Da, exista fantasy romanesc

Ca orice noua organizatie si SRSFF face si va face greseli. Este firesc, se intimpla oriunde si sper din toata inima ca in timp sa-si revizuiasca anumite atitudini si orientari si astfel sa dureze si chiar sa-si aduca contributia atit de necesara pentru literatura noastra SF&F. Ceea ce este necesar insa, este ca acele concepte, valori si filozofii pe care le promoveaza, sa fie cele benefice. Iar SRSFF a inceput sa-si expuna valorile prin articolele-manifest publicate pe site.

Daca aceasta organizatie a fost creata pentru a servi in primul rind scriitorilor si teoreticienilor, atunci acestia ar trebui sa citeasca articolele-manifest si sa-si spuna parerea. Ar trebui sa ceara lucrurile de care au nevoie, ar trebui sa-si manifeste opinia in legatura cu directia si atitudinea asociatiei.

 

Unul dintre articole mi-a atras atentia, pentru ca este doar un material teoretic fara inclinatii politice. Este unul din acele materiale care vor sa aseze valorile literare in care organizatia crede si vor sa instiinteze publicul despre punctul teoretic de plecare in aprecierea unuia dintre genurile literare care va constitui obiectul de activitate al organizatiei. Autorul articolului este Marian Truta, unul dintre cei noua membri fondatori ai SRSFF.

 

Titlul studiului este Exista fantasy romanesc?. Ei bine, marea majoritate o sa spuneti ca este o intrebare retorica, bineinteles ca exista fantasy romanesc! Toata lumea stie asta. Apoi veti citi primele doua propozitii ale articolului: Tehnic vorbind, nu prea. Am sa incerc sa demonstrez de ce. Da, banuiesc ca si pentru Truta a fost retorica intrebarea din titlu.

 

Urmeaza in mod firesc o incercare de a defini genul “fantasy”, pentru ca de acolo sa se explice ce anume nu exista in scrierile romanesti pentru a putea fi clasificate “fantasy”. Ma astept la niste exemple pro si contra, apoi la niste concluzii care sa lege frumos totul si sa ma convinga definitiv de ideea de la care s-a plecat. Din pacate, nu a fost sa fie asa.

 

Mai intii sa vedem ce spun canoanele. Ce este acela fantasy. Ei bine, “canoanele” nu ne sint precizate. In text exista doua referinte, una la Roger Caillois si una la Tvetan Todorov, dar cu referire la definitia “prozei fantastice”, nu a “fantasy”-ului. Daca autorul tot nu citeaza canoanele, de ce le-a mai pomenit?

 

Un gen literar care foloseste din plin magia alaturi de alte elemente supranaturale ca piloni principali pe care se construieste edificiul narativ. (…) În plus fata de acestea doua (basm, mit), fantasy-ul mai are o calitate: aceea de a-si genera propria lume, perfect coerenta si independenta fata de lumea noastra. Daca, sa spunem, În strada Mântuleasa a lui Mircea Eliade apar elemente de magie si de supranatural, nu înseamna ca proza respectiva este fantasy. Este o proza fantastica deoarece cadrul actiunii este lumea comuna pe care se aplica cele doua procedee de generare a fantasticului: fractura realului, a ordinii obisnuite, de zi cu zi (Roger Caillois) si decelarea fara echivoc a supranaturalului (Tvetan Todorov).

Bun, avem o definitie a genului si departajarea sa fata de alt gen. Adica, aceasta definitie a fost construita prin comparatia a doua presupuse genuri distincte: fantasy si fantastic. Dupa cum se observa imediat, sint folositi doi termeni, insa unul este in engleza si celalalt in romana. Ma intreb care este cuvintul englezesc pentru literatura fantastica.

