Mult zgomot pentru nimic

Revenind la aceeasi agitatie internautica din ultima vreme, dar de data asta cu privire la un alt aspect, iarasi citeva cuvinte despre ultimul sondaj organizat de SRSFF. Citeva cuvinte care-mi vor „spori” popularitatea si mai mult.

In primul rind si cel mai important, chiar daca se facea totul ca la carte cu ocazia acestui sondaj SRSFF si tot nu ar fi avut nici o relevanta in contextul premiilor europene.

De ce? Pentru ca noi nu existam pe harta reala a SF-ului european. De ce ne-ar da cineva vreun premiu daca nu existam? Ah, un premiu de incurajare sigur ca da, ala ni l-ar da in fiecare an daca am fi seriosi si ne-am tine de treaba. Dar nu sintem in stare nici macar de asa ceva.

Ca sa fie mai pe inteles. Premiile astea reale, adica pentru cel mai bun autor din Europa in anul respectiv (asta fiind cel mai important), dar si pentru toate celelalte (revista, editura, etc.), se dau pentru acei indivizi si acele organizatii care exista in context european, produc ceva prezent pe piata europeana si mentin o consistenta a calitatii si volumului muncii prestate. De ce tot repet cuvintul “european”? Pentru ca vorbim de entitati care ajung in constiinta mai multor popoare europene. Vorbim de autori care sint tradusi si in alte limbi si sint publicati si pe alte piete decit doar pe cele nationale, autori care sint platiti pentru munca lor si o presteaza constant si cu cel putin aceeasi calitate.

Care ne sint autorii din ultimii ani care au fost tradusi in reviste profesioniste europene, sau de catre edituri de alte nationalitati decit cele romanesti? Bun.

Apoi, sint organizate aceste conventii europene denumite Eurocon, in cadrul carora se dau premiile cu pricina. La acestea trebuie participat ca sa existi si sa ai un cuvint de spus. Si cu cit e delegatia/prezenta mai numeroasa an de an, cu atit ai mai mult de spus. In momentul in care englezii participa cu peste suta pe an, nemtii, spaniolii si francezii cu peste cincizeci pe an, samd., iar noi ajungem odata la trei-patru ani cu cite doi-trei insi, nu prea avem mare lucru de spus la aceste conventii.

Cind a fost ultima oara cind un participant roman a vorbit in cadrul unui panel la Eurocon? Cind a fost ultima oara cind un scriitor roman a ajuns tradus? Cind a fost ultima data cind o revista romaneasca a putut demonstra o prezenta profesionista constanta (frecventa, calitate, plati) pe piata? Cind a fost ultima data cind prezenta romaneasca la Eurocon a depasit zece insi? Cind s-a dat ultima oara premiul Romcon si premiantul a fost propus pentru Eurocon?

Raspunsul la aceste intrebari ofera solutia si la posibilitatea reala ca vreun autor roman sa cistige premiul pentru cel mai bun autor al anului la Eurocon. Cine este George Lazar in context european? Cite carti i s-au tradus? Cite carti a publicat ca sa merite o asemenea onoare? In momentul in care concurezi impotriva unor scriitori cu zeci de carti, tradusi in cel putin alte doua-trei limbi si cu prezenta constanta in paginile revistelor europene, care-ti sint sansele ca intr-adevar sa te intorci cu un premiu acasa?

Dincolo de premiile mari insa, exista premiile de incurajare care se dau cite unul pe tara in fiecare an, numai sa fie cineva acolo si sa-l ceara. Premii care au o semnificatie reala in toate celelalte tari, dar probabil ca aproape de zero in Romania, de unde si lipsa de interes de a-l obtine anual si a crea traditia. Plus, stiti cintecul cu “Noi sintem romani”.

Eu consider ca un prim pas catre normalizarea situatiei in fandomul romanesc este ca acea, ori acele persoane prezente la Eurocon, ar trebui sa-si calce pe toate inhibitiile si prejudiciile romanesti si ar trebui sa pretinda premiul de incurajare. N-ar trebui sa treaca nici un an fara ca acest premiu sa ajunga si in Romania.

In 2001 am fost la Tricity, Euroconul de la Gdynia, Polonia. In acel an am fost prezenti vreo opt romani. Patru participanti activi la viata fandomiala si sotiile lor. Bridget Wilkinson m-a intrebat daca avem vreun scriitor pe care am vrea sa-l propunem pentru premiul de incurajare. Bine, mi-a explicat atunci si ce inseamna daca vrei sa cistigi premiul pentru cel mai bun autor si cine sint autorii care cistiga de obicei, lucruri pe care am incercat sa vi le explic si eu voua mai sus.

