Premii, voturi si influenta

Internetul s-a incins iarasi in urma unui nou “concurs” pus la cale pe retea si pentru a “n”-a oara m-am lovit de aceeasi si aceeasi problema, specifica poporului roman. Asa ca am sa-mi exprim opinia in aceasta privinta, riscind sa-mi scada “popularitatea” in rindurile cititorilor romani. Desi, daca tot ma aflu la -2% in termen de popularitate (conform ultimului sondaj de pe SRSFF) nu vad de ce mi-as mai face griji.

Nu am sa ma refer la principialitatea ori lipsa de principialitate a acestui vot, nici la validitatea lui si nici macar la utilitatea lui. NU. Inainte de intrebarea “Pe cine sa votam?”, trebuie sa raspundem altor doua: “Cind sa votam?” si “Cum sa votam?”

In primul rind trebuie sa intelegem cu totii ce inseamna un vot public si apoi sa nu se mai discute niciodata despre acest aspect. Ori de cite ori cineva (o organizatie, un blog, o persoana, etc.) organizeaza un vot public, acel cineva apeleaza la felia sa de public (cititori, fani jocuri electronice, amatori de filme ori de muzica, etc.) pentru a-si exprima parerea. Daca va avea un vot, 400, ori 4000, depinde numai si numai de priza la public a acelui “cineva”.

Acum, are dreptul acel “cineva” sa organizeze vreun vot/sondaj? Nu ma intereseaza in contextul acestui post. Si in principiu, oricine are dreptul sa organizeze ce sondaj vrea.

Are vreun sens sa organizeze? Iarasi nu ma intereseaza.

Va fi rezultatul respectivului vot/sondaj semnificativ pentru fenomenul in discutie? Nu-mi pasa.

Ce ma intereseaza este ca, in principiu, orice asemenea sondaj cere opinia publicului despre un subiect. Cu alte cuvinte este vorba despre POPULARITATEA acelui subiect.

In cazul nostru concret (atit pentru ultimul sondaj SRSFF, cit si pentru cele ale CititorSF), nu este vorba despre valoarea literara a scriitorilor, ci despre popularitatea lor, despre priza pe care o au la public. Oricine organizeaza un asemenea sondaj isi asuma de la inceput acest criteriu de valoare: POPULARITATEA. Nimic altceva. Ca atare, nu este nevoie ca ulterior sa vina lumea si sa se intrebe ce se voteaza.

Cit de important este acest criteriu in Romania? Nu stiu. Nu stiu daca va aduce vreun contract cu o editura, sau cerere mare din partea revistelor. Nu stiu daca va aduce o crestere a nivelului de plata a respectivului scriitor.

In restul lumii este important. Premiile de popularitate gen Hugo si Aurora, sint esentiale pentru scriitori. Pentru ca cei care le cistiga, sau macar ajung in finale, demonstreaza editorilor ca au priza la public, ca stiu sa-si faca meseria de scriitor pina la capat, nu doar scriind carti si ca, deci, sint vandabili.

Iar la acest punct TREBUIE sa fac o alta mentiune care ma va face si mai “popular”: nu strimba din nas cu dispret scriitorule roman atunci cind citesti cuvintul vandabil alaturi de cel de scriitor, caci atita timp cit ai sa faci acest lucru, piata de carte romaneasca nu are nici o sansa sa se maturizeze.

Bun, odata ce am stabilit ca in acest context vorbim doar de popularitate, putem trece la partea a doua a problemei. Din moment ce este vorba de cit de popular este un scriitor sau altul, cit de mult contact cu publicul are si cit de placut este de public, trebuie sa fim constienti ca nu ne referim doar la cartile lor. NU, ne referim la personalitatea in ansamblu a scriitorului. Da, un scriitor poate avea o multime de admiratori datorita cartilor sale, dar mai poate sa-i aiba si datorita aparitiilor sale publice numeroase si foarte apreciate. De aceea orice scriitor profesionist din America de Nord efectueaza un turneu de promovare cu ocazia lansarii fiecarei noi carti. Pentru ca sa-i creasca popularitatea si sa-si atraga noi cititori, precum si ca sa-i aduca inapoi pe cei vechi.

