Sarbatorile cu bila

Ei bine, da, am fost curiosi sa vedem cum sint sarbatorile de iarna in New York. Multe filme avind Craciunul ca subiect se petrec in Manhattan si arata un oras luminos, decorat si pe alocuri cu accente de basm. Ca sa nu mai vorbesc de seara Anului Nou, cind la televizor ni se arata scene din toata lumea, iar New York-ul este intotdeauna prezent printre premianti — cu imagini din Times Square, multimi de oameni, lumini, confeti, vedete si o bila mare si colorata cazind spectaculos de pe una dintre cladiri, exact la ora 12.

De data asta nu am mai stat in Manhattan, ci in New Jersey, intr-un cartier numit Hackensack. Niste prieteni si-au petrecut vacanta de iarna in sud, in Arizona si ne-au oferit posibilitatea sa locuim in apartamentul lor. Oferta importanta la preturile din zona. Vreau sa le multumesc si pe aceasta cale Manuelei si lui Gabi, doi prieteni nemaipomeniti si sa le urez succes in noua aventura pe coasta de est.

Asadar am stat in New Jersey, o uriasa zona suburbana, legata de insula Manhattan-ului prin Lincoln Tunnel in sud si Washington Bridge in nord. Autobuzul ne ducea in oras, la o autogara de care am mai vorbit in primul meu post despre New York, numita Port Authority, in numai 40-45 de minute. La ore de virf puteam sa stam in masina si doua ore. Port Authority, pentru cei care nu-si mai aduc aminte, este autogara orasului New York, inaltata pe citeva etaje, la 10 minute de plimbare de Times Square. Este organizata pe “porti”, ca un aeroport. Fiecare autobuz are plecarea de la o poarta anume si la ore exacte. Sint 425 de porti, la fiecare poarta operind intre trei si sase linii de autobuz. Cind ajungi la poarta te asezi la coada, de multe ori cozile fiind de peste suta de persoana si astepti sa-ti vina rindul sa iei masina. Exista sali de asteptare, restaurante, fast food-uri, cafenele, chioscuri de ziare, magazine de suveniruri, intreaga cladire este exact ca un aeroport mai putin luxos. Sub Port Authority incepe structura de tuneluri subterane care leaga autogara de gara de trenuri – Pennsylvania Station, aflata la zece minute de mers pe jos, apoi de statia de metrou Times Square, unde opresc cam sase-sapte linii diferite de metrou si se duce trei nivele in subteran si de Times Square in sine. Este un adevarat labirint pe trei-patru nivele sub strada, organizat cu mare eficienta si ingeniozitate. Este cu totul alta afacere decit orasul subteran al Toronto-ului, care merge numai unul, maximum doua nivele in jos, dar are tunele mai largi tixite cu magazine, restaurante, etc., ca sa dea impresia de “oras” subteran si sa ajute locuitorii in iernile grele. In timp ce in New York sint numai tuneluri, pasarele si pasaje, construite strict pentru comunicarea intre cartiere si obiective de interes (gara, autogara, statii de metrou, etc). Este realmente impresionant.

In statia de autobuz in noaptea de revelion, Port Authority

La casele de bilete, Port Authority

Ne gindisem ca daca mergem 600 de kilometri in sud o sa vedem o diferenta de clima si ca poate o sa avem parte de o iarna mai blinda pentru doua saptamini. Intotdeauna am simtit diferenta in timpul iernii intre Iasi si Bucuresti. De data asta insa a fost pe invers. In Toronto a fost un frig de la -50C la -100C, cu mici fulguieli si cam atit. In New York, am avut toate tipurile posibile de vreme. De la +110C cu soare si un cer senin si perfect, la -180C cu ninsori abundente, ploi, lapovita si vinturi de 80 km/ora care taiau in piele si coborau temperatura de la -180C la -240C, ori de la -100C la -200C. Intr-un cuvint, vremea a fost imprevizibila si mizerabila.

Respectind regula demografica a sarbatorilor din orasele mari si in New York, de sarbatori, populatia se dubleaza. Adica, in decurs de 2-3 zile populatia creste de la 8-9 milioane la 17-18 milioane si ramine asa pentru aproape doua saptamini. Este putin inspaimintator sa te gindesti la aproape populatia Romaniei intr-un singur oras.

Acest aspect era vizibil din abundenta in downtown Manhattan. Unele strazi nu le puteam strabate decit inotind impotriva, ori cu multimea. Distante pe care in mod normal le parcurgeam in cinci minute, ne puteau lua acum douazeci de minute. Mergind spre nord pe 5th Avenue – de la Bryant Park pina la Rockefeller Centre, un drum normal de 10-15 minute ne-a luat in seara zilei de 23 decembrie nu mai putin de o ora. Magazinele dadeau pe afara de cumparatori, restaurantele si cafenelele aratau ca niste pub-uri vineri seara, cind toata lumea se buluceste sa bea o bere si bautorii ajung cu halbele in strada.

