Public Reading

Aseara am fost la primul meu public reading din Canada. Cum am ajuns acolo?

Dupa cum am mai mentionat si cu alta ocazie, sint membrul unui cenaclu de literatura mainstream din Cabbage Town, denumit Parliament Writers’ Group. Este un grup de vreo douazeci de scriitori stabili, la care se mai adauga inca vreo zece care vin doar sporadic. Metoda este aceeasi ca peste tot, adica unii isi citesc operele, iar ceilalti ii critica, deoarece este conceput ca un atelier de scris.

Exista citeva diferente intre ce se intimpla aici si ce se intimpla in Romania.

In primul rind, se citesc cam 2000 de cuvinte de scriitor, maximum 3000, pentru ca sa fie timp sa citeasca mai multi. In general, ajung sa citeasca cam sase-sapte scriitori la fiecare intilnire. Daca ai o povestire de — sa zicem 6000 de cuvinte, o imparti in patru, ori trei si o citesti in trei-patru sesiuni. Avantaje si dezavantaje. Avantaj este ca, daca asculti un text realmente prost scris, ori plictisitor, nu o sa asculti mai mult de zece minute, apoi iei o pauza de o saptamina, in cazul in care respectivul scriitor mai vrea sa citeasca din acelasi text chiar si dupa critica. De asemenea, avantaj este ca apuci sa asculti sase-sapte lucrari foarte variate si seara de cenaclu devine un eveniment interesant.

Dezavantaj este ca vor fi citiva dintre cei prezenti care vor uita ce ai citit cu o saptamina in urma si nu vor intelege ce se intimpla in a doua sau a treia parte a povestii tale. Cu ceva noroc insa, ai creat un text memorabil si toata lumea abia asteapta sa vada cum se dezvolta. Sint citiva care ne citesc din romanele lor, cite un capitol pe sesiune  si chiar si dupa luni si luni, fiind bine scrise, inca tinem minte personajele, dramele si chiar povestea lor in detaliu.

O alta diferenta ar fi ca cei care vor sa citeasca sint obligati sa aduca copii dupa paginile pe care le vor citi si sa le distribuie celor prezenti. In general fiecare aduce cam opt-zece copii si chiar daca sint douazeci prezenti, citesc cite doi pe copie. Acest lucru permite ca toti sa inteleaga perfect textul, chiar daca scriitorul in cauza citeste mult prea repede, ori prost. In al doilea rind, le permite celor prezenti sa scrie pe copiile oferite, facind notite despre ce probleme cred ei ca exista si, de asemenea, sa corecteze erorile de orice natura direct pe text. Este o metoda foarte buna, intrucit nu ajung toti sa vorbeasca si sa-si spuna parerea, ori nu ajung toti sa se extinda foarte mult cu critica. Mai mult, scriitorul va avea tot acel feedback extins in scris, astfel incit acasa va putea lucra pe text mult mai bine cu notitele in fata, decit doar din memorie.

Un alt aspect interesant este ca trebuie sa-ti semnezi copia si feedback-ul, pentru ca scriitorul comentat sa stie cine ce a zis. Asta este pe de o parte o masura pentru ca fiecare sa spuna ceva (una din regulile cenaclului este ca ai obligatia sa-ti oferi critica la fiecare text in parte, daca vrei sa ai dreptul sa fi criticat) si sa se stie daca exista membrii care se “sfiesc” sa critice. Acestia pot fi votati afara din cenaclu. In al doilea rind, te obliga sa spui lucruri de bun simt si inteligente, pentru ca ramin in scris.

O a treia diferenta este o trasatura canadiana, la care probabil se ajunge dupa decenii de practica si educatie. Am observat lucrul asta in toate straturile societatii. Exista chiar o gluma pe seama acestui aspect — seful care vine sa-ti comunice ca tocmai ai fost concediat si o face atit de frumos si diplomat incit la sfirsit, in loc sa fii suparat, ajungi sa-i multumesti sefului pentru ca te-a concediat, ca si cind este cel mai bun lucru care ti s-a intimplat vreodata.

Ei bine, membrii cenaclului critica dur, dar atit de diplomat si zimbitor, incit nu te poti simti atacat nici atunci cind ti se spune ca mai bine te-ai lasa de scris. Bine, nu i-am auzit dind un sfat ca asta, dar cam asta e scoala pe care o au.

Eu sint singurul scriitor de genre din cenaclu. Desi, dupa citeva povestiri de ale mele au inceput si altii sa-si incerce mina pe ceva fantasy/horror, in special horror. Am citit vreo doua texte horror si se pare ca au fost impresionati indeajuns.

A fi scriitor de genre intr-un cenaclu mainstream imi ofera avantajul ca am parte de o critica si un feedback foarte bun la nivel de micro-editing, adica la nivelul constructiei frazei, dar si in ce priveste dialogul si constructia personajelor. Este adevarat ca in ce priveste ideea si povestea SF/F, nu au prea multe de spus, dar avantajele compenseaza.

O data pe an grupul organizeaza o seara de public reading la biblioteca Parliament. Un eveniment la care scriitorii au ocazia sa-si citeasca din ultimele lucrari, in fata unui public de vreo treizeci de iubitori de literatura. Evenimentul nu are parte de o publicitate extinsa. Flyerele sint impartite numai in Cabbage Town, asa ca in general vin doar cei din cartier.

Ei bine, eu am probleme si cind citesc in romana, deoarece tind sa citesc foarte repede si nu am o voce sonora. Ultimul lucru a constituit o problema si cind am inceput sa predau la colegiu. Studentii din spatele clasei nu ma auzeau, iar cei de la mijloc se chinuiau sa inteleaga tot. Mi-a luat doua-trei clase, ca sa-mi reglez vocea la un nivel acceptabil si pentru corzile mele vocale, dar si pentru toti studentii, indiferent unde erau asezati.

