Lumea de hirtie

In 2007 am descoperit primul meu TCAF (Toronto Comic Arts Festival), care la vremea aceea s-a tinut la UofT (University of Toronto) si tocmai implinea trei aniversari. Spun aniversari, pentru ca evenimentul are loc din doi in doi ani. Anul acesta, al patrulea festival s-a tinut timp de doua zile in cladirea moderna a Bibliotecii de referinta din Toronto (Toronto Reference Library, ori TRL pentru cunoscatori), situata chiar la intersectia bulevardelor Yonge si Bloor.

 

 TCAF(2009)047

TCAF(2009)051

TCAF este un festival mai special. Desi deschis oricarui iubitor de comics, este dedicat creatorilor din domeniul comics-urilor, precum si din domeniile conexe. Lume multa si anul acesta, o buna parte din vizitatori fiind de fapt din industrie (artisti, scriitori, editori, critici, librari, ilustratori, etc). Mai mult, daca acum doi ani majoritatea participantilor si a vizitatorilor au fost din Canada, cu un grup maricel de americani si citiva japonezi, anul acesta am avut parte de o uriasa participare internationala. Mult mai multi americani si japonezi, carora li s-au alaturat chinezi, francezi, nemti, olandezi, belgieni si spanioli. Jumatate din seminarii si conferinte s-au ocupat de comics-urile din Europa si Asia.

TCAF(2009)049

Iata si citiva dintre oaspetii de onoare si oaspetii parteneri (nu stiu cum le-a venit denumirea) ai festivalului: Akne Feuchtenberger, Paul Pope, Deb Aoki, Antoine Dode, Emmanuel Guibert, Eric Wight, Scott McCloud, Willow Dawson, Francois Ayroles, Florent Ruppert, Mark Siegel, Craig Yoe, J. Torres, Jose Villarrubia, Bryan Lee O’Malley, Seth, Yoshihiro Tatsumi, Adrian Tomine, Derek Kirk Kim, Tara McPherson, Kei Acedera, Ho Che Anderson, Bobby Chiu, Svetlana Chmakova, Tom Fowler, Faith Erin Hicks, Michel Rabagliati, etc. Pentru o lista completa puteti vizita site-ul festivalului.

TCAF(2009)053TCAF(2009)054

Ca si la AdAstra, a trebuit sa fac o selectie de seminarii la care sa ma duc, deoarece se tineau cite trei-patru in acelasi timp. Printre cele mai interesante au fost Awesome Comix!, cu Frank Santoro, Robin McConnell, Dash Shaw, Dustin Harbin si Robert Dayton, discutind aprins despre ce comics-uri din epocile de aur, argint si bronz (adica lucrari din anii ’60, ’70 si ’80) mai au relevanta si inca isi mai pun amprenta pe modern alternative comics si Storytelling Workshop cu Mark Siegel, editorul sef de la First Second Books, adica imprintul de comics al mega-editurii Holtzbrinck Publishers (cei care ii detin pe Macmillan Publishers cu sutele lor de edituri si imprinturi).

La Awesome Comix!, cei patru artisti au aratat involuntar doua fatete opuse ale industriei, de unde a si rezultat disputa continua dintre ei in privinta a ce este mai important intr-un comics si ce ar trebui sa urmareasca creatorii. Ca de pilda, este mai importanta arta ori povestea? Povestea si personajele au vreo importanta, ori toata lumea ar trebui sa se uite numai la partea vizuala, etc.

Mark Siegel ne-a prezentat un model grafic al autorului ideal si ne-a explicat ce cauta el atunci cind se uita la propuneri noi, ori mai degraba atunci cind studiaza scriitori si artisti deja existenti pe piata. Un model foarte interesant, desi parea desprins dintr-o lume ideala, iar nu din realitatea comerciala a Americii de Nord. Cind i-am atras atentia asupra acestui aspect, a ris, a acceptat ca realitatea este intr-adevar diferita, dar a sustinut in continuare ca exista totusi citeva edituri care urmaresc valori adevarate, nu comerciale, si ca First Second Books se afla printre aceste edituri minune. Nu intru in mai multe detalii despre cele doua seminarii, pentru ca ele in sine ar insemna un post separat.

TCAF(2009)097


 

Mark Siegel, de la First Second Books

Mark Siegel, de la First Second Books

 

Una peste alta insa, am aflat multe lucruri noi si am plecat de la festival cu o imagine mai cuprinzatoare despre ce inseamna piata de comics la ora actuala. Dincolo de aspectul asta insa, ce mi-a placut in mod deosebit a fost atmosfera de art village, ingramadeala de artisti care-si expuneau lucrarile, care lucrau chiar la fata locului si schimbau pareri despre tehnici de desen si experientele personale cu editorii, ori cu cititorii, care intrau in vorba cu cea mai mare usurinta cu oricine se nimerea sa li se adreseze. Chiar si mai frumos decit asta, mi s-a parut sa fiu in mijlocul unui spatiu imens, tapetat cu mii de lucrari din cele mai variate si ciudate stiluri, din toate colturile lumii. Nu exista expozitie de arta care sa-ti poata crea aceeasi impresie — ca te afli in burta unui monstru cu carnea desenata si pictata, care respira culori si maninca hirtie. Trebuia sa fi fost acolo ca sa poti intelege pe deplin sentimentul. Coplesitor.

