A avea agent sau a nu avea… in Romania

Acesta-i un alt subiect dezbatut pe plaiurile mioritice cu sustinatori de ambele tabere. Este dezbatut nu pentru ca ar exista droaia de agenti si scriitorii rasfatati nu ar sti ce sa faca, ci doar de placerea de a discuta ceva in contradictoriu. Partea trista este insa ca la un moment dat, scriitorii de SF au avut o sansa la agenturare si au ratat-o.

Care ar fi avantajele scriitorului de a avea un agent, oriunde in lume?

In primul rind, se spune ca scriitorii sint fiinte sfioase. Nu stiu, parerile sint impartite. Oricum ar fi insa, este ciudat sa-l vezi pe scriitor ducindu-se la editor si laudindu-se cit de grozav este el si ce minunata este ultima sa lucrare. Intotdeauna laudele vin mai bine de la terte persoane, decit chiar de la artisti. Intotdeauna un agent poate sa-i impuie capul editorului cu maiestria scrisului tau, sau istetimea intrigii, asa cum si invers, un editor ii poate raspunde agentului ca pur si simplu nu este impresionat de scriitura ta, sau povestea spusa, sau ca nu crede ca te va putea vinde in conditiile actuale ale pietii, fara ca vreunul dintre ei sa aiba orgoliul ranit sau sa se simta jignit de cuvintele spuse, sau de reactiile provocate de romanul propus.

In al doilea rind, editorii si scriitorii sint prieteni pina la un punct, dupa care drumurile lor se despart. Punctul comun este ca amindoi vor sa vinda romanul scris de scriitor. Divergenta apare atunci cind editorul se gindeste la cistiguri pentru editura, pentru el insusi si eventual pentru actionarii din spatele editurii, in timp ce scriitorul se gindeste la cistigurile sale si nu prea-l intereseaza cit de bogati ii poate face pe actionari.

Contractul semnat cu editura poate da toate drepturile posibile si imposibile editurii, sau le poate imparti intre aceasta si scriitor, astfel incit sa fie amindoi multumiti. Exista scriitori profesionisti si faimosi, care au facut bani seriosi din scris si care nu au avut si poate inca nu au un agent care sa le negocieze contractele. Dar asemenea cazuri reprezinta exceptia. De pilda, Terry Brooks nu a avut niciodata un agent pentru ca a nimerit pe mina unui editor la DelRey care a incercat sa-l tina fericit si atunci i-a oferit numai contracte avantajoase pentru ambele parti. Dupa ce respectivul editor s-a pensionat, urmatorul a preluat practica primului si a continuat tratamentul preferential pentru Brooks. Pina la urma, acesta era clientul editurii de aproape doua decenii si colaborarea editurii cu acesta era profitabila pentru ambele parti. Nimeni nu a avut nici un motiv sa strice o asemenea colaborare fructuoasa.

Exista insa si cazuri in care scriitorul nu si-a luat/gasit un agent si primul contract semnat i-a marcat negativ intreaga cariera.

Regula este insa ca toti scriitorii profesionisti au agenti literari si in cele mai multe dintre cazuri, acestia i-au facut bogati pe clientii lor. Precum este cazul lui J. K. Rowling. Prima carte Harry Potter a fost considerata de catre toti ca fiind un fantasy mediocru, o carte de cel mult lista B. Asta dupa ce fusese refuzata de o serie lunga de edituri. Cind in fine a gasit o editura interesata, Rowling si-a luat agent. Este foarte usor sa-ti gasesti unul dupa ce ai deja o oferta. In ciuda parerii exprimate fatis de catre editura ca prima sa carte va fi de lista B si va vinde relativ putin, si probabil ca acolo se va opri totul, agentul acesteia i-a negociat contractul la singe si in ultima instanta i-a spus ca pentru 50 de lire sterline in plus ii adauga o clauza la contract ca ea are toate drepturile pentru filme, incluzind drepturile pentru afaceri colaterale (marfa in conexiune cu filmul si campanile acestuia) precum si dreptul de a lua hotaririle esentiale in toate aceste actiuni ulterioare publicarii cartii. Rowling a refuzat initial, dar agentul i-a spus ca daca nu se intimpla nimic in primii trei ani de la publicarea cartii, el ii va da cele 50 de lire sterline inapoi, cu dobinda.

