Adierea de dinaintea furtunii

Acum doi an scriam despre The Atlantic Magazine, una dintre cele mai vechi si mai respectate reviste culturale din Statele Unite. I-am cunoscut o parte dintre editori la festivalul Luminato, din Toronto. Dar mai important, l-am cunoscut pe Tim O’Brien, un romancier american, cistigator al premiilor National Book Award si James Fenimore Cooper Prize. O’Brien preda creative writing la Texas State University si printre altele, este si colaborator al revistei The Atlantic.

Tim O’Brien tocmai scrisese la acea vreme un articol pentru The Atlantic, in care deplingea starea literaturii americane. Inainte de a merge mai departe, ar trebui poate sa specific ca pe acest continent se face distinctia intre literary fiction si genre fiction, asa cum noi facem intre mainstream si celelalte genuri. Pe scurt, autorul spunea ca scriitorii “literari” contemporani, fie ei incepatori sau consacrati, dau atentie aproape in exclusivitate formei, unei scriituri cit mai pretentioase si mai elaborate si omit cu desavirsire sa si spuna ceva. Omit sa ne spuna o poveste.

La vremea aceea am crezut ca O’Brien este exceptia de la regula snobismului literar si ca, fiind in culmea gloriei, isi permite sa faca valuri si sa spuna pe sleau ceea ce gindeste. Cu toate ca exact cu un an sau doi inainte tocmai citisem un interviu cu Michael Chabon, in care si acesta exprimase exact acelasi punct de vedere si declarase fatis ca in loc sa citeasca “plictiseli literare”, prefera sa citeasca o carte genre buna, fie ea SF sau mystery.

Anul acesta am cunoscut-o pe Cordelia Strube, scriitor canadian “literar”, cu noua romane publicate si cu o serie de premii de prestigiu in palmares. Strube scrie proza realista in traditia lui Hemingway. Principiul ei calauzitor este sa spuna o poveste cu ritm alert, o poveste usor de inteles si de urmarit. Fara inflorituri, aproape fara descrieri si fara expunere. Direct la obiect. M-a facut sa ma intreb cum de a reusit sa ia atitea premii cu un asemenea stil.

Strube mi-a semnalat un articol din The Atlantic, scris de B. R. Myers, scriitor, profesor universitar si colaborator la publicatiile The Atlantic, New York Times si Wall Street Journal. Articolul este constituit din citeva capitole preluate din cartea sa A Reader’s Manifesto (Un manifest al cititorului) din 2002.

Myers incepe articolul astfel: “Nimic nu-mi da senzatia ca m-am nascut cu citeva decenii prea tirziu decit best seller- ul ‘literar’ modern. (…) Da-mi orice sa citesc atita timp cit nu are pe coperta din fata stampila de aprobare a juriului vreunui premiu literar si o gramada de laude halucinante pe coperta din spate.” Continua prin a face comparatie intre situatia din prima jumatate a secolului XX, cind autori precum Christopher Isherwood si Somerset Maugham erau considerati pe acelasi ‘picior literar’ cu Virginia Woolf si James Joyce si situatia actuala cind “orice poveste scrisa cu un ritm alert si cu proza clara, neafectata, este catalogata drept genre fiction, cel mult o ‘lectura excelenta’ sau ‘captivanta’, dar niciodata literatura cu L mare.”

Spune printre altele: “Orice carte scrisa cu pretiozitate si proza afectata este considerata literary fiction—nu neaparat good literary fiction, dar intotdeauna demna de o atentie mai respectuoasa decit cel mai bine scris thriller. Aceste carti obtin pagini intregi de critica. Numai aceste carti ajung pe listele de nominalizari ale comitetelor de premii.”

El constata ca pentru a ajunge pe listele de premii sau in atentia criticilor literari, este necesar sa folosesti un limbaj elevat si cit mai complicat cu putinta, chiar daca lipsit de substanta. Scriitorul ‘literar’ nu trebuie sa fie neaparat un intelectual, atita timp cit stie sa-si presare opera cu termeni pretiosi, cu idei preluate din Biblie sau carti celebre de filozofie, chiar daca toate acestea nu au nici o legatura cu povestea, sau mai degraba lipsa povestii. Si adauga: “Ceea ce nu este tolerat, este un element puternic de actiune — mai putin in cazul in care vocabularul folosit reuseste sa reduca suspansul si tensiunea la minimum. Intr-un mod similar, o proza clara si naturala poate fi iertata daca ritmul romanului este atit de lent incit claritatea scriiturii dispare in spatele lipsei de poveste. Asa cum a fost cazul romanului lui Ha Jin, corespunzator intitulat Waiting (Asteptind), roman ce a cistigat National Book Award (1999) si PEN/Faulkner Award (2000).”