 

De fapt, Truta nu a fost primul care sa faca distinctia dintre, sa spunem deocamdata, cele doua genuri. Nu au fost multi, dar ca exceptie am mai auzit aceasta opinie. Asa ca mi-am pus intrebarea de mai sus de citiva ani buni. Ei bine, atit Oxford Dictionary, cit si Cobuild Dictionary folosesc fantasy pentru a vorbi de genul literar si fantastic este tratat doar ca un simplu adjectiv in diverse contexte gramaticale. Da, un text literar poate fi fantastic doar daca este extrem de bun, nu neaparat daca are de-a face cu supranaturalul.

 

Daca o sa cautati pe Internet, cea mai la indemina resursa din ziua de astazi, veti putea citi definitia data in Wikipedia: Fantasy literature is fantasy in written form. (…) Fantasy is a genre that uses magic and other supernatural forms as a primary element of plot, theme, and/or setting. (…)

The identifying traits of fantasy are the inclusion of fantastic elements in a self-coherent (internally consistent) setting. Within such a structure, any location of the fantastical element is possible: it may be hidden in, or leak into the apparently real world setting, it may draw the characters into a world with such elements, or it may occur entirely in a fantasy world setting, where such elements are part of the world.

 

Bun, se poate observa in ultima parte ca doar una dintre variantele literaturii „fantasy” presupune o lume independenta de lumea noastra. Altfel, se numeste „fantasy” chiar si in cazul in care se petrece in realitatea noastra.

 

In josul paginii din Wikipedia exista 12 referinte critice de unde s-au documentat autorii articolului. Prima referinta critica este John Grant si John Clute, cu a lor celebra The Encyclopedia of Fantasy. Pentru cine nu stie, John Clute este un autor britanic de SF, mai cunoscut insa pentru studiile sale critice si teoretice, din care motiv si este considerat unul dintre teoreticienii cei mai importanti ai SF&F-ului.

John Clute spune ca a rough definition of what we mean by fantasy: a fantasy text is a self-coherent narrative which, when set in our REALITY, tells a story which is impossible in the world as we perceive it; when set in an OTHERWORLD or secondary world, that otherworld will be impossible, but stories set there will be possible in the otherworld’s terms. An associated point, hinted at here, is that at the core of fantasy is STORY. Even the most surrealist of fantasies tells a tale.

 

In alt loc al enciclopediei adauga: Since both words derive from the same root, “fantastic” might be logically regarded as the adjective form of “fantasy”; in practice the word is rarely used in that way. When first applied as a critical term in the sf community of the 1930s-40s, “fantastic” functioned as a blanket description of both sf and fantasy works. (…) In a similar but more expansive spirit, “the fantastic” has been recently adopted by critics as a general term for all forms of human expression that are not realistic, including fantasy and sf, magic realism, fabulation, surrealism, etc.

 

Nu se poate mai clar de atita.

 

Apoi, citeva rinduri mai jos, foloseste acelasi citat din Tzvetan Todorov pe care l-a folosit si Truta, dar fara a face distinctia respectiva dintre “fantastic” si “fantasy”. Distinctia pe care o observa insa Clute este de alta natura si probabil ca de aceasta s-a servit Truta pentru a-si considera argumentele valide: Although Todorov thus seems to marginalize or even trivialize traditional fantasy and sf, his ideas have been frequently employed by modern academic critics, with occasionally fruitful results.

 

Oricit am cautat si am incercat sa gasesc in literatura anglo-saxona demarcatia facuta de Truta, nu am reusit. Pentru englezi si toti vorbitorii de limba engleza, “fantasy literature” inseamna pur si simplu “literatura fantastica”. Adica, acea gaselnita cu fantasy-ul mai are o calitate: aceea de a-si genera propria lume, perfect coerenta si independenta fata de lumea noastra, nu exista si nu a existat.

Da, fantasy-ul ca gen se divide intr-o multitudine de subgenuri (science fantasy, dark fantasy, urban fantasy, heroic fantasy, etc). Exista 16 subgenuri critic acceptate, dintre care patru au la rindul lor alte subdiviziuni. Dar nici unul dintre aceste subgenuri nu are ca diferenta specifica acea idee cu generarea unei lumi independente de a noastra. Motivul mi se pare foarte simplu: “fantasticul” prin natura sa genereaza o realitate diferita de a noastra, fara a fi nevoie ca acea realitate sa fie independenta de lumea noastra. Nu, acea realitate diferita se poate intersecta cu a noastra, poate coexista cu a noastra, samd.