In acest context, este permis autorilor sa se foloseasca de aceste campanii de promovare pentru a-si incuraja cititorii sa-i voteze in cadrul premiilor populare. Este cit se poate de firesc ca un autor sa-si incurajeze cititorii sa-l voteze. Nimeni de aici nu se uita chioris la confratele sau, daca acesta face campanie publica in scopul obtinerii de voturi din partea cititorilor.

De ce se asteapta romanul ca scriitorii romani sa taca din gura si sa nu se promoveze pentru a lua aceste premii, sau pentru a cistiga aceste sondaje populare, nu pot intelege. De ce-i condamna pe cei care sint activi si au o legatura mai buna cu publicul decit ceilalti, iarasi nu inteleg.

De ce romanii echivaleaza succes la public cu non-valoare literara? De ce tin neaparat sa faca aceasta distinctie in mod public, ori de cite ori se organizeaza cite un sondaj?

Daca un autor nord-american care a nu a cistigat intr-un asemenea sondaj, sau nu a fost nici macar inclus, incearca sa faca aceasta precizare publica: “sper ca stiti ca premiile Hugo se dau de catre cititori pentru scriitorul cel mai popular din anul respectiv — aceste premii nu stabilesc care este cel mai valoros scriitor din punct de vedere literar…”, ei bine, un asemenea scriitor s-ar vedea exclus automat din toate cercurile literare, atit de catre confrati, cit si de catre editori.

Da, TOATA lumea stie ce inseamna un premiu de popularitate, nu trebuie sa ne silabiseasca nimeni acest lucru. Si da, toata lumea se asteapta ca scriitorii sa-si faca promovare pentru a cistiga in cele din urma cit mai multi cititori.

Cu totul altfel se pune problema in cazul premiilor jurizate. In aceste cazuri, orice incercare de promovare sustinuta de catre un autor in fata juriului se va solda cu ignorarea sa si a operei sale in concursul respectiv. Dar asta este o cu totul alta mincare de peste.

Si am ajuns in fine si la ultimul aspect al voturilor/sondajelor populare. De multe ori cind se organizeaza cite un asemenea concurs in Romania, ni se spune expres noua, scriitorilor, ca aceia dintre noi care se voteaza pe ei insisi, sau pe care-i voteaza familia, vor fi exclusi din concurs si rusinea le va fi facuta publica. Asa am crescut in fandomul romanesc, cu secera deasupra gitului si teama de rusinea scriitorului scirtiind deasupra capului.

Astfel incit, cind am ajuns in Canada si s-a pus problema premiilor Aurora, Campbell si Hugo in ce-mi priveste povestirea, am pus si eu o intrebare nevinovata. Eram la o petrecere data de Rob Sawyer si in momentul in care am prins vreo 5-6 scriitori impreuna in bucatarie (R. J. Sawyer, R. C. Wilson, Ed Greenwood, S. Church, D. Smith si J. A. Gardener, plus altii probabil necunoscuti in Romania) am intrebat ca intr-o doara: “Bun, stiu ca un scriitor nu se poate vota pe el insusi la premiile x, y si z, dar ce se intimpla cu familia? Nici sotiilor nu le este permis sa-l voteze?” Au urmat citeva clipe de tacere nedumerita, dupa care au izbucnit cu totii in ris. Oare de unde picasem? De pe Marte?

Normal ca orice scriitor are dreptul sa se voteze pe el insusi, asa incit de familie nici nu se mai pune vorba. Cum adica sa nu aiba dreptul? Toata lumea se asteapta ca fiecare scriitor sa se voteze, ca daca nici el nu se voteaza, atunci cum se asteapta sa-l voteze altii? Ce adica, pina si presedintele Statelor Unite se voteaza atunci cind intra la urna. Nimeni nu isi inchipuie ca-l voteaza pe celalat. Fiecare vot conteaza, cum sa-i dea un vot adversarului?

Mai mult, m-au sfatuit sa incep sa raspindesc vestea intre toti prietenii si la toata familia, ca e concurenta mare si unii scriitori au foarte multi prieteni.

