ANTICIPATION — PRIMA ZI

Asa cum spune si titlul o sa incep sa scriu cu prima zi, insa ma refer la prima mea zi la Worldcon, iar nu prima zi de conventie. Worldcon-ul a inceput joi, august 6 la ora 9 dimineata, iar noi am ajuns in Montreal vineri, august 7 la ora 13. Asa ca programul meu la conventie a inceput abia de vineri la ora 15.
Una dintre diferentele majore dintre un Worldcon si o conventie locala este numarul de paneluri. In timp ce la o conventie Ad Astra din Toronto am de ales intre sase-sapte paneluri care se desfasoara in acelasi timp, la Worldon sint in jur de 40-50 de paneluri ori evenimente simultane, ora de ora, de la 9 la 23, in fiecare zi, timp de cinci zile. Decizia de a participa la un panel si nu la oricare altul dintre celelalte 49 este foarte dificila. Cu atit mai mult daca esti si in situatia primului tau Worldcon si te stapineste o lacomie constanta de a vedea si auzi totul. Cum sa faci, cum sa alegi intre cele aproximativ 300 de personalitati, pe care sa le vezi in actiune acum si pe care sa le amini, sperind ca le vei vedea intr-un viitor apropiat, la o alta conventie?
Am petrecut aproximativ trei zile inaintea plecarii in care am facut selectii din ce in ce mai riguroase din program, pina cind in final am ajuns cam la trei-patru paneluri favorite la fiecare ora. Dupa care, impreuna cu Vali, am ales cele la care voi merge eu sigur, cele la care ma voi duce in cazul in care se intimpla ceva cu programul si primele optiuni nu mai au loc, apoi cele la care se va duce Vali sa faca poze si sa ia notite pentru mine. Pe tren ne-am dat seama ca nu inclusesem in plan nici o sesiune de autografe, desi ne caram cu un rucsac de carti dupa noi. Asa ca am stat si am identificat autorii de la care-mi doream in primul rind semnaturi si am incercat sa-i introducem in schema. Greu, greu de tot, pina la urma am reusit sa strecuram o sesiune cu Neil Gaiman si una cu George R. R. Martin, pe restul sperind sa-i prindem la semnaturi pe holurile din Palais de Congres, locatia uriasa in care s-a desfasurat toata miscarea.

Vedere laterala a Palais de Congres

Vedere laterala a Palais de Congres

Un specific al palatului sint peretii exteriori din sticla colorata. Acestia sint spectaculosi si cind ii vezi din afara, dar in special prin interior.

Un specific al palatului sint peretii exteriori din sticla colorata. Acestia sint spectaculosi si cind ii vezi din afara, dar in special prin interior.

Din afara asta-i cea mai spectaculoasa si cunoscuta fatada a palatului. Intreaga suprafata este un joc de culori care in soare are o stralucire aparte.

Din afara asta-i cea mai spectaculoasa si cunoscuta fatada a palatului. Intreaga suprafata este un joc de culori care in soare are o stralucire aparte.

Primul lucru care m-a izbit cind am ajuns la conventie au fost binenteles culorile, nebunia si mascarada. Sute de oameni imbracati in camasi de stil hawaian/caraibean, multi dintre ei cu palarii de paie ori de cowboy. Sintem in Montreal unde vara este undeva la aproximativ 25C si ploua destul de mult! Nu spun ca nu este cald (desi vara asta a fost deosebit de friguroasa si ploioasa in tot estul Canadei) si ca majoritatea oamenilor pe strada nu se incalta cu sandale si nu se imbraca la tricou si pantaloni scurti, dar la o asemenea latitudine nordica nu vezi foarte multe motive tropicale. Si mi-am adus aminte ca peste tot in lume unde am ajuns la cite o conventie unde veneau si americani, ori multi americani, unul dintre motivele vestimentare predominante erau camasile largi si inflorate.

Apoi alte sute de oameni imbracati in costumele favorite din seriale TV ori din filme. Sau pur si simplu costume fanteziste puse cap la cap chiar de catre ei. Pe costumati i-am remarcat de-a lungul weekend-ului lung al conventiei cu o singura activitate — plimbari lente pe sutele de metri de holuri, pe scarile rulante, ori in dealer’s room. Nu i-am vazut sa intre la paneluri, ori sa participe la alte activitati in afara atelierelor de creatie de costume, ori de machiaj si peruci, la dans si in final la marele eveniment al fanilor care este Masquerade.

