In inima imperiului mayas

Asa cum promiteam, partea a doua a povestii este dedicata junglei, ruinelor, cenotelor, mayasilor. Citeva cuvinte si mai multe imagini, am zis eu initial si totusi am scris ceva mai multe cuvinte.

Pentru ca intreaga vacanta n-a durat decit o saptamina, am reusit sa facem doar doua excursii in afara resortului. Prima a fost intr-un loc care este considerat la ora actuala o noua minune a lumii—Chichen Itza. Iar a doua excursie a fost in acel loc de unde a inceput prabusirea imperiului mayas sub sabia conchistadorilor—Tulum.

Drumul pina la Chichen Itza taie in diagonala tara mayasilor. Jungla, desert, palmieri si cactusi, plantatii de agave (planta din care se face tequila), sate in care case urite din beton sint complimentate de structuri din trestie si lemn. Casele din beton sint nelocuite, ne spune ghidul. Ele se ridica la strada pentru a arata statutul social, faptul ca ai avut mijloacele necesare pentru a-ti ridica o casa “moderna”, dar mayasii nu pot locui in asa ceva. La calduri de peste 40C, fara aer conditionat (cine sa-si permita aici asa lux!), arsita i-ar fierbe fara mila. Nu, mayasii au trait dintotdeauna ca acum trei-patru mii de ani. O coliba din trestie facuta dupa modelele antice, ventileaza aerul si creeaza temperatura necesara (pe o caldura de 45C afara, intr-o coliba n-ai mai mult de 28-30C) pentru a putea locui comfortabil. Isi ridica doar colibe pentru ca in spatiile mici pot controla temperatura.

Priveliste specifica peisajului Yucatan

Plantatie de agave, planta care sta la baza retetei tequilei

Copilasi desculti alearga prin praful drumului. La porti stau batrini ce pazesc marfa expusa de-a lungul gardului: hamace impletite de femei, statuete cioplite in piatra sau obsidian, framintate in lut, amulete, textile viu colorate si ornate cu modele geometrice si nelipsitele basoreliefuri false, “invechite” cu grija pentru a arata ca proaspat rupte din zidul vreunei ruine. Buchete de nuci de cocos atirna peste acoperisuri.

O mamaie mayasa vinzind textile

Pe drum, ghidul ne opreste intr-o piata de marfuri traditionale, sanctionata de catre guvern. Doar doi, trei dintre artizani vorbesc engleza si mai mult de jumatate spaniola. Batrinii in special nu vorbesc decit mayasa. Ghidul este jumatate mayas, jumatate arab (da, stiu, cum a fost posibil asa ceva!) si este antropolog de meserie. Individul vorbeste mayasa foarte bine, el este cel care ne indruma si ne ajuta sa comunicam cu nativii.

Piata de artizanat mayas

Tot el ne-a aratat cum functioneaza matematica mayasa inventata cu mii de ani in urma. Ei sint primii care au venit cu notiunea de zero si intreaga lor matematica se bazeaza pe combinatii geometrice intre zero si unu, similar cu codul de operare al limbajului calculatoarelor. Aceasta forma de matematica i-a ajutat sa-si dezvolte astronomia si celelalte stiinte intr-o vreme in care grecii antici credeau ca lumea se rezuma la bazinul mediteraneean si se termina dupa India si la oceanul Atlantic. In timp ce mayasii desenau harti ale sistemului solar si ale galaxiei noastre si calculau alinierea planetelor cu centrul galaxiei.

Chichen Itza este un site enorm. Doar o treime este dechis turistilor si jumatate inca asteapta sa fie dezgropat. Partea cea mai importanta insa este la suprafata si partial refacuta, iar arheologii considera la ora actuala ca prioritatea nu este sa dezgroape restul, ci sa identifice bucatile lipsa din ruine in bisericile construite de spanioli in cele cinci secole de prezenta in Yucatan. Odata descoperite, autoritatile trebuie sa gaseasca pietre de dimensiuni, culoare si forma aproximativ asemanatoare ca sa poata inlocui bucatile antice, pentru ca pe acestea sa le poata reintegra in ruine.