Si atunci, de ce romanilor li se pare rusinos ca un scriitor sa se voteze singur?

Si acum partea “funny” a povestii — urmind sfatul dat la petrecere, i-am contactat si eu pe cei aproximativ 20 de “prieteni” romani pe care-i am in Canada. Si le-am explicat cum e cu premiile Aurora, unde pot vota numai cetatenii si rezidentii canadieni. Doar trei dintre cei 20 erau membrii Worldconului 2009, asa ca doar celor trei le-am sugerat ca m-ar putea vota si pentru Hugo si Campbell.

Ei bine, aproape jumatate nici n-au catadicsit sa-mi raspunda, jigniti probabil de tupeul meu de a le cere sa ma voteze. Din cealalta jumatate care mi-a spus “sigur, Costi, sigur ca te votam”, doar doi m-au votat intr-un final. Pai, de ce sa nu moara capra vecinului? Doar nu o sa contribuie vreun roman la succesul unui alt roman, nu?

Ei bine, sincer m-am saturat de toate printipiile romanesti, care nu numai ca suna fals, dar nici nu se regasesc in vreo alta cultura. Daca cineva organizeaza un sondaj, treaba lui. Daca altcineva raspunde sondajului, atunci bravo celui care a organizat. Daca vreun scriitor roman a invatat lectia occidentala ca trebuie sa-si vada singur de cariera, atunci jos palaria. Iar daca vreun circotas se ia de el ca a obtinut voturi mai multe decit ceilalti din cauza ca a apelat la familie si prieteni, atunci rusine circotasului.

14 Comments

  1. […] „Premii, voturi și influență“ este titlul ultimei însemnări de pe blogul lui Costi Gurgu. Iată începutul: […]

  2. “Lectie occidentala” la portile orientului?! Cariera de scriitor in Romania?!

    Votul in Romania (nu conteaza ca are o miza politica, culturala, pecuniara etc.) este o Mare FARSA! Ca-i vorba de un betivan caruia-i aluneca stampila pe unul dintre candidati sau ca-i vorba de amicul amicului de pe messenger care baga un vot la un concurs in care se castiga un deodorant, votul este dat (in marea majoritate a cazurilor) ori in necunostinta de cauza ori contra unui beneficiu!
    In cazul de fata vorbim deci despre o FALSA popularitate! De exemplu, un scriitor care se intampla sa fie si directorul unei institutii nu vine cu voturile cititorilor!

    Si nu inteleg de ce la noi trebuie sa se aplice cine stie ce model de peste mari si tari?! Poate ca acolo, intr-un astfel de sondaj deschis oricui, 2-300 de voturi (care apartin persoanei in cauza, familiei acesteia, prietenilor, cunoscutilor, medicului de familie, instalatorului s.a.) sunt contracarate de celelalte seturi de 2-300 de voturi obtinute de catre ceilalti in acelasi mod si poate ca abia dupa aia vin voturile reale, cele ale cititorilor, care fac diferenta in mod real!
    Si nu vad de ce ar fi un “printip romanesc”, gol, depasit! Dupa mine e un lucru MERITORIU ca unui Scriitor ii este penibil sa se voteze si sa intre in lista de messenger cersind voturi de la prietenii care CHIAR i-au citit scrierile! Asta si face diferenta intre un carierist ordinar si un scriitor care vrea sa ramana SI om!

    Nu cred ca un contestatar (venit cu argumente solide) este exclus din viata literara si nici ca Presedintele SUA (in afara catorva exceptii notabile) o fi vreun etalon al inteligentei, diplomatiei etc.

    • Draga A. Buzdugan,

      1. Nu vad de ce am vorbi despre cazul particular al votului dat contra unui beneficiu, ca sa tragem singura concluzie pe care vrem sa o tragem.