 

Dar sa presupunem ca exista cititori care fac parte din gruparea politica “nu ne vindem tara” si care nu vor sa accepte definitii date de teoreticieni straini. Ce spun ai nostri?

Ei bine, am constatat cu bucurie ca cel putin cei ale caror texte mi-au fost la indemina, folosesc termenul “fantastic” pentru a defini atit scrierile incadrate de Truta la “literatura fantastica”, cit si cele incadrate la “fantasy”. Ma refer aici la Ovid S. Crohmalniceanu, Mircea Oprita, Radu Pavel Gheo si chiar Dictionarul SF al Editurii Nemira, al carei coordonator a fost Mihai-Dan Pavelescu, un alt membru fondator al SRSFF. Este adevarat ca la inceputul dictionarului exista un “disclaimer”: Articolele reprezinta opinia si documentarea semnatarilor lor, dar intrucit nu exista nici un articol despre “fantasy”, presupun ca pina la urma opinia lui Pavelescu a coincis cu cea a semnatarilor, care nu au folosit nicaieri termenul de “fantasy”.

 

In concluzie, nu inteleg gestul lui Marian Truta de a ridica o bariera acolo unde nu exista, dar eu cred ca asa ceva complica lucruri care nu mai au nevoie si de alte probleme in viata lor deja complicata.

 

Chiar considerind ca definitia autorului are vreo sansa, ce urmeaza este departe de a ma convinge:

Fantasy-ul nu este generat de mitologia greco-romana sau de basmele indienilor Hopi. Fantasy-ul creste din mitologia nordica si se simte confortabil pe acel tarâm. Nu am auzit despre vreo încercare reusita de transhumare a arborelui Yggdrasil pe alte soluri. Din pricina originii sale este destul de complicat sa putem afirma fara tagada ca exista un fantasy rusesc sau mongol sau românesc.

 

Ei bine, cu putina documentare nu ar mai fi facut o asemenea afirmatie.

De exemplu, scriitorul Guy Gavriel Kay. Dincolo de recenziile care vorbesc de romanele sale “fantasy”, individul a si cistigat de-a lungul timpului patru World Fantasy Award. Unul pentru Tigana, avind ca sursa istoria si folclorul italian; al doilea pentru Sailing to Sarantium, care se bazeaza pe istorie si mitologie romana/bizantina; al treilea premiu pentru Lord of Emperors, al doilea roman din seria The Sarantine Mosaic, adica tot Bizant; si in fine, al patrulea premiu este pentru Ysabel, ultimul sau roman, si care se bazeaza pe legende si istorie franca. Nu vad nicaieri mitologia nordica aici, ori vreo incercare de transhumare a arborelui Yggdrasil pe alte soluri.

Sau, de pilda, numeroasele povestiri pe care le-am citit de-a lungul timpului in revistele F&SF si Asimov’s, care au fost catalogate ca fiind fantasy si se bazau pe mitologie greaca, folclor caraibean, ori mitologie nativa nord-americana (asta ca sa ma refer doar la cele de care imi aduc aminte). Nicaieri nu a fost folosit termenul de “fantastic”, ci intotdeauna “fantasy”. Oare de ce, daca nu se bazau pe mitologia nordica?

 

Dar sa mergem mai departe, pe aceeasi linie, considerind ca in continuare definitia autorului are sanse. Ma asteptam sa inceapa demonstratia pro si contra.