TCAF(2009)061

TCAF(2009)065

TCAF(2009)071

TCAF(2009)089

TCAF(2009)090


TCAF(2009)088

9 Comments

  1. Wow…imaginea facuta de sus e foarte reusita..si observ ca multi au expuse cite o plansa, probabil in ideea de a o cumpara si a o expune inramata pe acasa. Frumoasa reclama la Imaginism Studios.
    Si inca ceva. Cred ca ar trebui sa existe un echilibru intre arta si poveste. Desi, la benzile desenate, fara o poveste bine inchegata nu se prea lipesc de tine. Si abia pe planul doi as urca eu arta. Dar cred ca depinde de gusturile fiecaruia.

  2. Da, kyo, pe linga comics-urile in sine pe care fiecare artist le vindea, se vindeau si ilustratii, sketch-uri pentru pagini din volume, ori fise de personaj in original sau print numerotat. Bani sa ai!
    Si eu cred ca fara o poveste buna un comics nu are acelasi farmec. Este adevarat insa ca si arta este la fel de importanta, pentru ca daca artistul nu poate spune povestea in imagini cit mai atragator si pe inteles, atunci degeaba ai o poveste buna si personaje puternice. Iti trebuie musai amindoua. Mai nasol este cind unul din cei doi creatori principali ai unui comics (scriitorul si artistul) nu realizeaza acest lucru.
    Imaginism Studio este facut de niste profesori de arta si studentii lor de la una din facultatile din Toronto (nu mai stiu daca este York University ori Sheridan). Tipii au publicat in majoritatea publicatiilor de specialitate din ultimii ani si sint faimosi pentru orientarea lor artistica.

  3. Felicitări pentru reportaj şi pentru fotografii, Costi!
    Am fost impresionat.
    Toate cele bune.

  4. Multumesc, Florin.

  5. Si am dat si de un scurt video, via boingboing…http://www.youtube.com/watch?v=q7gatME_jpc
    si apare si Cory Doctorow pe acolo… si melodia dnb de pe fundal m-a uns la suflet😀

  6. Ce misto a fost! Bine ca s-au gindit la asta. Mersi, kyo.

    Da, l-am vazut si eu pe Cory Doctorow acolo, insa printr-un geam, in timpul unuia dintre paneluri, asa ca nu am putut fi sigur daca e intr-adevar el.🙂

    btw, cum ti-a placut libraria? cladirea in care s-a tinut toata treaba?

  7. Ce ar mai fi de zis…si imaginile urcate de tine si videoclipul mi-au lasat gura apa. 🙂 Si dovedesc ca in afara chiar se poate desena si publica. E o alta lume… La noi reinviata Carsusel (revista de BD), si-a dat obstescul sfarsit dupa cam trei numere, si ultimu nu a fost scos pe piata, distribuindu-se doar pe baza de abonament. (parca) Se cam vede ca romanii nu au o mentalitate de a participa si a contribui la asemenea evenimente. Daca la teve sunt doar mizerii de emisiuni, in care numai cultura nu e promovata, ce sa-i faci?

    O nelamurire am…De ce se tine la doi ani? Si directorul festivalului mi s-a parut cam tinerel…idee care mi-a venit in cap stiind ca, in general, la romani, directorii sunt trecuti de 40 de ani😀

  8. Fenomenul BD, ca si cel SF sau F, a ajuns la nivelul asta numai datorita pasiunii unor artisti/scriitori pentru arta respectiva. Iar ulterior datorita pasiunii fanilor pe care acestia i-au cistigat. Toate astea au inceput cu miscari sustinute de artisti, care au publicat comics pe banii lor si le-au vindut la colt de strada, ori prin baruri. Apoi citiva editori care cu bani putini si fara speranta de profit au inceput sa publice si sa distribuie pe cit de mult isi permiteau, pina cind toata treaba a luat avint si a ajuns la piata uriasa din zilele noastre. In asmenea circumstante daca iti pui problema unui cistig imediat este normal sa nu te mai apuci de asa ceva. De unde si lipsa fenomenului in Romania. Macar pe SF&F, la un moment dat au existat si in Romania oameni dedicati care au scos fanzine pe banii lor, ori reviste, si au contribuit la supravietuirea si dezvoltarea fenomenului din pasiune. De fapt, pe sf&f inca mia exista asemenea oameni.

    De unde si raspunsul la a doua intrebare. Directorul festivalului este atit de tinar pentru ca este voluntar si o face exclusiv din pasiune. Toate festivalurile si conventiile de aici sint non-profit si sint facute exclusiv cu voluntari. Banii cistigati anul asta se investesc in festivalul ori conventia de la anu’, ori de peste doi ani.
    Din cite stiu de la conventiile sf, in fiecare an dupa ce se termina evenimentul se voteaza pentru un nou presedinte si un nou board de directori. Probabil ca individul este pasionat de mic si s-a implicat in TCAF de ani de zile, inca de la inceput. Asa ca acum, a ajuns si el sus. Nu spun la sefie, pentru ca nu exista subordonati intr-o asemenea structura si deci n-ai cui sa-i fi sef.

    De ce la doi ani? N-am idee. Desi m-am intrebat si eu, dar n-am gasit pe nicaieri raspunsul.

  9. […] era sa uit. Daca sunteti curiosi cum arata un festival de Banda desenata din afara, aveti mai multe detalii si imagini pe blogul scriitorului Costi Gurgu. Este vorba de Toronto Comic Arts Festival, eveniment ce are loc […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s