O treime din imensa hala denumita "dealer's room", care de fapt adapostea toti "dealers" de carti si parafernalia SF, sectiunea de autografe, de expozitii foto, expozitie de arta si sectiunea meselor pentru diversele conventii

O treime din imensa hala denumita "dealer's room", care de fapt adapostea toti "dealers" de carti si "SF paraphernalia", sectiunea de autografe, de expozitii foto, expozitie de arta si sectiunea meselor pentru diversele conventii

Un colt din sectiunea cu carti si "SF paraphernalia"

Un colt din sectiunea cu carti si "SF paraphernalia"

In prima ora de orientare prin uriasul complex al palatului m-am intilnit cu Douglas Smith, care ajunsese in Montreal de joi dimineata si se pregatea pentru festivitatea premiilor nationale canadiene, Aurora. Doug a avut trei nominalizari anul asta, ceea ce reprezinta un record in Canada. Din pacate participarea la festivitate costa $50, asa ca am zis pas de data asta.

Apoi am schimbat citeva vorbe cu Tony Pi, deja obosit dupa doar o zi si jumatate de conventie. S-a implicat in foarte multe paneluri si in plus era foarte emotionat pentru ca era nominalizat la John W. Campbell Award for Best New Writer pentru prima oara, el fiind deja in al doilea si ultimul sau an de eligibilitate. Se pare ca iesit al treilea pe lista finala, ceea ce in Romania i-ar fi adus un premiu III.
Speram sa ma intilnesc si cu un vechi prieten din fandomul romanesc, care-mi promisese ca ajunge la Worldcon in zilele de vineri si simbata. Ma refer la Claudiu Murgan, scriitor roman de SF, fost membru al cenaclului String. Din pacate i-am uitat numarul de telefon in Toronto si nu aveam cum sa-l contactez, iar el mi-a lasat vineri mesaje pe telefonul de acasa, confundind numarul de fix cu cel al celularului. Alaturi de mine si de Vali, el trebuia sa fie al treilea roman prezent la Anticipation.

Primul panel la care m-am hotarit sa ma duc a fost Preparing to Write a Series. Panelistii mentionati in program: Fiona Patton, Joe Haldeman, Joshua Palmatier, Laura Anne Gilman, M. D. Benoit, Mindy Klasky si George R. R. Martin. Primul meu contact cu Martin! Pe Haldeman il mai vazusem si auzisem la Eurocon-ul de la Timisoara. Asa ca atunci cind Martin a anuntat ca Haldeman este indispus si nu poate veni la panel, nu am suferit foarte mult.
GRRM este un individ vesel, ii place sa rida mult si sa faca glume. La un moment dat povestea o anecdota cu Jim Baen in rol principal. Spune poanta finala, sala ride in hohote si brusc se stinge lumina. “Jim, it’s only a joke. Please don’t hurt us!” auzim imediat vocea lui Martin in intuneric.
GRRM are un aspect putin bunicos si de aceea surprinde atunci cind constati ca este foarte alert. Nu-i scapa nimic din ce se vorbeste, nici o nuanta, nici o intonatie si daca este ceva care-l deranjeaza ori care-l bucura, reactioneaza imediat cu foarte multa spontaneitate. Daca vreun copanelist este mai timorat, neobisnuit cu aparitii in public, il ajuta de cite ori poate. Cind insa, asa cum s-a intimplat in cazul asta, este un copanelist care este mai “rau” si sarcastic, ori care in loc sa dezbata subiectul pentru care se afla acolo incearca in permanenta sa-si faca reclama, atunci GRRM il vineaza cu o subtilitate si o eficienta infricosatoare. Este un tip superb atita timp cit te mentii in limitele bunului simt. Una peste alta a fost o experienta meseriasa sa-l aud vorbind pe viu. Conventia mi-a inceput in clasa!

De la stinga la dreapta — Mindy Klasky, M. D. Benoit, GRRM, Joshua Palmatier, Laura Anne Gilman si Fiona Patton

De la stinga la dreapta — Mindy Klasky, M. D. Benoit, GRRM, Joshua Palmatier, Laura Anne Gilman si Fiona Patton

GRRM la vinatoare

GRRM la vinatoare

Al doilea panel a fost Handicapping the Hugos II: The Short Fiction. Panelistii au fost: Ann VanderMeer, Jonathan Strahan, Karen Burnham, Niall Harrison si Bill Fawcett. S-au vehiculat multe idei interesante aici, asa ca am sa las comentariile acestui panel pentru un mini-post separat.

