe care i l-am dat lui Mircea. Fara un cadru teoretic si critic bine pus la punct, nu avem niste repere clare despre ce facem si cine sintem. Ce inseamna profesionism, ce inseamna valoare. De ce si pentru cine scriem. Ce facem cu ce am scris, dupa ce ne-am declarat multumiti cu produsul final.

  32. De ce as citi SF cand traiesc in Romania? Si mai mult de ce as citi SF scris de un roman? pai cand deschid ochii si ma trezesc intr-o distopie uluitoare in mediocritatea ei… personajele de SF nu citesc SF-uri daia nu citesc SF

  33. Faptul ca unele productii sf nu sint “promovate”,cunoscute si cumparate nu le scade valoarea literara!Profesionism nu inseamna automat profesionalism si nici vitavercea! Oscaru’ se da oare dupa incasari?Sau Nobelu’?Scriitori de sf din Romania, scrieti in continuare,atita timp cit exista un Bebe{si altii ca el}care sa va aprecieze,nu scrieti degeaba!

  34. Mare dreptate ai Gabriel, aş zice sa luăm cu toţii exemplu de la Ion…
    Dar râmâne dilema: de unde ştii că trăieşti într-o distopie dacă nu citeşti? Fără lectură, cum nici posibilitatea trăiri altor vieţi nu-ţi este la îndemână, cum poţi face comparaţii? între ce şi ce? Ce anume face ca realitatea ta să fie o distopie ? Cei care trăiesc bine înfipţi în real, caută uneori o evadare în fantastic, tu din distopia ta unde evadezi şi cum?