Forta de munca folosita in constructia bisericilor a fost data de populatia bastinasa, mayasa. Iar acestora li s-a poruncit sa ia pietrele sfinte din templele lor si sa la foloseasca la ridicarea lacasurilor crestine. Constructorii mayasi au facut intocmai, dar si-au integrat in asa fel bucatile lor sfinte, continind zeitatile locale, incit acestea sa se afle tot in aceleasi directii ca si in templele lor. Pentru fiecare zeitate ei se rugau catre o alta directie cardinala, iar pentru Kukulcan (ori Quetzalcoatl, dupa cum ii spuneau aztecii, cunoscut sub diverse alte denumiri de catre populatiile mesoamericii), figura centrala a panteonului lor, trebuiau sa se roage spre vest. Ori la bisericile crestine, intrarea trebuie sa fie spre vest si altarul spre est, exact pe invers. Insa la inceputuri, conchistadorii si calugarii care i-au insotit nu s-au preocupat de asemenea detalii si arhitectii mayasi au ridicat bisericile crestine cu intrarea la est si altarul la vest, iar in altare au folosit pietrele lui Kukulcan. Astfel incit, cind veneau mayasii la biserica si se rugau la altar, preotii crestini se minunau ce repede s-au convertit bastinasii, in timp ce acestia se rugau in continuare la Kukulcan.

Cap de sarpe cu pene

Orientarea gresita a bisericilor a fost descoperita mult prea tirziu ca sa se mai poata face ceva, asa incit acestea au ramas orientate pe invers si in zilele noastre. Mai mult, conducind prin sate si orase, daca va uitati cu atentie la biserici, veti putea vedea ca anumite bucati din zid sint numerotate, Acelea sint pietre mayase descoperite de arheologi, si care-si asteapta inlocuitorii pentru a se reintoarce in cladirile antice de unde au fost dizlocate.

Ca sa ajungi la site-ul Chichen Itza, trebuie sa strabati o alee lunga prin jungla, alee inundata de tarabele artizanilor locali.

Drumul artizanilor

La un moment dat, jungla se termina brusc si in fata iti apare privelistea piramidei. Nu este cea mai mare dintre ele, (cea mai inalta aflindu-se la Cobe), dar este cea mai importanta. De acolo, din intrarea templului de pe virf, mayasii au controlat o zona uriasa care acopera o jumatate din Mexicul de astazi, intreaga Guatemala, intregul Belize si zone din Honduras si El Salvador. Iar controlul nu s-a efectuat prin brutalitate, asa cum am fi tentati sa credem cind ne gindim la sacrificiile umane ce aveau loc cu regularitate in tot imperiul mayas. Nu, controlul s-a efectuat prin stiinta si cultura. Stiinta mayasa de acum 4000 de ani rivalizeaza cu cea contemporana. Si atunci nu este greu de inteles cum reuseau sa impresioneze masele si sa le faca sa creada ca sint in legatura directa cu zeii.

Piramida lui Kukulcan

Mai mult, intreaga lor istorie de mii de ani, ei s-au manifestat ca o federatie de orase-stat, foarte asemanatoare cu orasele-stat ale Greciei antice. Iar controlul uriasei regiuni se facea tocmai prin intermediul unei structuri socio-politice eficiente si printr-o retea comerciala de invidiat pentru niste vremuri in care europenii si asiaticii nici nu visau la Drumul Matasii sau drumurile comerciale mediteraneene.

Privelistea piramidei inconjurata de jungla iti da fiori si cumva aminteste de filmele de aventuri din anii ’40 si anii ‘50. Aminteste de acele vremuri in care lumea inca parea nesfirsita si misterioasa. Vremuri in care inca mai existau regiuni si civilizatii de descoperit .

Pulp fiction in Central America

Spre deosebire de piramidele egiptene, fiecare suprafata a piramidei de la Chichen Itza are un scop si o functie concreta, fie ea astronomica, religioasa, politica sau stiintifica. Propriu-zis, intreaga piramida are rolul de calendar, de templu/casa a lui Kukulcan pe Pamint, scaun domnesc pentru Rege, poarta de intrare in lumea de apoi, si observator astronomic. Nici o bucatica nu este lasata la voia intimplarii, servind doar pentru a tine constructia in picioare. Din pacate, arheologii nu au reusit sa reconstituie decit doua fete ale piramidei, la celelalte doua inca lucrindu-se. Acelasi lucru este si cu celelalte constructii din zona politico-administrativa a orasului. Toate acestea sint partial reconstituite, astfel incit vizitatorii sa-si poata face o idee, insa mai este mult pina vom avea imaginea de ansamblu.