Si uite asa s-a facut deja 18:30 si ne-am luat pauza de cina. Locatia cladirii Palais du Congres este chiar la intrarea in Vieux Montreal, motiv pentru care am profitat pe parcursul celor patru zile sa petrecem o buna parte din pauze in partea veche a orasului, pe stradute pietruite printre cladiri batrine, ori pe faleza riului St. Laurent. Este o zona superba, europeana, cu peste suta de terase, artisti pictind pe strada, muzica la toate colturile si in general o atmosfera de Paris de secol XIX. Canada si in special provincia Quebec concureaza cu Belgia la numarul de beri produse de ferme si berarii de familie, la varietatea tipurilor de bere si calitate. De-a lungul vremii am avut o multime de surprize placute, asa ca acum stiam exact ce beri vroiam sa incerc in Montreal. Ori ce specialitati culinare ale zonei.

Montreal 07

Montreal 01

Montreal 02

Montreal 03

Montreal 04

Montreal 06

Montreal 05

Ne-am intors pentru urmatoarele paneluri care incepeau de la ora 20. Eu am intrat la Post-Modern, Post-Human: Writing Beyond the Human Race. Panelisti anuntati au fost: Daryl Gregory, Geoff Ryman, Geza A.C. Reilly, Nancy Kress si Geza Echs. A lipsit Geza Echs. Un panel interesant in care Ryman si Reilly s-au intrecut in a-si etala cunostiintele filologice si a vorbi cit mai doct si pretentios, in timp ce Nancy Kress a echilibrat panelul cu o atitudine practica, in care si-a spus punctul de vedere la acelasi nivel teoretic cu cei doi, dar in termini simpli, pe intelesul fanilor ce umpleau sala. Gregory a deschis si el gura de trei sau patru ori. Nu mai tin minte ce a spus.

De la stinga la dreapta — Geoff Ryman, Daryl Gregory, Geza Reilly si Nancy Kress

De la stinga la dreapta — Geoff Ryman, Daryl Gregory, Geza Reilly si Nancy Kress

In fine, de la ora 21 am fost la ultimul panel pe care mi l-am ales pentru ziua de vineri, pentru ca ne hotarisem ca de la 22 in sus sa mergem la petreceri. Am ales The Secrets of Getting Published, la care erau anuntati Jenny Rae Rappaport (agent literar), Lou Anders (scriitor si editor de carti si reviste), Walter Jon Williams (care nu mai are nevoie de introducere) si Stanley Schmidt (faimosul redactor-sef al revistei Analog). Wow, un panel istoric! Asa ma gindeam eu. Mi-am ocupat un loc bun din timp, chiar in primul rind, sa nu scap nimic din ce se vorbeste.

Atunci a fost surpriza zilei, cind am fost abordati de un tip chel, cu mustata si accent ciudat. Foarte rapid mi-am dat seama ca nu avea de fapt accent ciudat, ci vorbea in romaneste cu noi. Ne auzise ciripind in mioritica si atunci a prins curaj. Calin Giurgiu. M-am uitat la el pentru ca numele imi era cunoscut, ba chiar ma si intilnisem cu purtatorul numelui prin ’93 – ’94, la Atlantykron si cu ocazia altor conventii. Chipul individului nu-mi spunea nimic. Cind mi-a citit numele pe badge a avut o reactie similara cu a mea. La 15 ani diferenta schimbarile fizice ne-au facut de nerecunoscut!
Am ramas amindoi la panel, iar la mentionarea petrecerilor i-au sclipit ochii.