I-am intrebat pe colegii mei de fandom pe cine ar propune si cum nu era frumos sa te propui singur pentru o asa onoare, nimeni nu a fost interesat sa propuna pe altcineva. Deci sintem aici, dar nu propunem pe nimeni si ne intoarcem cu miinile goale in tara? i-am intrebat mirat. Era primul meu Eurocon in afara Romaniei, nu stiam cum merg lucrurile. Doar nu o sa fac un pustiu de bine altuia, nu? mi-au dat ei de inteles cu mai putine cuvinte.

Atunci am luat eu initiativa si l-am propus de la mine putere pe Liviu Radu, care in opinia mea merita acest premiu la momentul respectiv. Si m-am intors acasa cu diploma. Mi s-a parut o crima sa treaca anul si sa nu se intimple ceva ce nu se mai intimplase de ani buni, daca tot eram eu acolo. Poate ca daca s-ar fi votat de catre mai multi membrii din fandom ar fi fost o alta alegere, dar in lipsa unui interes national ca un scriitor de-al nostru chiar sa ia acest premiu, am preferat sa actionez singur, fara “aprobarea” fandomului.

Aproape in fiecare an a fost macar cite un roman la Eurocon, dar nu stiu cite premii de incurajare au mai intrat in tara din 2001 incoace.

Daca SRSFF are de gind sa ajunga la urmatorul Eurocon, atunci ar fi mare lucru sa se intoarca macar cu acest premiu de incurajare. Ceea ce am inteles ca oricum au de gind (sa ajunga si sa pretinda acest premiu). Normal ca nu e nimic rau in faptul ca vor sa inceapa sa propuna iarasi nominalizari pentru premiile “reale”, dar sper sa fie constienti care le sint sansele.

De unde inutilitatea, in opinia mea, a intregului spectacol al sondajului de opinie cu toate discutiile si spiritele incinse ce au degenerat in scandal national. Pentru ce, ma rog? SRSFF putea foarte bine sa incerce sa creeze un consiliu national alcatuit din cei mai reprezentativi membrii ai fandomului din tara (scriitori, editori si critici) si ar fi putut stabili printr-un vot la nivel profesionist lista nominalizarilor.

Ah, dar asta ma aduce la al doilea punct al postului — de ce SRSFF?

In primul rind, pentru ca daca e singurul care se agita si altii nu o fac, atunci macar ei.

Dar, de ce SRSFF este atit de contestat de marea majoritate a fandomului? De unde toata aceasta dezbinare?

Ei bine, SRSFF s-a lansat declarind public ca se vrea o organizatie profesionista, apoi a facut doua greseli. Prima a fost ca a acceptat sa includa membri atit din rindurile scriitorilor, editorilor, etc., cit si din rindul fanilor. Ceea ce a contrazis imediat pozitia “profesionista” pe care si-o dorea. In al doilea rind, organizatia a pornit direct de pe o pozitie de antagonism cu imensa majoritate a celor care-i puteau fi membri profesionisti, in momentul in care presedintele ei a declarat cine e bun si cine nu e bun in rindul scriitorilor din tara, buni fiind bineinteles generatia domniei sale, pe cei care au intrat dupa ei pe piata, trebuind sa-i invete ei sa scrie. Normal ca nici eu, nici majoritatea celor care nu apartinem generatiei sale nu am fost interesati.

De ce oare Baroul de avocati nu reprezinta si avocatii si clientii acestora? De ce oare asociatia contabililor nu reprezinta si contabilii si clientii acestora? Pentru ca sint organizatii profesioniste care-i reprezinta pe profesionistii din domeniul de activitate mentionat in statutul fiecareia dintre organizatii. Baroul nu reprezinta orice profesionist din tara asta indiferent de domeniu si nu reprezinta decit profesionisti.

Asa si SRSFF ar fi trebuit sa reprezinte doar scriitori, editori si traducatori, sau numai scriitori, conform unor criterii de inscriere foarte clare. De pilda SFWA (Science Fiction World Association) al carui membru sint incepind de anul acesta, precizeaza foarte clar ca pot fi membri deplini numai scriitorii care au publicat cel putin trei texte la nivel profesionist (conform unor criterii de plata, numar de exemplare si distributie), sau o carte. Si are mare grija ca in fiecare an sa analizeze piata de literatura si sa intocmeasca o lista cu ce reviste si ce edituri se afla la nivel profesionist in acel an. Si pot fi membri asociati numai cei care au macar un text publicat la nivel profesionist.