      2. Nu cred ca exista multe cazuri (de fapt exista extrem de putine in domeniul literaturii) de voturi date in necunostiinta de cauza, pentru simplul motiv ca familia (sotie, copii, parinti) de obicei isi citeste scriitorul, iar prietenii daca nu sint prieteni cu adevarat buni nu-si pierd timpul sa intre pe cine stie ce site, sa se inregistreze si sa voteze, caz in care il si citesc pe prietenul lor bun, iar daca nu sint prieteni buni, ci numai cunostiinte, nu-si vor pierde timp cu votatul, cum nu si-au pierdut timp cu cititul.

      Asa ca ambele situatii sint fortate pentru a demonstra ce?

      3. Nu sint multi scriitori nici in Romania carora sa li se para penibil sa se voteze, cei carora li se pare sint citiva organizatori (nu scriitori) care s-au trezit ca fac regulile dupa ureche.

      4. Nu exista scriitor care sa cerseasca voturi, ci numai scriitori care ii incurajeaza pe cititori sa le citeasca textul in cauza si daca le place sa-l voteze. Iarasi, un cuvint fortat pentru a trage o concluzie fortata.

      5. N-am inteles niciodata de ce romanul s-a simtit nevoit sa inventeze noi metode de organizare, atunci cind exista modele vechi de cind lumea care functioneaza peste tot in lume. De ce nu simte nevoia romanul sa fie creativ in alte domenii unde creatia este apreciata?

  3. Eeei, da. De mult aşteptam să văd asemenea opinii exprimate răspicat, că de lecţii despre modestie mă cam săturasem. Felictări pentru postare şi pentru francheţe, Costi. Felicitări şi succes pe mai departe.

    • Multumesc, Florin. Felicitari si succes si tie!

  4. Draga Domnule Gurgu,
    1. In Romania acestea sunt extremele (necunostinta de cauza si plata) care incadreaza votul in general. Nu am intrat in detalii, manipulare etc. Nu vad de ce un sondaj oarecare ar face exceptie! Aici el inclina mult inspre necunostinta de cauza.
    2.Nu vreau sa demonstrez nimic! Sunt doua pozitii ireconciliabile tinand mai mult de atitudinea scriitorului fata de astfel de carpeli. Am tot respectul pentru voturile cititorilor revistei X sau premiul acordat de un juriu calificat!
    3.Sunt suficienti care cred ca aprecierea reala vine de pe urma premiilor, a criticii favorabile, a tirajului mare (reeditari succesive), a traducerii lor in alte limbi. Sunt elemente standard.
    4. Elegant! Nu cred ca se aplica in Romania!
    5. Dar nu trebuie inventate noi metode/modele! Ele exista! Premiile revistelor literare. Sunt o groaza in mainstream! De aici cred ca ar trebui sa invete nisa SF! Nu sa imprumute modele care faciliteaza accesul “binevoitorilor” care n-au citit un rand!

  5. Bun, mi se pare corect să mă votez singură, dacă sunt mulţumită de mine însămi. Dar e corect să mă voteze rudele şi prietenii, şi prietenii şi colegii şi vecinii rudelor şi ai prietenilor – deşi n-au citit nici un singur rând din ce am scris eu şi deşi unii poate nici nu mă cunosc – numai pentru că îmi sunt rude sau prieteni, sau pentru că i-a rugat o rudă sau un prieten să mă voteze?
    Şi, dacă la acelaşi concurs participă prietenul meu X, care mă roagă să-l votez, şi Y, pe care nu-l cunosc, dar care, după părerea mea, scrie mult mai bine decât X, eu ce trebuie să fac?

    Înţeleg că un premiu de popularitate exprimă părerea cititorilor, a celor care cumpără cărţile, dar e corect s-o pun să mă voteze, de exemplu, pe cumnată-mea, care-n toată viaţa ei n-a citit decât cărţi de specialitate şi reviste de modă sau de scandal şi pentru care literatura în general şi SF-ul în special echivalează cu o frecţie la piciorul de lemn?🙂

    • N-am intilnit pina acum scriitorul care sa fie nemultumit de el insusi. :)))
      Dar ce meserias ar fi sa-l vezi pe unu’ incercind sa se santajeze singur: “Nu stiu daca am sa votez cu tine, nu m-ai dat pe spate cu ultima ta carte, Bob”, isi spuse Bob cu severitate. “Te rog, Bob, te rog, nu ma trada si tu. Daca si tu…”, se umili Bob in fata oglinzii. “Mm, nu stiu, parca-mi place mai mult celalalt tip, Smith.”
      Ar fi ceva sa existe un scriitor care sa se displaca si totusi sa continue sa scrie.