 

In America de Nord se publica citeva sute de romane F&SF pe an, plus citeva sute de povestiri. Ar ocupa integral timpul unui recenzent ori teoretician care ar incerca sa acopere un asemenea subiect precum Exista fantasy american?, mai putin cazul in care le-ar citi pe toate in diagonala, doar pentru a avea o idee despre ce este vorba. Si atunci, probabil ca s-ar baza pe criteriul “cele mai importante scrieri”, incercind sa sara peste toata maculatura, ori chiar si peste cele mediocre. Ar avea la dispozitie enciclopediile de F si SF, recenziile si criticile specialistilor, si nu in ultimul rind vinzarile, care reflecta parerea cititorilor. Daca din intimplare ar sari citeva titluri, ar fi de inteles.

 

In Romania insa, se publica doua-trei romane in anii buni, la care se mai adauga zece-douazeci de povestiri. Cu toate ca au existat ani in care nu s-a publicat nici o povestire si nici o carte. Este chiar atit de dificil pentru un asemenea studiu, care se refera specific la “fantasy”-ul romanesc, ca autorul studiului sa citeasca cele douazeci-treizeci de romane/carti romanesti scrise de doua decenii incoace? Ori cele treizeci-patruzeci de carti scrise inainte de 1990?

 

Pentru ca vroiam sa vad concret ce parere are despre ce s-a scris in Romania, in genul fantasy, chiar si daca ne referim numai la cele care se pot incadra in definitia sa limitativa. Pentru ca vroiam sa ia si citeva exemple “contra” — carti considerate de alti recenzenti ca fiind fantasy si carora autorul ar trebui sa le demonstreze apartenenta la fantastic, iar nu fantasy.

 

Cum ar fi fost ca dupa Vladimir Colin sa fi vorbit putin de Waldemar si de Blocul Cis, cele doua romane fantasy/fantastice ale lui Liviu Radu, bazate pe mitologie romaneasca, cu aventuri ce se petrec intr-o alta lume decit cea reala? Adica, perfect incadrabile in definitia sa. Sau sa fi vorbit de antologia Cronicile Singelui, bazata pe legende romanesti si mitologie daca. Aceste exemple nu sint nici science-fantasy, nici scrise cu tehnica post-moderna, precum Fairia lui Gheo, ori Teodosie al lui Radulescu. Ori de ce nu, sa vorbeasca de antologia Timpul eroilor a lui Catalin Sandu, care serveste si pro si contra pentru cazul pe care vrea sa-l sustina.

 

Dar n-a fost sa fie. Dupa exemplul cu Vladimir Colin, Marian Truta a tras direct concluzia: Deocamdata acest fantasy românesc de care unii sunt atât de mândri, zace în stadiul de embrion în texte cum ar fi Harap Alb sau Aleodor Împarat. (…) Asadar, avem sau nu fantasy românesc? Se pare ca nu.

 

Ei bine, eu ramin la concluzia imensei majoritati, cum ca literatura fantasy = literatura fantastica si ca din asta avem din plin. Mai mult, ca nu vad nici un folos pentru scriitorii romani sa adauge inca un gen unei parti de literatura deja foarte bogata in clasificari si categorii. Ca, de fapt, scriitorii romani ar trebui sa scrie fara grija de a-si incadra lucrarea intr-un gen ori subgen anume. Poate ca articolul ar fi trebuit sa se refere pur si simplu la minima folosire a folclorului si mitologiei romanesti in scrierile noastre si sa-i incurajeze pe scriitori sa foloseasca cultura locala foarte bogata.

Nu in ultimul rind, cred ca este mai important pentru o asociatie precum SRSFF sa vorbeasca despre ce s-a scris deja, sa incerce sa creeze un punct teoretic de plecare in campaniile pe care le va avea si sa le arate scriitorilor ca nu ii ignora si ca ei sint cei pentru care s-a infintat o asemenea organizatie. Ca sint importanti si respectati.