Si asa cum SFWA nu a facut si nu va face niciodata discriminare intre scriitori, indiferent de motiv, cu atit mai mult pentru ceva atit de frivol precum “generatia” din care fac ei parte, si are astfel respectul si ajutorul tuturor scriitorilor, indiferent de virsta, etnie, sau apreciere literara din partea criticii, asa ar fi trebuit si SRSFF sa incerce sa cistige acel respect si apoi sa-l mentina.

Dar la ora actuala, SRSFF nu este decit o organizatie fandomiala locala. Si nu o spun cu sarcasm, ci cu tot respectul cuvenit. Atita timp cit asemenea organizatii si cenacluri precum ProspectArt inca se mai pot naste, inseamna ca inca mai este speranta pentru fandomul nostru. Iar cei care isi rup din timpul personal si organizeaza aceste lucruri prin voluntariat merita toata stima noastra. Fara ei fandomul ar fi disparut de mult. Am avea nevoie de mai multa asemenea dedicatie.

Dar asta nu transforma SRSFF nici intr-o organizatie profesionista si nici intr-una nationala. De unde si contestatia atitor insi ca SRSFF ar fi “indreptatit” sa faca ceva. Si adevarul este ca si la nivel european o asemenea organizatie nu ar fi vazuta decit ca una fandomiala si tratata ca atare. Nu ma intelegeti gresit, e bine sa avem si asa ceva. Dar ca sa iesim in Europa ne trebuie o organziatie profesionista din toate punctele de vedere.

Dar pun problema si altfel — atita timp cit nimeni nu face nimic, cei putini care vor sa faca ceva sint “indreptatiti” s-o faca. Poate ca nu s-au organizat bine si nu si-au formulat niste principii foarte clare la prima incercare, dar nu putem spera decit ca vor invata din greseli, daca este sa ramina singurii cu activitate.

Iar una dintre cele mai mari schimbari ar fi sa-si asculte adversarii (sau cei perceputi ca adversari) si sa invete din toate criticile care le sint adresate. Pentru ca atita timp cit exista voci care-i critica, inseamna ca exista persoane care cred ca ei ar putea face ceva cu o atitudine potrivita.

12 Comments

  1. frumoasa sinteza si din pacate adevarata. parerea mea este insa ca predici in pustiu.

    • Probabil ca este in pustiu. Dar ma gindesc ca daca macar doi-trei fani citesc si vor sa incerce sa faca ceva, lucrurile incep sa se miste.

  2. Multumim, Costi si, probabil, o astfel de atitudine este salutara. Numai ca, o stii prea bine, exista persoane care ne critica spunandu-ne ca suntem de c….. Sa privim cu bunavointa asa ceva? Si sa acceptam insultele drept critica constructiva? O sa mi se raspunda ca nu s-a ajuns la insulte decat in clipa in care s-au epuizat caile civilizate de critica. Ce te faci, insa, cu criticile care se datorau unei motivatii pecuniare – imposibilitatea persoanelor respective de a organiza ceva decat solicitand bani, bani care nu au aparut si, fii linistit, nici nu apar pentru ca nimeni nu da nimic, toata lumea asteapta sa primeasca.

    De aici ajungem, cu scuzele de rigoare, la un pasaj la care as avea o opinie contrara: cel referitor la problema fanilor. Aici putem delimita cu exactitate ce inseamna fan. Si putem vedea daca un fan care doar citeste, sau un fan care incearca si altceva – spre exemplu sa organizeze – reprezinta acelasi lucru… Pentru ca as putea sugera ca pentru scriitorii romani, asa cum sunt ei – buni sau rai – fanii reprezinta ceva peiorativ si un bagaj de care trebuie sa se descotoroseasca. Ce te faci, insa, atunci cand fanii, aia putini care mai exista, ii imping de la spatepe profesionisti safaca ceva constructiv? Trebuie inlaturati, deci? Si ce ramane, dupa aceea? Pentru ca restul de organizatori, sau promotori, sau cum s-or numi, fac ceea ce fac din pozitie salariata. cee ce nu mai este acelasi lucru. Pentru ca salariatul are si alte interese. Pe cand acele exceptii despre care stim cu totii – Cristi Tamas, spre exemplu, nu au nici un beneficiu propriu si, mai mult, cu toate ca lucreaza in firme care ii solicita din greu, in putinul timp liber pe care il au se straduie pentru SF-ul romanesc.