      La chestia
      “Dar e corect să mă voteze rudele şi prietenii, şi prietenii şi colegii şi vecinii rudelor şi ai prietenilor – deşi n-au citit nici un singur rând din ce am scris eu şi deşi unii poate nici nu mă cunosc – numai pentru că îmi sunt rude sau prieteni, sau pentru că i-a rugat o rudă sau un prieten să mă voteze?”,
      ne lovim iarasi de un scenariu incropit special pentru a demonstra ceva anume.

      N-am spus nicaieri ca ar trebui sa apelezi la toti cei enumerati mai sus, pentru ca pina la urma nu esti in campanie electorala si promotia pe care ti-o faci ca scriitor este putin diferita de o campanie electorala.
      Facusem chiar precizarea ca la calificativul “rude” eu am inclus sot/sotie, parinti si frati, atunci cind exista si se poate, nicidecum verisori, unchi si matusi. Iar acele rude de gradul I cred ca te citesc neconditionat. Uneori, cum este cazul meu, aceste rude (sotia, sora si tata) nu ma citesc doar pe mine, ci citesc la greu in general. Nu sint fani SF, dar citesc mult si au o opinie despre cine si ce.

      Acum, nu zic ca nu exista si scriitori care fac acest lucru (sint si aici, dar foarte, foarte rari. In fapt, sint atit de rari incit lumea ii stie si in general acestia rateaza votul in al doilea tur), dar din fericire acestia nu reprezinta regula, ci exceptia.

      Ca metoda discreta si eleganta pentru a contracara aceste obiceiuri, aici orice premiu de popularitate contine doua etape, una de nominalizare si una de finalizare. La etapa nominalizarii poate vota oricine si atunci se manifesta acei foarte putini care fac aceste lucruri si ajung nominalizati alaturi de altii care au fost votati si de familia de gradul I, dar si de cititorii lor.
      Apoi, la etapa a IIa nu mai pot vota decit cei care platesc o taxa maricica — fie sint membrii unei conventii pe care au platit-o si este clar ca toate neamurile si prietenii nu vor participa la acea conventie scumpa — fie trebuie sa plateasca o taxa pentru a avea dreptul sa voteze in finale, ceea ce iarasi, putini sint dispusi s-o faca.

      Ideea este ca nu exista nici o dovada ca sa demonstrezi ca X sau Y au apelat la toate neamurile pina la gradul al IV-lea si la toti prietenii din gradinita incoace pentru vot, ori ca toti acesti oameni nu l-au citit si daca incerci sa-l acuzi public fara dovada, numai pe nemultumirea ta ca el a strins 200 de voturi si tu doar 10 si te intrebi de unde a luat el 190 de cititori in plus, este si urit si poate fi si caz de proces, Iar oamenii aici se feresc de procese, ori de defaimare publica precum… stii tu.

      Si in realitate nu stii niciodata, poate ca X chiar are 200 de cititori fideli care si-au rupt din timpul lor cinci minute si s-au inregistrat sa-l voteze. De ce nu?

      Poate ca unii scriitori au cititori care o sa-i spuna tot timpul: “Lasa mai, ca tu n-ai nevoie sa iei premii ca sa stii ca ai fani. Doar stii ca ne ai, ce nevoie ar mai fi sa-mi pierd timpul sa te votez”, in timp ce alti scriitori au cititori care chiar le sint fani si vor sa-l vada pe scriitorul lor cistigind, iar pentru asta un efort minim de inregistrare pe un site si apasare pe un buton nu a fost efort dureros.
      Sint alti scriitori care au fani ce vor plati si taxa de finalizare pentru a-si vedea scriitorul premiat, desi astia sint mai rari. In general, in ultima etapa voteaza in mare parte numai cei inscrisi la conventia respectiva.