De atunci, agentul in cauza primeste in fiecare an, in ziua in care s-a semnat contractul pentru prima carte, cite un cec pentru 50 de lire sterline de la J. K. Rowling, ca aducere aminte pentru acea hotarire aparent nesemnificativa la acel moment. Cecuri pe care de acum milionarul agent nu le incaseaza, ci le pastreaza ca amintire.

Deci agentul este acolo pentru inca un pas important in cariera unui scriitor, dincolo de propunerea cartilor catre edituri. Este acolo pentru negocierea contractului. Pentru ca sa-i apere acestuia drepturile si sa asigure ca va fi un scriitor fericit, care-i va aduce un venit constant pentru urmatorii douazeci sau treizeci de ani.

Si in fine, este acolo ca sa il ajute in conturarea carierei sale de scriitor, aducindu-i prin intermediul relatiilor sale, interviuri, articole, aparitii publice si campanii publicitare, dincolo de cele facute de editura. Bineinteles ca atitudinea si dorinta scriitorului de a face toate aceste lucruri au un mare rol, dar in general se presupune ca scriitorul vrea o cariera.

Acum, bineinteles, exista agenti buni si agenti prosti. Dar eu vorbesc aici numai de cei buni, pentru ca speram cu totii ca intr-o buna zi vom avea parte de un asemenea agent bun. Ori cel putin ar trebui sa speram. De asemenea, ar trebui sa fim constienti ca, daca reusim sa punem mina pe un agent, acesta isi va lua comisionul din toate, TOATE cistigurile noastre din scris.

Si uite asa am ajuns la situatia din Romania. Cum asa? O sa vedeti imediat cum.

In Romania, in domeniul science fictionului, nu exista agenti literari care sa se ocupe cu scriitorii romani. Sau mai bine spus, nu mai exista. Nu stiu daca mai exista pentru autorii romani de mainstream, dar a fost odata un individ care a jucat rolul agentului literar pentru mai multi scriitori romani, de mainstream si de SF. Numele sau este Dan-Silviu Boerescu, mai cunoscut in calitatea de editor-sef la revistei Playboy.

Boerescu avea toate instrumentele necesare pentru a fi agent literar. Avea studii de specialitate si era critic literar, ceea ce-l facea competent in privinta alegerii scriitorilor si a sfaturilor de specialitate. Avusese o cariera in domeniul literaturii inainte de a fi agent, cariera care-l adusese in contact cu o serie de edituri, cu grupuri de presa, cu organizatori si promotori literari, cu mai toate revistele importante, cu alti critici literari si chiar cu oameni de afaceri interesati de viata literara. Lucrase chiar el ca editor de revista literara, ca atare stia exact ce presupune munca de editor si putea vorbi limba acestora. Nu in ultimul rind, avea tupeu si nu avea nici un complex in a discuta afaceri si a cere bani si avantaje.

Boerescu si-a incercat mina ca agent si i-a mers din plin. La un moment dat, cred ca avut mai mult de douazeci de autori in portofoliu. Din science fiction nu stiu decit de citiva, dar a crezut in noi si in faptul ca ne poate vinde si putem fi de succes. Ce s-a intimplat? Ce s-a schimbat in ecuatie de a renuntat? Dincolo de slujba de editor sef la Playboy?

Ei bine, s-a intimplat atitudinea scriitorului roman, in special cel din science fiction vis-à-vis de institutia agentului literar, institutie indispensabila intr-o piata literara matura. Intrebarea acestor scriitori: “Da’ de ce sa-i dau bani de la mine (e vorba de comision, dar suna mai bine sa spui bani de la mine atunci cind vrei sa pozezi in victima) lui Boerescu?”

Scriitori care pina atunci publicasera gratis si erau fericiti ca o pot face si asa, acum primeau bani sa fie publicati si strimbau din nas ca trebuie sa se desparta de 25% din suma. Scriitori care se bucurau ca pot ajunge macar pe gratis la o conventie sau un alt cenaclu din tara, sa-si citeasca lucrarile, acum faceau drumuri cu Boerescu la alte cenacluri ca sa citeasca si primeau bani pentru chestia asta. Dar li se parea o magarie sa dea comisionul. Scriitori care cistigasera o serie de premii pentru textele lor, dar in imensa majoritate a cazurilor premiile constasera in carti sau doar o diploma, iar acum cind in fine primeau bani pentru premii, se increteau de ciuda ca trebuie sa plateasca comisionul.