19 Comments

  1. Trebuie sa fie cu sabii. Neaparat cu sabii. Si cu sange. Neaparat cu sange.

    Si cu cai…🙂

  2. Dragul meu Costi, permite-mi să intervin cu o precizare, de dragul evitării unor ambiguităţi.
    Noi, cei din SRSFF, în ciuda apartanenţei noastre la această asociaţie, rămânem oameni, avem şi opinii personale nu doar de grup. Asta însemnând că oricare dintre noi poate oricând să-şi exprime liber opiniile privind oricare latură a literaturii sau valoarea unui anumit scriitor. Aşa că te-aş ruga, nu doar pe tine ci chiar şi întreaga suflare din sf-f-ul românesc să începă a face distincţie între articole, recenzii şi/sau comentarii făcute de cineva cine semnează cu propriul nume şi comunicate emise în numele SRSFF. Altfel spus domnul Truţă şi-a exprimat opinia personală, opinie care poate fi contrazisă, analizată, dezbătută, sprijinită, etc. Dacă părerea ta este una diferită poţi liniştit să-i dai glas folosind propriul blog, folosind blogul SRSFF sau oricare alt mediu consideri. Aceleaşi libertăţi le am şi eu şi dacă se întâmplă ca într-o zi pe marginea unui subiect oarecare să citeşti 9 comentarii distincte ale membrilor SRSFF asta nu înseamnă că organizaţia nu şi-a decis politica ci doar atât că ne păstrăm fiecare dreptul la a avea o opinie personală. Dacă mie personal îmi place cum scrie Costi Gurgu asta nu înseamnă ca trebuie obligatoriu şi ceilalţi din SRSFF să fie de aceaşi părere, dacă eu personal consider că icsulescu scrie nişte texte ale căror valoare este echivalentul unor manele în lumea muzicii, asta nu însemnă că şi ceilalţi văd la fel şi nu înseamnă nici că la o adică societatea nu ar putea decide să sprijine incercarea lui isculescu de a-şi publica cartea.
    Îţi spun toate astea pentru a evita crearea unei impresi greşite, nu am vrea ca cineva să creadă că suntem un fel de partid politic în care părerile diferite nu sunt admise. La noi orice părere este admisă, fiecare are dreptul la cuvânt iar atunci când se impune necesitatea adoptării unei poziţii ca organizaţie, atunci dezbatem subiectul, argumentam pro şi contra apoi ajungem la un consens şi acela va reprezenta opinia SRSFF. Va purta semnătura SRSFF şi eventual semnătura tuturor membrilor.
    În concluzie, te-aş ruga ca pe viitor, dacă se întâmplă ca eu, de exemplu, să scriu ceva ce tu consideri a fi o aberaţie, atunci să ajungi la concluzia că nu m-am documentat suficient sau că emit păreri dintr-un punct de vedere care îţi este total străin, dar nu te grăbi să concluzionezi că SRSFF-ul face greşeli.
    Nu tot ce apare pe blog-ul editurii sau pe site constituie un articol manifest menit să reflecte optica asociaţiei, ci mai degrabă arată preocuparea membrilor pentru literatura sf şi f. Dacă vreau să aflu care este percepţia cititorilor asupra fantasticului românesc probabil voi scrie şi eu un articol în care voi adopta o poziţie pro sau contra. Asta însemnă obligatoriu că unii mă vor aproba, alţii mă vor contrazice, dar înseamnă şi că din numărul celor care îşi exprimă opinia şi din felul în care o fac, folosindu-mă de argumentele prezentate, îmi voi putea forma o imagine care să fie mai apropiată de realitate.
    PS. Am fi profund recunoscători, noi cei din SRSFF, dacă aţi atârna de gâtul asociaţiei vinovaţii reale, dacă ştiţi de existenţa vreuneia. Noi considerăm că a avea opinii personale nu reprezintă o greşeală nici a SRSFF, nici a persoanei care şi-a exprimat părerea ci se rezumă la a fi un drept de la sine înţeles.

    Tocmai pentru că scriitori de sf şi f sunt importanţi pentru noi, pentru că opiniile cititorilor contează şi pentru a nu crea confuzii inutile am ţinut să fac precizările de mai sus.
    Ţie Costi îţi datorez (datorăm) mulţumiri pentru replica dată la articolul domnului Truţă şi te invităm să-ţi prezinţi propriile opinii în privinţa subiectelor postate pe site-ul şi blog-ul societăţii. Putem ţine cont în deciziile noastre viitoare doar de opiniile acelor oameni care şi-au asumat răspunderea adoptării unui punct de vedere. Mulţumim!