      Dar revenind la situatia din Romania, ti s-a parut normal ca cititorii lui Liviu Radu, scriitor cu peste zece carti, sa nu faca efortul de a-l vota? Poate ca Liviu stie ca e citit, ori poate ca nu stie si vrea si el un semn de apreciere. Ori Michael Haulica, iarasi un autor cu sase carti si o activitate prodigioasa in fandom si doar doi oameni au facut efortul?

      Eu aici nu m-as lega de scriitorul care a obtinut 200 de voturi, ca poate a fost pe bune in mare parte si nimeni nu are cum sa stie cu adevarat. M-as lega de fanii care nu fac efortul de a-si sustine scriitori si de fandom in general care observa situatia deplorabila in care a ajuns si totusi nu lasa deoparte disensiunile, sa inceapa sa se miste.

      Asta a fost de fapt si mesajul postului meu — problema autorului care a obtinut mult, mult mai multe voturi decit ceilalti este una falsa. Adevarata problema este in ce se intimpla in fandom si de ce nimic nu functioneaza. De aceea ar trebui ca toata lumea sa inteleaga ca un vot de popularitate este exact asta si sa nu se mai cramponeze de niste principii false, ci odata ce a inteles ce presupune un vot de popularitate, sa nu-si mai piarda timpul cu probleme insolvabile, ci sa se concentreze asupra celor reale.

      • E normal ca cititorii/fanii unui scriitor să facă efortul de a-l vota.
        Dar, fără NICI o aluzie la Liviu Radu sau la altcineva anume, sau la rezultatele unui sondaj anume, îmi aduc aminte de un banc de pe vremuri, care spunea că metodele capitaliste trebuie aplicate cu prudenţă în socialism. Nu mai e de actualitate, dar aş zice acum că metodele din vest trebuie aplicate cu prudenţă în est, şi mai ales în România, unde înclinaţia spre fraudă se suge odată cu laptele mamei😀

  6. […] aspoiu – Pulp, dar cinstit! (S.M. Stirling – The Sky People) Costi Gurgu/Vyrclozone. Premii, voturi și influență Shauki’s Boks. Laura Frunză – Academia prințeselor, de Shannon Hale Dark Wolf’s […]

  7. “ti s-a parut normal ca cititorii lui Liviu Radu, scriitor cu peste zece carti, sa nu faca efortul de a-l vota? Poate ca Liviu stie ca e citit, ori poate ca nu stie si vrea si el un semn de apreciere. Ori Michael Haulica, iarasi un autor cu sase carti si o activitate prodigioasa in fandom si doar doi oameni au facut efortul?”
    asta mi se pare a fi fraza cheie din cazul in speta. stiu cel putin trei oameni care au votat cu doru stoica, iar doru stoica figureaza cu 2 voturi. ce spune asta despre organizarea procesului de vot?

    • Mda, daca asta este cazul, atunci ar fi trebuit sa faca plingere la SRSFF. CHiar sint curios ce raspuns le-ar da. Dar daca au votat cum au votat pentru mine, adica fara sa se inregistreze, atunci nu mai conteaza.

      • Aia cu “plingere la…” a fost buna😀
        Verdictul a fost deja dat: “Altfel afirmaţiile respectivilor rămân ceea ce sunt de fapt: simple răbufniri.”

        In alta ordine de idei, musai sa te combat, partial😀
        Cred ca e o mare diferenta atunci cind te voteaza familia si prietenii cit de cit familiari cu activitatea ta publicistica, fata de situatia cind 80-90% din voturi vin de cunostiinte mobilizate la vot dar care nu te-au citit, sau, culmea, nici nu stiau pina atunci ca te ocupi si cu asa ceva (adica SF).
        Mi se pare absolut normal sa te votezi si sa te voteze familia, … si partea cu campania este ok, daca se adreseaza celor care stiu ce voteaza.
        Altfel, in Romania unde voturile SF-ului sint destul de limitate s-ar putea sfirsi cu situatii penibile, lucru care s-a intimplat deja de cel putin doua ori.

  8. […] „Premii, voturi și influență“ este titlul ultimei însemnări de pe blogul lui Costi Gurgu. Iată începutul: […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s