Costi si Calin in padurea roz din Palais de Congres

Costi si Calin in padurea roz din Palais de Congres

Panelul a fost slab din pacate. In primul rind pentru ca Lou Anders si Stanley Schmidt au fost absenti. In al doilea rind pentru ca Williams a decis sa trateze subiectul cu umor, iar Rappaport i-a intrat rapid in joc si au fost multe ocazii in care nu se stia daca ce spun cei doi este de evitat, ori de facut. La un moment dat un tip din sala i-a intrebat daca sfatul anterior era tot o poanta, ori era serios. Teoretic ar fi trebuit sa fie un panel bun si doar cu ei doi. Rappaport este pina la urma un agent literar cu 16 scriitori pe care-i reprezinta la ora actuala, deci daca ea nu poate sa-ti dea sfaturi cum sa patrunzi in industrie, atunci cine? Iar Walter Jon Williams este un scriitor dee categorie grea, cu o cariera de decenii, asa ca mai stie si el o chestie sau doua din bucataria interna a publishing-ului. Amindoi au spus intreaga ora numai platitudini si au dat numai sfaturi la nivel de incepator absolut.

Walter Jon Williams si Jenny Rae Rappaport

Walter Jon Williams si Jenny Rae Rappaport

Despre petreceri in urmatorul post, pentru ca reprezinta o experienta complet deosebita. Sau altfel spus — va urma.

15 Comments

  1. Sincer te invidiez! ai fost linga marele GRR Martin!sper ca i-ai luat si autograf! ?
    Wow da’ tare frumos a fost numai din ce ai povestit si din fotografii! mor de ciuda ca nu am putut ajunge si eu acolo!

    • Adevarul, voicunike, este ca a fost o experienta superba. Pentru un fan adevarat, un Worldcon este paradisul. Ar trebui ca macar o data in viata fiecare sa incerce un Worldcon in America de Nord. Sa fie vacanta in strainatate a acelui an, ori ani. Merita fiecare dolar din pusculita.

  2. pare ca a fost o experienta deosebita intr-adevar…oricum la ce nume s-au invartit pe la Conventie era imposibil sa nu fie.

    si cred ca si surpriza intalnirii cu Calin Giurgiu a fost la inaltime. Cine s-ar fi asteptat?!

    utile si reusite si pozele ca te introduc in atmosfera…

    • Da, mai ales ca nici nu stiam ca el este in Canada, nicidecum in Montreal, asa ca in afara lui Murgan nu ma asteptam la alt roman.

      Din ce stiam eu, in Canada eram eu, Catalin Sandu, Claudiu Murgan, musiu Aspoiu, toti in Toronto si Andrei Valachi in Ottawa. Acum s-a dovedit ca de fapt sintem ceva mai multi.

      • Mai e Pompilian Tofilescu in Toronto si Mirela Paciuga in Montreal (+ Liviu Paciuga, pe undeva prin State🙂

  3. maaaama, cred ca nici eu nu l-as fi recunoscut pe calin! say hi si din partea ursului daca il mai vezi!
    cit despre conventie… eu am fost la utopiales si eastercon si mi s-au patut gigantice… darmite un worldcon. cred ca o sa gust si eu din prajitura asta, la un moment dat…🙂

    • Calin mi-a promis ca o sa treaca prin Toronto. Probabil ca nu foarte curind, dar il astept. Intre timp o sa-i spun hi din partea ta prin email.

      Am fost la doua eastercoane si la vremea aia mi s-au parut si mie uriase. Anticipation a fost cam de zece ori mai mare si am inteles ca un worldcon in State este de 3-4 ori mai mare decit ce am vazut eu la Montreal. De asta spun ca merita incercat macar o data un worldcon la mama lui.

    • la Utopiales, in Franta?

      • La Montreal, in Canada.

  4. Anticipation la Montreal, in Canada, iar Eastercon in Anglia.

  5. Costi barem i-ai luat un autograf lui Martin? Cumva l-ai intrebat si cind apare A Dance With Dragons? sau poate ai auzit ceva zvonuri despre lucrul asta? Cind mai postezi alte impresii de la Conventie?

  6. I-am luat, i-am luat autograf. Deocamdata sint plecat prin Canada. Cind ma intorc mai scriu. Sint fericit ca-ti place.

  7. Calin, bine ai venit in Vyrclozone! Te dadusem disparut. De Pompilian chiar ca nu stiam ca este aici!!!
    Dupa cum am mai zis, poate mutam Romconul in Canada!😉

  8. si tofilescu e in canada??? mai, mai…

  9. Da, sintem sapte scriitori si un recenzent. Sotii, sotiile si copiii reprezinta fanii, ceea ce inseamna ca avem cel putin 14 fani. Ce mai, este un mic fandom romanesc aici.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s