  3. […] merg bine împreună: Există fantasy românescω de Marian Truţă (comentariile aici) şi Da, există fantasy românesc, de Costi […]

  4. costi, nu cred că marian truţă a scris textul cu gândul de a da o directivă din partea întregii asociaţii. textul e expresia ideilor, părerilor, gândurilor autorului. nu e rezultatul mai ştiu eu cărui brain-storming în cadrul asociaţiei. zic asta cu grabă pentru că de câteva zile fac şi eu parte din srsff şi cred că s-a văzut din comentariile la articolul “împricinat” că sunt de o cu totul altă părere.

    să nu cădem şi noi în… neînţelegerea în care, repet, sunt încredinţat că a căzut marian truţă fantasy-wise🙂

  5. […] ar fi rau sa va aruncati ochii si pe articolul pertinent, “Da, exista fantasy romanesc“, dar nu neaparat contradictoriu a lui Costi Gurgu, care dupa ce a disecat in amanunt […]

  6. Costi, unul dinte lucrurile care apar în mod explicit pe site este următorul: Toate materialele publicate pe acest site au copyright. Responsabilitatea pentru conţinut aparţine în întregime autorului. Acest site sprijină în primul rând science-fiction-ul românesc şi genurile înrudite: fantasy şi horror.

    Asta înseamnă că fiecare dintre noi sau dintre cei ce ni se vor alătura au şi vor avea libertate deplină în privinţa opiniilor sale. Acel eseu, deci, este al lui Marian, nu al SRSFF. Când va dori să vorbească SRSFF o va face în mod explicit, prin semnătură. Eu nu mă pronunţ pentru că am citit foarte puţin fantasy si, dealtfel, nici nu sunt un fan al acestui gen. Asta nu înseamnă că nu trebuie să accept situaţia, nefericită din punctul meu de vedere, care face ca, la această oră, fantasy-ul să primeze în faţa sf-ului.

    Cu prietenie,

    Sorin Camner – PR

    PS. La mine apare SRSFF pentru că, alături de Feri, suntem purtători de cuvânt, din care cauză vom încerca, de fiecare dată în care va fi vorba despre puncte de vedere personale, s-o specificăm în mod clar. Aşa cum am făcut mai sus.

  7. @Costi-pertinent si la obiect.Singurul meu regret este ca nu sunt cunoscute asa cum trebuie creatiile scriitorilor romani .

  8. @turambar — si cu printese!!!!

    @SorinCamner — am inteles, a fost parerea personala a lui Marian Truta si nu a reprezentat opinia SRSFF. Poate ca intr-adevar atunci, ar trebui cumva sa faceti o demarcatie pe site-ul SRSFF intre liniile directoare ale asociatiei si articolele de opinie personala ale membrilor asociatiei. Cred ca este important pentru scopurile pe care le aveti ca asociatie, sa va publicati cumva si politica si teoria literara. Pentru ca daca veti rezista in timp si va doresc din suflet asta, este necesar sa va fie cunoscute criteriile literare si de valoare.

    @mircea — da, am inteles acum ca articolele membrilor fondatori de pe site-ul SRSFF exprima exclusiv opinia autorilor, iar nu a asociatiei. Este putin derutant, dar este in regula. Pe de alta parte as fi curios daca articolul “Pentru un viitor al valorii”, semnat de Danut Ungureanu exprima parerea asociatiei, ori a lui Ungureanu. Pentru ca totusi a fost primul material de pe site, Ungureanu este presedintele asociatiei si articolul se refera in final la SRSFF. Iar acest material pare sa exprime parerile asociatiei. Dupa cum am spus, derutant…

    Dincolo de aceasta lamurire, eu ramin la concluzia mea, despre care ar trebui sa fie unul dintre rolurile asociatiei, parere exprimata in ultimul paragraf al postului.