Scriitori care considerau ca agentul trebuie sa le pupe talpile ca-si ia comisionul din cistigurile lor, uitind ca facusera acele cistiguri datorita acestuia, datorita relatiilor acestuia, iar in unele cazuri datorita timpului personal pe care Boerescu il investea in critica textelor scriitorilor sai, pentru a-i face mai buni. Da, Boerescu a avut si are un comportament care poate fi catalogat “obraznic” sau “nesuferit”, dar pina la urma nimeni nu ii punea sa se imprieteneasca cu el. Era o relatie de afaceri in care el, agentul si criticul literar isi permitea sa fie sarcastic.

Normal ca daca scriitorul de science fiction nu vrea sa fie reprezentat de un agent literar pentru ca nu vrea sa plateasca comisionul, atunci nu ai cum sa-l fortezi. Si da, 25% este mai mult cu 10% decit cer agentii in vest, dar cum Boerescu era singurul pe piata in acea perioada, de ce nu? Asa ca, astfel s-a terminat si aceasta tentativa de normalizare a pietii literare romanesti.

Iar aici ajung la o completare pe care trebuie s-o fac in lumina unor discutii iscate pe site-ul SRSFF. Un om de bine ma are la inima de ani buni si recent nu am mai rezistat sa tac la toate atacurile sale dezgustatoare. Initial, acum citiva ani, un prieten (nu spui cine) m-a avertizat ca pe un blog/forum omul de bine in cauza m-a bagat in seama fara nici o legatura cu discutia ce se purta. Ca reactie la toate laudele pe care si le aducea singur, cineva l-a intrebat de ce nu a auzit de el pe nicaieri, daca este un scriitor atit de bun. La care omul de bine a ripostat ca spre deosebire de Costi Gurgu (desi nimeni nu vorbea de mine pe acel blog), caruia i-au aparut recenzii si interviuri in mai mult publicatii importante in ciuda faptului ca nu meritam, ca eram un scriitor prost, dar aveam pilele necesare, el nu avea acele pile si ca atare trebuie sa sufere in tacere. Atunci a fost prima oara cind m-am lovit de reactia alergica a dinsului la numele meu. S-a mai intimplat de citeva ori de atunci, culminind cu atacul de pe site-ul SRSFF.

Trecind peste gestul abject pe care l-a facut comentindu-ma public din senin si fara nici o legatura cu subiectul discutiei (pentru ca nimeni nu-l intrebase de ce eu pot si el nu poate), am sa ii dau totusi un raspuns pe care putea sa-l gaseasca si singur daca se straduia putin inainte de a-si distruge singur integritatea profesionala.

Eu eram reprezentat de un agent literar, care isi pusese in miscare relatiile sale pentru a ma promova pe mine. Dincolo de alegerea editorilor de a publica materiale legate de mine pentru ca au decis ca subiectul este interesant si merita aparitia, asta inseamna sa ai agent literar — sa ai acces in anumite locuri unde inainte nu stiai ca poti avea acces, sau nu stiai cum sa abordezi locul, respectiv persoana.

Daca asta se numeste “pila”, atunci da, aveam “pile” si am profitat de ele. Pina la urma plateam comision, nu? Si prefer sa fiu un “pilos” precum toti scriitorii profesionisti din Vest, care sint reprezentati de agenti literari, decit un puritan roman care nu intelege ca a fi scriitor profesionist inseamna mult mai mult decit doar a scrie.

Dar stim cu totii cine este omul de bine si nu ma intereseaza sa-i scriu numele pe blogul meu.

Sper doar ca la un moment dat sa mai apara iarasi un agent literar care sa reia munca de unde a lasat-o Boerescu acum ani de zile. Sper ca astfel sa se nasca o noua generatie de scriitori de SF, de data asta profesionisti, in primul rind in gindire.