    Noi, cei de aici, citim sf. Alţii preferă alt gen de literatura şi marea majoritate nu citesc decât cel mult ziarul. Asta este societatea noastră.
    Dacă vrem să facem ceva atunci trebuie să pornim din realitatea curentă şi să ne fixăm ţeluri care pot fi îndeplinite. Realitatea curentă este descurajatoare: pe zi ce trece numărul cititorilor scade. Dintre aceştia, pe zi ce trece numărul celor care citesc literatură de limbă română este de asemeni în scădere. Direcţia în care evoluează societatea nostra nu ne încurajează deloc, din contră. Limba engleză a devenit o limbă suficient de răspândită cât să găseşti la orice oră din zi sau din noapte, oriunde te-ai afla, pe cineva cu cine să poţi vorbi în această limbă. Tot mai multe domenii de activitate necesită cunoaştere unor programe de calculator şi implicit cunoaşterea limbii engleze. Aşa că sunt şanse mari ca peste 100 de ani populaţia României să fie bilingvă şi peste alţii 100 numărul celor care vorbesc doar engleza să egaleze numărul celor care mai vorbesc şi româna. Ce credeţi că va fi peste încă 100 de ani? Da, ştiu, am prezentat o viziune pesimistă, dar din păcate potrivită tendinţelor actuale.
    Să privim şi celălalt aspect al realităţii noastre. Cine citeşte? Dincolo de teoria începuturilor, că sunt importanţi primii ani din viaţă, mediul , etc. stă un adevăr trist: citesc cei care îşi pot permite acest lucru. Eu nu pot să-l condamn pe badea Gheorghe că după o zi întreagă de tras la coasă, seara când îşi pune fundul pe scaun, preferă să dea drumul la televizor decât să citească. Nu-l pot condamna nici pe domnul X care pleacă dimineaţa la ora 5 sau 6 pentru a ajunge la servici, stă toată ziua cu privirea în acte, în monitor, suporta fiţele unui dobitoc care îi este şef pentru că-i neam cu cine ştie cine, apoi o taie spre casă. Ajunge la 7-8, mănâncă, face un duş, eventual schimba o vorbă cu soţia şi cu copilul, dar nu se apucă de citit şi nu mă mir că nu-i arde de aşa ceva. Are alte preocupări mai importante, se macină construind în gând posibilităţi de rezolvare pentru toate ce-i atârnă de gât asemeni unui posibil viitor ştreang. Este preocupat de educarea copiilor, de asigurarea viitorului lor din punct de vedere finaciar, se preocupă de banii necesari plăţii facturilor, impozitelor, taxelor. Aşa că nu citeşte. Citesc studenţii. Da, cum să nu. Ceea ce trebuie, ce li se cere, ce li se impune, eventual ce a citit unul din ei şi-i dispus să dea împrumut. Citesc gospodinele. Normal că citesc, numai că se identifică cu personaje marca Sandra Brown şi adoră “profunzimile” unor opere de genul “Gâlceava Gospodinelor”. Aşa că nici aceştia nu ne încurajează deşi citesc.
    Cu industria asta a literaturii române, cu visele cum că la noi, în contextul vieţii sociale, culturale, etc, în ciuda sărăciei şi a prea multor deficienţe ar putea să apară scriitori care să traiască exclusiv din scris, suntem asemeni celui care a murit de sete neavând după ce să bea apă. Eu nu am bani să trec strada, dar visez să-mi cumpăr rachetă şi să colonizez Marte, dacă se poate chiar mâine.
    Atunci despre ce vorbim? Ce putem să mai facem? Sau întrebaţi-mă ce drac mai caut eu în SRSFF.
    Vă spun…
    Au existat mereu şi câţiva neadaptaţi, câţiva cărora să nu le pese dacă uneori sunt caraghioşi făcând gesturi pe care nimeni altcineva nu le-ar face. Au fost mereu oameni capabili să facă sacrificii pentru un gând, o idee, pentru o speranţă, pentru ziua de mâine, pentru viitorii oameni. Există şi în societatea românească actuala astfel de oameni. Puţini, dar există. Vorbesc despre cei care sunt capabili sa renunţe la a bea o bere în unica lor zi liberă pentru a-şi cumpăra o carte. Vorbesc despre cei care având de ales între ultimul tip de telefon mobil şi un teanc de cărţi jerpelite din anticariat preaferă să dea bani pe acele vechituri dispreţuite de cei mulţi. Vorbesc de cei pe care îi puteţi vedea uneori rătăcind printre rafturile librăriilor sau în faţa chioşcurilor vânzătorilor de cărţi, aceia caraghioşi care pleacă cu mâna goală dar se întorc iarăşi, pleacă , se duc , apoi se întorc din nou din stradă şi îşi dau ultimii bani pe o carte. Despre cei pe care îi puteţi vedea uneori mângâind o carte pe care nu şi-o pot permite de parcă ar fi un copil drag lor. Există astfel de oameni. Pentru ei merită luptat şi pentru cei asemeni lor din generaţiile care vin, avem obligaţia de a nu lăsa adevăratele valori ale limbii române să dispară. Nu pentru succese financiare, nu pentru transformarea literaturii în industrie, ci pentru asigurarea continuităţii culturale a limbii române către generaţiile viitoare. Pentru că o naţie trăieşte în limba ei, pentru că atunci când un popor renunţă la literatura sa proprie va renunţa în timp şi la limba sa şi va deveni o amintire. Nu pentru a avea eu să am cui sa-mi vând eventualele cărţi, nici gând. Nu pentru a ajunge numele meu sau al vreunuia dintre noi cunoscut, apreciat sau amintit în cercurile importante ci pentru a ne asigura că vor exista şi peste sute de ani copii care să fie mândri de faptul că sunt români, pentru a exista cititori care să citească şi înţeleagă în original lucrările unui Eliade, Blaga sau de ce nu, chiar Kernbach, Colin sau Corn.
    Celor care năzuiesc la a ajunge celebri, care vor să fie cotaţi în lumea bogată a literaturii, să-şi ducă operele până la a fi parte a unei industrii profitabile şi a trăi exclusiv din scris, acelora le recomand cu căldură să înveţe engleza suficient de bine căt să producă capodopere în aceasta limbă, să-şi aleagă nume de scenă pe măsură şi să publice acolo unde scriitorii pot să se îmbogăţească din scris. Aşa cum eu am putut învăţa limba română, deşi la 10 ani încă nu ştiam nici o boabă , se vor descurca şi ei. Eu le urez succes şi Doamne dă să-i citim cândva în traducere.
    De ce mă implic eu într-o activitate ce ţine de cultura românescă dacă nu-mi va aduce profit? Pentru că iubesc această limbă. Pentru că tot ce s-a scris în română doar în româneşte poate fi apreciat la justa ei valoare.
    Noi cei din SRSFF nu suntem cei care să viseze la a duce literatura science-fiction pe un nivel cât să se numească industrie şi să ne îmbogăţim din ce scriem sau din vre-o altă activitate a noastră ca grup, noi suntem cei dispuşi să plătim preţul în “lacrimi, sânge şi sudoare” pentru a ne asigura că literatura sf va supravieţui în România. Noi asta putem să şi oferim celor care se asociază cu noi : posibilitatea de a face ceva util, ceva necesar viitoarelor generaţii. Nu industrie ne propunem direct ci doar paşi mici, posibili de făcut. Indiferent cât de departe a ajuns cineva, a pornit cu un singur pas, asemeni nouă. Vrem să facem o revistă care să publice şi literatură sf românească, una care să merite a fi citită, una care să supravieţuiască. Ştim că se poate, ştim şi că orice astfel de încercare cere sacrificiu dar suntem dispuşi să plătim preţul. Vrem să promovăm acele valori care merită să fie promovate şi vom face acest lucru plătind iarăşi preţul în lacrimi , sănge şi sudoare dacă aşa trebuie. Dacă într-o zi , peste zeci de ani, literatura sf autohtonă va ajunge să fie industrie şi să asigure unor scriitori viaţa de pe urma scrisului, cu atât mai bine. Este şi speranţa noastră, dar scopurile ni le stabilim în mod realist, adaptate la posibilităţile noastre.
    De ce am vorbit aici despre SRSFF? Doar pentru că în mentalitatea acestei asociaţii mi-am recunoscut propriile convingeri.