Myers ia exemple concrete de proza si uneori face comparatie cu scriitori de gen (de pilda, David Gutterson cu Snow Falling on Cedars versus Stephen King cu Bag of Bones)  si le analizeaza atit la nivel stilistic, cit si ca structura si idei, demonstrind ca de cele mai multe ori lectura acestor romane ‘literare’ este absolut inutila si de multe ori o bataie de joc la adresa cititorului, minunindu-se ca intr-o America in care numarul de cititori este in descrestere si nivelul de educatie al cititorului este din ce in ce mai scazut, se incurajeaza o proza obscura, afectata, fals sofisticata, care tine cititorul la distanta si nu comunica nimic.

Si se pare ca cele patru nume date mai sus (O’Brien, Chabon, Strube, Myers) nu sint singurele care militeaza impotriva a ceea ce se numeste astazi literary fiction si impotriva scindarii literaturii in literary si genre. In ultimul timp am inceput sa descopar din ce in ce mai multe recenzii sau articole pe subiect. De exemplu, chiar astazi am citit o recenzie la mult laudata si premiata carte Midnight’s Children a lui Salman Rushdie, in care recenzenta se plingea de aceleasi lucruri — limbajul excesiv de pretentios si inutil complicat devine la un moment dat o bariera in calea lecturii. Cu exemplele elocvente din carte, facind apoi comparatie cu Gabriel Garcia Marquez care este faimos pentru modul complicat in care spune lucruri simple, dar o face cu atita talent, incit lectura romanelor sale este o reala placere si se pot citi cu relativa usurinta.

In concluzie, nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva sintem in pragul unei revolutii in cadrul literaturii, revolutie in urma careia se va redefini termenul literary, iar scriitori precum Rushdie sau Atwood vor fi luati din raftul de literary si adaugati la raftul de Fantasy, respectiv SF. Ma intreb de asemenea, ce-ar insemna asta pentru scriitorii din Romania. Probabil ca nu mare lucru.

8 Comments

  1. În calitate de cititor înrăit, pot să spun cu mîna pe inimă că singurele cărţi pe care le-am citit a doua oară au fost acelea care au avut intrigă.

    • Inca un lucru asupra caruia sintem amindoi de acord.

  2. este exact ceea ce spun si eu peste tot – literatura inseamna in primul rand imaginatie, deci daca nu exista poveste nu exista literatura – e cel mult exercitiu literar. nu ca m-ar asculta cineva…:)
    si nici macar nu e suficient sa existe o poveste – povestea NU TREBUIE SA FIE BANALA. povestirea unei experiente obisnuite de viata nu mi se pare literatura – cel mult un fragment documentar , articol sau fragment biografic, ori confesiune romantata. oricat de frumos ar fi scris…
    desigur, e o opinie subiectiva – dar eu unul cred cu tarie in ea. ma bucur sa vad ca nu sunt chiar singurul…

    • Ai perfecta dreptate. Toate sint intercorelate. Nu poti spune ca doar povestea e suficienta, trebuie si scrisa intr-un anumit fel. Asa cum si daca doar scriitura este meseriasa iar povestea lipseste, ori este neinteresanta, tot nu este indeajuns.

      Ce te faci insa atunci cind scriitura are aparenta de “meserias”, dar nu este decit un mare fis ascuns sub cuvinte si exprimari pretentioase, iar povestea este fie banala, fie deja spusa de altii intr-o maniera mult mai simpla si mai de impact?

      • In astfel de cazuri… se dau premii:)
        Sa speram ca se va ajunge din nou la ceea ce era odata: marii scriitori sa fie cei care au ceva de spus, si o spun intr-un mod deosebit. Pana atunci insa, cred ca va mai dura – snobismul literar si pretiozitatea mascanta sunt inca, ma tem, bine pozitionate.
        Ma bucur mult ca ati scris acest articol – sunteti o persoana cu impact si daca mai multi ca dvs. ar scrie pe aceasta tema, cine stie – poate s-ar grabi procesul…

  3. […] Adierea de dinaintea furtunii […]

  4. […] ianuarie Costi Gurgu/Vyrclozone. Adierea de dinaintea furtunii Ana-Veronica Mircea/Veronicisme. Cotrobăind pe net Michael Haulică/Colierul de perle al bunicii. […]

  5. […] ianuarie Costi Gurgu/Vyrclozone. Adierea de dinaintea furtunii Ana-Veronica Mircea/Veronicisme. Cotrobăind pe net Michael Haulică/Colierul de perle al bunicii. […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s