    • Nu, nicidecum, dar eu nu am predicat inlaturarea fanilor!

      Eu as vedea SRSFF ca pe o organizatie a scriitorilor. O organizatie care sa se ocupe cu incurajarea si promovarea scriitorilor, de facut lobby pentru contracte mai bune cu editurile, sa se ocupe cu intocmit liste de edituri si publicatii care intrunesc toate conditiile pentru a merita sa fie luate in considerare de catre scriitori, cu organizarea de ateliere de scris, de cursuri de scris, etc.

      Iar ProspectArt ar trebui sa fie complet separat de SRSFF si condus de fani. Ar fi ca un cenaclu/organizatie a fanilor din Bucuresti. S-ar ocupa in continuare de organizarea intilnirilor cenacliere, eventual de organizarea unei conventii anuala ProspectArt si din cind in cind a unei conventii nationale Romcon. Dupa cum se prezinta lucrurile la ora actuala, i-ar veni rindul o data la trei ani, in ceilalti doi organizind Romconul Iasi-ul si Timisoara.

      In Romania a fost o situatie nenaturala care a condus la prabusirea fandomului in anii ’90. Faptul ca toate conventiile si deplasarile si premiile erau suportate de Guvern, i-a facut pe fanii romani sa creada ca asa este firesc si ca ei nu trebuie sa plateasca pentru placerea lor. In momentul in care ajutorul de la Guvern s-a terminat, nimeni nu a mai vrut sa faca nimic.

      In mod normal, orice conventie trebuie sa se sprijine pe taxele de participare, ceea ce inseamna ca fanii participa la o conventie numai daca platesc. De asemenea, toti organizatorii (care trebuie sa fie macar 10, daca nu chiar 20-30) trebuie sa fie voluntari, care sa se implice in organizarea conventiei numai din dragoste pentru fenomenul SF si din dorinta de a se intilni cu alti oameni care gindesc ca si ei si au aceleasi pasiuni.

      Intr-o asemenea discutie se vorbeste numai de pasiune si interese comune, nicidecum de afaceri si “pe mine cine ma plateste pentru timpul irosit?”, pentru ca timpul este investit intr-o conventie, nu irosit.

      Iarasi, aici, pe continentul nord american, toata lumea STIE ca este vorba de voluntariat 100%, ca si la voturile fanilor care sint POPULARITATE, asa ca nimeni nu pune problema asta. Cine are pasiunea o face si o traieste. Cine nu, macar participa si cu banii pe care-i plateste pentru participare contribuie.

      Ca sa nu mai spun ca am fost si eu pentru un an membru (voluntar, bineinteles) in organizarea conventiei AdAstra si dincolo de faptul ca toti membrii au voluntariat si au muncit un an de zile pentru a organiza urmatoarea conventie, la sfirsit fiecare si-a platit cam 60% din taxa de participare, pentru ca s-a tras concluzia ca este nevoie de mai multe fonduri pentru ca intreg programul sa aiba loc. N-am auzit nici macar o singura plingere, ori nemultumire. Toata lumea era fericita ca AdAstra avea loc si ca in cadrul ei se vor intimpla toate cele promise.

      • Partea complicata este ca srsff a fost initiata de fani, fani care au depus eforturi destul de mari (uneori gresit canalizate, insa cu bune intentii).
        Cu structura de acum, fara fani srsff dispare in cel mult 6 luni.

  3. adevarati martiri, acesti fani care imping profesionistii de la spate…

  4. Lol! Proba de umor involuntar.

  5. […] Costi Gurgu vorbește din nou despre „cestiuni arzătoare, la ordinea zilei“, pe blogul lui, Vyrclozone. […]