Asa ca una dintre probleme mi-a fost rezolvata de practica universitara. Cit despre viteza lecturii, colegii mei din grup mi-au atras atentia tot timpul de cind m-am alaturat grupului, ca citesc atit de repede, incit ei n-au timp nici macar sa ma urmareasca pe copiile date. In timp, m-au ajutat sa-mi reglez viteza la un nivel acceptabil pentru ca, chiar si un ascultator neobisnuit cu vocea si accentul meu, sa poata sa inteleaga 90% din ce citesc, fara sa se chinuie.

Aseara a fost prima experienta in care a trebuit sa citesc in fata unui public strain, de limba engleza. M-am inrosit (Vali imi spune ca eram precum un morcov de rosu si stiu ca morcovul e portocaliu, dar cine stie cum m-a vazut ea atunci), dar nu m-am bilbiit, nu m-am bitiit si am citit atit de rar si clar, incit au inteles cu totii, iar la sfirsit aplauzele au durat cu doua minute bune peste media normala. Am citit dintr-o povestire noua, una care poate trece lejer drept mainstream, dar care este de fapt un cross-genre de fantasy cu horror.

In fine, ma gindeam ieri in timp ce ne intorceam acasa la Robert J. Sawyer, care face unele dintre cele mai bune lecturi pe care le-am vazut/auzit vreodata. Citeste dialogul cu voci diferite, intonatie si inflexiuni, are mimica corespunzatoare cu ce spune, si o voce foarte echilibrata si rasunatoare. Nu stiu cum se prezenta cu douazeci de ani in urma, cind s-a lansat, dar in timp, a ajuns unul dintre maestrii aparitiilor publice. Cred ca dincolo de citit rar si clar, va trebui sa incep sa ma gindesc si la intonatii si interpretari.

Oricum, primul public reading a fost un succes. Sint gata sa incerc si in fata unui public mai larg, de, sa zicem, treizeci si cinci de persoane… Poate chiar patruzeci!

9 Comments

  1. hey, congrats! no small feat ce ne povestesti tu aici. amicii de la prospectart ar avea cite ceva de invatat de la tine, din cite-am auzit eu🙂

  2. Multumesc, Horia.

  3. Eu nu stiu daca ma pot concentra suficient sa pot urmari cu atentie un scriitor care-si citeste lucrarea si de asta mi se pare mai normal sa am un text oferit de cel in cauza prin mail sau pe foaie, citit acasa si apoi comentat la intalniri. Si nu s-ar pierde nici atat timp. Dar acum depinde.
    Din cate am observat la voi este o cultura pentru cititul lucrarii si se practica si la promovarea romanelor in general. Si cum ziceai sunt oameni care chiar se pricep, Sawyer si Gaiman fiind doar doua exemple.Probabil printr-o asemenea citire repetata in fata publicului o sa ajungeti si voi la anumite standarde de dictie interpretare si o fi si asta vreunul din scopurile cenaclurilor de pe acolo🙂
    Si vreau si eu sa te felicit😉 si ma bucur ca ai idei in continuare si scrii😀

  4. Public Reading-ul este la mare pret aici si este principala activitate a unui autor in turneul de promovare a unei carti si nu numai al acestora. Aproape nu exista festival, manifestare, ori aparitie in public a unor autori, sa nu existe si public reading, iar oamenii se string ciorchine sa-i asculte. Stiu ca ma miram si eu la inceput, mai ales cind vedeam adunari spontane si ma intrebam pe ce motiv ar fi stat niste oameni sa-l asculte pe un individ de care nu au auzit in viata lor, citind din ultimul sau text. Acum, insa, mi se pare o chestie foarte frumoasa.
    Da, exista si cenacluri unde se practica sa trimiti textul prin email si la intilnire sa-ti fie doar criticat. Dar asta se poate intimpla numai cind avem cenacluri “inchise”, adica cu un numar exact de membrii, care vin toti la fiecare intilnire si fara ca alti oameni sa aibe permisiunea sa apara neinvitati la sedinte/sesiuni. Parliament Writers’ Group este un cenaclu deschis, la care poate veni oricine, asa ca nu functioneaza metoda asta.
    Dar ajuta sa ai in fata textul in timp ce autorul si-l citeste.
    Ah, si mersi de felicitari. Idei am cit pentru zece vieti si nu cred ca asta e problema vreunui scriitor. Iar de scris, da, am continuat si am mai strins citeva texte noi de diverse facturi. Experimentez in perioada asta, incerc drumuri diferite.

  5. Cu romanul cum merge?E vreo speranta anul asta? Pentru restul numai felicitari!

    • Teoretic, este posibil sa-l termin anul asta. Sper sa ma tin de teorie.
      Multumesc pentru felicitari.

  6. Eu nefiind scriitor nu stiam care e problema😀 am gandit din punctul meu de vedere…probabil ca la fel ca in cazul nostru, al cititorilor, inconveninentul major este lipsa acuta a timpului.
    Suna interesanta toata povestea cu cenaclul si modul cum se strang oamenii sa asculte la o citire publica care acolo este, cred, un eveniment intrat deja in cotidian. Poate conteaza un pic si marimea orasului ca daca stau si ma gindesc si la noi la Bucuresti se mai organizeaza cate ceva.

  7. ia te uita, ce postare interesanta am scapat si nu stiu cum!😦

    (nu ca as avea eu ceva interesant de comentat, doar ca’ mi-a placut si-am vrut sa zic “bravo!”)🙂

  8. Multmumesc, multumesc, v!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s