    @ Aspoiu. Nu ştiu dacă ai răbdare să citeşti toată aberaţia mea de mai sus, aşa că exprim ceea ce am spus şi foarte pe scurt: nu avem industrie şi prea curând nici nu o sa avem. Suntem o ţară săracă, populată de oameni cu prea multe alte griji. Aşa că nu vom ajunge prea curând să ridicăm 20% undeva sus, dacă aplicăm regula enunţată şi nu rămâne nimic atunci ce facem? Închidem uşile şi declarăm faliment? Dacă nu ne cumpară scrierile destui oameni cât să trăim doar din asta atunci nu mai scriem? Zi-mi tu dacă asta-i soluţia.
    @ Costi Dupa ce ne-am declarat mulţumiţi de ce am scris, publicăm. Chiar dacă nu vom ajunge cu toţii Stephen King, vor fi touşi câţiva care să citească în româneşte lucrările unor români. Vor fi mereu câţiva care să aprecieze şi va exista măcar un punct de plecare când vremurile se vor schimba şi literatura română va avea şansa să-şi depăşească actuala condiţie.
    @ Gabriel Brăila Citeşte sf tocmai pentru ca trăieşti în România. Te ajută să evadezi şi te ajută să înţelegi. Citeşte sf scris de un român pentru ca român eşti şi tu, citeşte sf scris de un român pentru că şi românii au ceva de spus. Citeşte sf scris de un român pentru ca ce îţi spune el nu-ţi poate spune nimeni altcineva, citeşte pentru că dacă noi nu suntem dispuşi să-i citim atunci degeaba ne aşteptăm ca vreodată cineva să-i traducă pentru a-i putea înţelege.

  35. @BF – am citit “aberatia”😀
    Reafirm idea ca SF-ul romanesc nu poate exista de unul singur.

  36. Off. Eu nici o clipa nu am susţinut ca ar putea să existe de unul singur, eu ce spuneam era că trebuie să ne asigurăm că sf-ul românesc va supravieţui în cadrul sf-ului mondial.
    Ce-mi place când afirmăm cam acelaşi lucru în cuvinte diferite..🙂

    PS. Sf-ul românesc nu poate exista de unul singur, dar sf-ul mondial poate exista şi fără sf-ul românesc.😦

  37. […] dar nu neaparat contradictoriu a lui Costi Gurgu, care dupa ce a disecat in amanunt situatia sci-fi-ului romanesc, ajutat si de cei care au postat la articolul sau, dezvolta mai mult un […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s