  6. Draga domnule Gurgu,

    Am citit cu interes articolul dumneavoastra si am fost de acord cu numeroase dintre observatiile si problemele pe care le ridica. De obicei evit sa ma las antrenat de reactiile in lant ale comentariilor de pe bloguri, care de foarte multe ori, din pacate, ilustreaza cum nu se poate mai bine titlul de mai sus al materialului domniei voastre Dar as intra in conflict cu mine insumi daca n-as recunoaste cu voce tare (fie si in scris🙂 ) interventiile valoroase. Faptul ca ma situez in alta tabara decat unii dintre criticii SRSFF (oameni pertinenti si inteligenti, de altfel) sau incompatibilitatea organica pe care o resimt fata de altii (cu maniere mai discutabile, deh) nu ma pot impiedica sa fac asta…
    Va rog sa-mi permiteti insa nedumerirea in legatura cu o anumita fraza a articolului, si anume “… in momentul in care presedintele ei a declarat cine e bun si cine nu e bun in rindul scriitorilor din tara, buni fiind bineinteles generatia domniei sale, pe cei care au intrat dupa ei pe piata, trebuind sa-i invete ei sa scrie…” Trec peste o anume condescendenta fata de o alta generatie (sincer, ma amuza banuiala ca m-as putea exprima moshnegeste “ehehei, pe vremea mea…”) care emana din fraza respectiva. Dar pur si simplu nu-mi aduc aminte (or fi problemele de memorie ale varstei?) sa fi facut declaratiile pe care mi le atribuiti. Poate ma ajutati in sensul asta…
    Daca vreuna dintre interventiile mele de pe http://www.srsff.ro v-a creat impresia ca as fi insinuat asa ceva, cu regret trebuie sa infirm presupunerea. Daca, poate, va referiti la un anumit moment, in care am afirmat ca peisajul literar este populat in exces de “productii cretinele” si ca deseori privim cu jind catre valorile trecutului, ma vad nevoit (pentru a cata oara? sper ca pentru ultima) sa reiau pe scurt:
    1. Orice perioada isi are “productiile sale cretinele” in domeniul literaturii sefe si nu numai.
    2. Din orice perioada putem privi inapoi, cu admiratie, catre productiile valoroase ale trecutului.
    3. Prezentul nu este populat numai cu “productii cretinele”, ci si cu scriitori valorosi (printre care va numarati, domnule Gurgu), iar trecutul nu inseamna obligatoriu valoare.
    4. Ma doare in cot, scuzati-mi figura de stil, carei generatii ii apartine un scriitor sau altul, atata vreme cat el este etichetabil drept “valoros” sau “mediocru”.
    5. Nu intentionez sa invat pe nimeni sa scrie (atata vreme cat inca nu m-am invatat, poate, pe mine asa cum trebuie).
    Credeti-ma, incep sa obosesc sa dau explicatii unor insi care opereaza cu extreme. Nu e cazul dumneavoastra insa, am optat pentru aceasta interventie interminabila numai datorita stimei pe care v-o port si a impresiei deosebite pe care mi-a facut-o articolul dumneavoastra. Mult zgomot pentru nimic? Da, aveti perfecta dreptate, numai ca unii sunt mai zgomotosi, iar nimicul la care lucreaza e mai mare…
    Cu deosebita consideratie,
    Danut Ungureanu

    • Draga domnule Ungureanu,

      Sint bucuros ca mi-ati gasit articolul interesant si va multumesc mult pentru cuvintele frumoase.

      In legatura cu fraza in cauza, am incercat sa gasesc articolul respectiv pe site-ul SRSFF si nu am reusit (or fi problemele virstei legate de tehnologie🙂 ), dar chiar si asa cum prezentati dumneavoastra acum problema, este evident ca a fost o afirmatie ambigua, atita timp cit necesita explicatii ulterioare. Si da, chiar are nevoie de explicatiile ulterioare. Iar articolul in cauza a fost cel prin care presedintele asociatiei isi declara pozitia sa, respectiv a asociatiei pe care o conduce. Deoarece, orice afirmatie a presedintelui unei asociatii pe timpul mandatului este considerata pozitia asociatiei. Moment important, in care ambiguitatea nu-si are locul.

      Dincolo de toate aceste detalii, imi reiterez opinia ca o asociatie profesionista a scriitorilor nu are rol de critic literar, nu trebuie sa formuleze opinii despre valoarea membrilor sai, sau a potentialilor sai membrii, indiferent de adevarurile pe care le-ar putea spune. Asociatia trebuie sa-i reprezinte echidistant pe toti autorii indiferent de valoarea lor scriitoriceasca.

      Intr-adevar, toate punctele dumneavoastra prin care va explicati afirmatia sint corecte, dar sint si niste realitati de care sintem toti constienti si presedintele asociatiei profesioniste a scriitorilor nu trebuie sa le declare. Trebuie sa-si pastreze pozitia neutra fata de toti autorii care ii sint sau care i-ar putea fi membrii asociatiei.

      Inca o data cu multumiri si cu profund respect,
      Costi Gurgu

  7. […] august Costi Gurgu/Vyrclozone. Mult zgomot pentru nimic SFera Online. Veronica Balaj – Interviu cu Ionuț Caragea: Știu că este dificil să […]

  8. […] Costi Gurgu vorbește din nou despre „cestiuni arzătoare, la ordinea zilei“, pe blogul lui, Vyrclozone. […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s