12 Comments

  1. Teoretic sunt. Eu stiu trei. Doamne. Nu am colaborat cu niciuna dintre ele, deci nu pot oferi referinte. Nu tin sa le fac publicitate, dar va pot trimite numele lor pe e-mail, la nevoie…

    PS Pacat ca DSB s-a apucat de bucatarie, in loc sa se tina de bucataria ArtPanoramei sau a altor aventuri similare.

    • Da, pacat ca s-a apucat doar de culinare. Avea mai mult proiecte literare inainte sa plec eu din Romania, dar cred ca le-a abandonat pe toate.

      In ce priveste doamnele, daca intr-adevar se ocupa de scriitori romani si nu de drepturile pentru Romania ale celor din strainatate, atunci cred ca ar fi interesant sa aflam numele lor aici, pe blog. Sint sigur ca exista citiva scriitori romani care ar fi interesati. Multumesc, Dan.

      • Nume şi “referinţe”:

        Simona Kessler, un nume consacrat. Vă recomand articolul său (vechi, dar corect) O grădină. Nu reprezintă doar autori străini în România, ci şi invers.

        Cristina Tătăreanu, aflată la început de drum cu agenţia sa Talk4U. Iată un interviu cu dânsa pe The Money Channel.

        Al treilea nume nu îl pot face public pentru ca nu ştiu dacă am permisiunea din partea doamnei respective. Informaţiile mele sunt neoficiale. Dar vă recomand să vă interesaţi bunăoară de proiectul de succes Romanian Writers de la Polirom.

        Altfel cred ca agenţii literari vor reapărea în România atunci când vor putea câştiga de pe urma scriitorilor români. De aceea, dacă sunt grăbiţi, sugestia mea către tinerii scriitori fără agenţi e să şi-i caute direct afară…

  2. Inca o data, multumesc mult, Dan.

    • Pentru puţin şi cu plăcere.

  3. Mie mi-ar plăcea să dau de un agent literar pentru traducători…🙂
    Agenţii din vest se ocupă şi de aşa ceva? (N-am de gând să caut unul acolo, întreb de curiozitate :))

    • Da, se ocupa, dar traducerile reprezinta o foarte mica parte din ceea ce se publica, asa ca cererea nu este atit de mare ca aici. Dar, dupa cum vad mai jos, exista agenti pentru traducatori si in Romania! Mult succes, Vero! Chiar sint curios…

  4. Vă cred. Şi de ce nu? Să ne spuneţi cum a fost…

  5. Mulţumesc, am notat adresa. N-o s-o folosesc chiar imediat, aştept să vă cum mai evoluează lucrurile în privinţa colaborării directe. Dar s-ar putea să dau măcar un telefon, să văd care sunt condiţiile impuse de agent 🙂

  6. Draga Costi,
    tu spui lucrurilor pe nume, dar nu stiu cata lume intelege. Da, ii sunt recunoscator lui Dan Silviu Boerescu pentru tot ce a facut pentru mine – pentru ca banii erau prea putini ca sa cred ca numai pentru ei s-a implicat atat de mult. Un adevarat agent este un prieten al scriitorului, in sensul ca ii da sfaturi bune si-l indruma catre directii pe care acesta nu l-ar fi descoperit singur. Dan avea o caliitate pe care putini agenti o au – era un critic de valoare, cu gust bine format, si care identifica scriitorii cu perspectiva. Mie imi e foarte clar ca n-as fi realizat putinul pe care l-am realizat fara sprijinul sau.

    • Din pacate, uneori am impresia ca noi doi am fost singurii dintre scriitorii de SF care l-am apreciat. Cred ca la nivelul anului 2000 banii erau inca mult prea putini pentru a constitui singurul sau motiv. Dar poate, ca si noi, spera si el in normalizarea situatiei intr-un viitor nu prea indepartat. In privinta faptului ca era un critic literar, asta il facea printre putinii agenti din lume cu un astfel de background, adica si mai valoros pentru scriitori.

  7. […] august Costi Gurgu/Vyrclozone. A avea agent sau a nu avea… în România SRSFF. Dănuț Ungureanu – Concursul Sfîntului Bartolomeu Final Frontier. Ioan Todoran […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s