Battery Park

Battery Park

Prima zi la NY ne-am inceput-o cu o vizita in Bryant Park si apoi in biblioteca din spatele parcului, la intersectia 5th Avenue cu 42nd street, denumita Stephen A. Schwarzman. Este biblioteca lor de referinte si una dintre cele mai frumoase cladiri din Manhattan. Am intrat de curiozitate si am stat sa o vizitam timp de doua ore. Este un adevarat palat cu scari din marmura, tavane pictate, pereti cu lambriuri baroce si candelabre din argint. Salile de studiu sint uriase si au o atmosfera de secol XIX. Exista citeva sali de lectura specializate pe diverse subiecte si in care nu poti intra decit cu programare prealabila si aprobata de conducerea bibliotecii, pentru ca ti se da acces la manuscrise originale, vechi de sute de ani. Te poti uita in aceste sali prin niste ferestre special lasate descoperite pentru vizitatori. Toate arata ca niste cluburi de gentlemen, cu fotolii din piele, rafturi din mahon, covoare persane groase de o palma si lampi Tiffany. Cel mai mult mi-a placut totusi sala de referinte digitale. O incapere uriasa, mobilata cu mese masive din lemn, scaune inalte si peretii acoperiti de picturi. Nici o carte, nimic, doar intr-unul dintre pereti poti vedea printr-o sectiune de sticla pupitrul operatorilor de serviciu si un dulap metalic in spatele pupitrului, in care sint montate calculatoarele arhivei. Cind intri in sala respectiva, orice legatura cu exteriorul este blocata cumva. Nici un celular nu mai are retea si nici un laptop nu se mai poate conecta la Internet. In schimb, te poti conecta la arhiva lor si-ti permit acces doar la acea parte de arhiva pentru care ai facut cerere, ca sa studiezi la fata locului. Mi s-a parut meserias sistemul.

In fine, de la biblioteca am luat-o pe 5th Avenue spre nord, spre Central Park.

Central Park

5th Avenue, la intrare in Central Park

Ne-am asteptat ca intreg centrul orasului sa fie impodobit de sarbatori si toate vitrinele sa fie aranjate pe specific. Ca asa e in filme. Doar citeva vitrine erau cu adevarat aranjate pentru sezon, dupa cum se poate vedea si in poze, foarte multe erau insa neatinse de spiritul lunii decembrie. Cit despre strazi, erau intr-adevar citeva special aranjate si exact ca si vitrinele specifice, acestea sint mentionate in ghidurile turistice (de genul, daca vreti sa vedeti aranjamente de Craciun, vizitati urmatoarele sase puncte: 1, 2, etc.). In rest, New York-ul arata saracacios.

Asta a fost unul dintre motivele pentru care am mers acolo. Toronto este de obicei impodobit doar in citeva puncte centrale si in rest nici nu-ti dai seama ca este Craciun, ori ca vine Anul Nou, pentru ca primaria nu vrea sa-i supere pe cei de alte credinte religioase cu prea multe simboluri crestine. Credeam insa ca in State este diferit, America fiind declarata o tara crestina. Am intilnit aceeasi atmosfera ca in Toronto. Mare dezamagire!

Din punctele festive, cel mai impresionant era Centrul Rockefeller cu bradul, patinoarul si esplanada din spatele cladirii principale. Apoi, erau vitrinele magazinului Bergdorf Goodman de pe 5th Avenue, chiar la colt cu Central Park, si alte citeva de pe 5th Avenue. Times Square a fost la fel de luminoasa si pompoasa ca in orice alta zi a anului si in afara de scena pregatita pentru seara Anului Nou nu avea nimic special pentru sezon.

Rockefeller Center

Rockefeller Center

Wall Street

Vitrina magazinului Bergdorf Goodman, 5th Avenue

Vitrina magazinului Bergdorf Goodman, 5th Avenue

Cum afara era frig si uneori ploua sau era lapovita, ne-am gindit ca cel mai sanatos si frumos ar fi sa ne petrecem toate zilele urite inauntru, in muzee. Am fost mai intii la Metropolitan Museum of Art (prescurtat de catre ei Met), in Central Park. Coada pentru bilete s-a miscat repede, pentru ca erau multe ghisee, asa ca am petrecut inauntru aproape o zi (o zi de muzeu, adica pina la 6 seara). Urias si plin de comori. N-am reusit sa vedem decit un sfert si ala pe fuga. Mi-a placut la fel de mult ca un Louvre sau British Museum, pe alocuri poate chiar mai mult. In special in zonele in care era amenajat sa reflecte realitatea unei epoci sau a unui loc. Zeci de incaperi aranjate ca si sali de palate, intrai dintr-una intr-alta prin holuri in acelasi specific, daca vroiai sa uiti ca esti la Met, puteai lejer sa ai impresia ca esti la Versailles sau la Schonbrunn. Cladiri de secol XVII sau secol XIX, cu etaje si acoperis, cuprinse sub cupola de sticla a muzeului, prin care te puteai plimba cu orele ca sa vezi cum se traia in acele secole in diverse colturi din America. Iar daca nu-ti ajungeau toate astea, arhivele erau deschise si oricine putea vizita mobila si obiectele de arta arhivate si clasate in interiorul a sute de pereti paraleli, din sticla, prin hangare uriase.