  9. @costi: nu cred că rolul unei organizaţii, de orice fel ar fi ea, este acela de a da edicte, de a emite un soi de bule papale.

  10. @mircea — nu, bule papale in nici un caz. poate edicte mitropolite…

    nu pot sa discut mai pe larg subiectul acum, pentru ca ar fi prematur. Dar ramin la concluzia din post, pentru ca nu se refera la a cere asociatiei sa faca reguli asupra valorii, ci numai de a-si stabili o linie teoretica clara. Si iarasi, mai mult nu pot spune deocamdata…

  11. aaa, am înţeles. un fel de Şcoala Ardeleană😀

  12. scoala ardeleana de la chitila

  13. au nu scris-atuncia leonachi dianeu primu’ fentăzi (dreptu’-i, cu ţâgani) din sfântu’ grai rumân?😀

  14. […] Da, există fantasy românesc Costi Grugu a dat un răspuns interesant la articolul “Fantasy românesc”.  Prin bunăvoinţa autorului, publicăm în întregime acest răspuns.  Totodată, articolul se poate regăsi şi pe blogul lui Costi Gurgu, aici […]

  15. Buna,

    Ma numesc Raluca David, am 18 ani si urmeaza sa mi se publice luna aceasta la editura Paralela 45 un roman fantasy. Scriu ca si comment la acest articol nu atat in legatura cu subiectul articolului, cat cu titlul acestuia. Daca exista fantasy romanesc… Ei bine, intrebarea aceasta trezeste ecouri puternice in mine. In 2005 cand am inceput sa scriu la romanul acesta vroiam doar atat: sa scriu fantasy si sa scriu ceva original. Insa in momentul in care am inceput sa descopar Romania si mai ales mitologia romaneasca si pe cea dacica mi-am dat seama ca sunt aici foarte multe lucruri care ar trebui puse in valoare. Aceste lucruri trezeau in imaginatia si in sufletul meu acea tresarire luminoasa, acea euforie pe care mi-a dat-o intotdeauna literatura fantasy. Ceea ce a urmat a fost simplu. Am scris un fantasy dacic, un fantasy romanesc.

    ,,Am ştiut întotdeauna că noi, cei de pe-aci, ne tragem din nişte zei bătrâni cu bărbile lungi, lungi, stufoase şi pline de poveşti. Pe la 15 ani am început să scormonesc în încâlceala de fire albe şi am scris un roman despre asta. Am clădit o cetate. Haideţi înăuntru!” (romanul “Dava”)

    Scriu pe acest blog pentru ca “Retetarium” e una din cele mai savuroase carti fantasy pe care am citit-o. E pur si simplu un organism viu care se misca prin maruntaiele imaginatiei mele cand o citesc. Mersi.

    Blogul cartii mele e http://www.ralucadavid.wordpress.com

  16. Am sa incerc sa fiu primul care va comanda cartea la aparitia ei!

  17. @raluca: felicitari atit pentru ca ai scris romanul, dar si pentru ca il publici. Este un pas foarte mare. Am vazut ca ai facut deja anuntul la Cititor SF. Foarte bine. Poate ca ar trebui cumva sa iei legatura si cu Michael Haulica si sa-ti apara un anunt si in revista Nautilus. Nu pot decit sa-ti urez succes cind se va lansa cartea. Abia astept s-o citesc si da, cred ca este un pariu interesant sa scri un fantasy dacic. Si uite ca deja ai un prim cititor garantat in persoana lui voicunike!
    Multumesc pentru cuvintele frumoase despre Retetarium. Ma bucur ca ti-a placut.

  18. pai da-ti exemple de carti fantasy romanesti………………………….scrise de autori romani

    • @yunyo: am dat citeva exemple chiar in post. Doar sase exemple. Bineinetels ca lista este mai lunga, dar cine e interesat de subiect poate gasi singur si altele.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s