Cea mai impresionanta piesa mi s-a parut templul din Dendur. Un intreg templu egiptean mutat din desert in mijlocul unei sali mari cit un stadion. Se putea merge pe marginea salii, pe o faleza din granit, printre statui egiptene. Dincolo de faleza era un lac cu statui de crocodili si broaste testoase, iar in mijlocul lacului se afla insula templului. Pe insula de nisip se putea ajunge numai pe un pod. Luminile intregii sali ofereau o impresie de amurg, razele soarelui intrind oblic printre coloanele templului, in incaperile de piatra pictate cu hieroglife. Aici ne-am rezervat ultima vizita inainte de a se inchide muzeul si dupa ce am vizitat interiorul templului, ne-am odihnit pe malul lacului in apusul soarelui, in zgomot de broaste si fisiit de trestie.

Metropolitan

Metropolitan

Metropolitan

Metropolitan

Metropolitan, Templul din Dendur

Metropolitan, Templul din Dendur

Au urmat doua zile mai bune, asa ca ni le-am petrecut in exterior. In prima am mers in nordul Manhattanului, in zona Washington Heights, unde am vizitat The Cloisters, in mijlocul parcului Fort Tyron. Acesta face parte din Metropolitan si este bransa devotata artei medievale. Este de fapt un castel de marimea Pelesului, construit din bucati de castele aduse din Europa. Un turn de paza din Franta secolului XIII, o capela din Germania secolului XIV, o gradina interioara (numita cloister) din Italia secolului X si asa mai departe. Toate aceste bucati au fost asamblate intr-o constructie complexa, ca un castel medieval veritabil. Obiectele de arta, de arhitectura, religioase, de mobilier, militare, bibliotecile, tapiseriile, toate componentele sint obiecte veritabile apartinind istoriei Europei intre secolul IX si secolul XIV si aduse peste ocean de colectionari privati, de-a lungul timpului. Castelul se numeste The Cloisters pentru ca are nu mai putin de patru curti interioare/gradini interioare din patru parti diferite ale Europei, care vara trebuie sa arate de vis. Ca si parcul care gazduieste castelul si care se intinde cu gradini terasate de-a lungul fluviului Hudson.

Cloisters

Cloisters

Cloisters

Cloisters

Cloisters

Urmatoarea zi inseninata am fost tot in nordul Manhattanului, desi putin mai la sud de Cloisters, la Columbia University. Mai mica decit University of Toronto, dar la fel de frumoasa si ingrijita. Din pacate, fiind sarbatorile, studentii erau in vacanta si campusul era pustiu. In apropierea universitatii am vizitat si catedrala St. John of the Divine, declarata de catre americani “cea mai mare catedrala gotica din lume”. Bineinteles ca daca stati sa google-iti, veti gasi si alte declaratii asemanatoare. De pilda, catedrala din Cologne, Germania, este considerate de nemti ca cea mai mare catedrala gotica din lume. Altii spun ca de fapt catedrala Santa Maria de la Sede, din Sevilla, este de fapt cea mai mare. Una peste alta, nu stiu daca a stat cineva sa le masoare pina acum, dar cea din New York este un adevarat monstru din piatra. Daca nu cea mai mare, probabil printre primele trei.

Columbia University

Columbia University

Va urma.

6 Comments

  1. Felicitări pentru postare, Costi.
    Şi felictări pentru fotografii – amîndoi arătaţi mai tineri ca niciodată.🙂

    • Mersi frumos, Florin. Vali e un fotograf bun, stie sa-si intinereasca modelul.😉

  2. Costi numai si numai pentru locurile pe care le ati vizitat va fericesc! Cred ca a fost fain tare de tot! Bravos voua!

  3. Bre! nu mai scrii nimic,nici o postare?! Hello!

    • M-am apucat sa scriu de vreo trei ori un post nou si n-am avut timp sa-l duc pina la capat. O sa incerc sa-l fac mai scurt. Ultima oara ma apucasem sa scriu despre cartile pe care le-am citit in ianuarie si februarie. Cred ca o sa-l fac pe asta pina la urma. Mersi mult pentru ghiont.

  4. […] Costi Gurgu: Sărbătorile cu bila Posted on august 15, 2010 by ampersand (articol scris de Costi Gurgu şi postat pe blogul personal) […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s