Cele doua fete reconstituite

O alta fata pe cale de reconstituire

Detaliu de piramida; fetele piramidei sint parti din calendarul mayas, fiecare placa reprezentind o unitate de timp

Ghidul nostru ne-a plimbat printre ruine de la un punct la altul, explicind functia si modul de functionare al fiecaruia. Realitatea uimitoare este ca majoritatea constructiilor inca functioneaza conform planului initial, desi structurile sint realmente in ruine. Cu toate acestea, acele cladiri si structuri arhitecturale partiale inca mai produc efectele acustice si vizuale pentru care au fost ridicate. Inca mai produc vibratiile care creeaza vizitatorilor sentimente de neliniste, frica, extaz, sau fericire, incintare, satisfactie.

Casa Razboinicilor, Intrarea Noptii cu Fata Jaguarului

Detaliu de cap de jaguar

Zid din Casa Mortilor; in urma ritualurilor platforma era plina de capatini infipte in tepuse

Detaliu din Casa Mortilor

L-am vazut pe Kukulcan coborind din templul sau din virful piramidei in lumea noastra sub forma de sarpe, unduindu-se pe platformele piramidei si intrind in pamint, in drumul sau spre lumea de apoi, unde trebuia sa reprezinte interesele oamenilor in fata zeitatilor subpamintene. L-am vazut unduindu-se prin iarba si in praful pietei din fata piramidei spre templul razboinicilor si acolo contopindu-se cu statuia zeului Chac Mool. Am auzit vocea unica a pasarii Quetzal, care creeaza intotdeauna un sunet in ecou. Nu are un singur ciripit; intotdeauna primul este urmat de un al doilea care se aude precum un ecou al primului. Quetzalul a fost dintotdeauna considerat spiritul mayasilor iar ulterior, dupa sosirea lui Kukulcan (Quetzalcoatl) si civilizarea oamenilor, sunetul Quetzalului a fost considerat vocea lui Kukulcan.

Fata de vest a piramidei, cu scara pe care coboara Kukulcan la echinox in capetele de sarpe de la baza si intra in pamint

Detaliu al drumului sarpelui cu pene

Templul lui Chac Mool; statuia de pe platforma centrala este a lui Chac Mool si este strajuita de doi serpi incolaciti pe stilpii de intrare

Detaliu de la baza templului lui Chac Mool

O bataie din palme spre piramida de pe una dintre cele patru directii cardinale provoaca doua replici din interiorul templului de pe virful piramidei, care suna exact ca pasarea Quetzal. Acest sunet se propaga pe o distanta de exact 32 de kilometri in jurul templului. In timpul ceremoniilor religioase, in piata piramidei se stringeau undeva la 25 000 de oameni carora ceremonia le cerea sa bata din palme la anumite momente ale ritualului. Preotul rostea un cuvint si toata populatia batea din palme in acelasi moment cu exactitate. Glasul Quetzalului care se auzea din virful piramidei era ca un strigat de thunderbird, era asurzitor si dura citeva secunde bune, repetindu-se precum un ecou, dar o singura data. Nu aveai unde sa fugi, sa nu-l mai auzi, pentru ca pe o distanta de 32 de kilometri toata lumea il putea auzi si se cutremura sub vocea zeului.

Prin orasul antic al Chichen Itzei

Am vazut Marea Curte de Jocuri, un stadion de 166 de metri lungime si 68 latime, unde avea loc un joc ritual fantastic, o combinatie intre fotbal si basket si inca ceva ce nu exista, cu o minge din cauciuc pur, grea de aproximativ 12kg. O minge care daca era sutata sau aruncata cu viteza putea rupe oase. Meciul se incheia de fiecare data cu decapitarea capitanului echipei care pierdea. Toti jucatorii erau aristocrati si aceasta era modalitatea prin care se alegeau sacrificiile din rindurile lor. Imaginati-va cum era sa ti se aduca vestea cea buna ca ai fost promovat la rangul de capitan al echipei tale.

The Great Ballcourt, o privire in lungime; o parte din jucatori stateau in teren, o parte pe canaturile laterale, de-a lungul zidurilor

The Great Ballcourt (Stadionul) cu privire spre sauna-templu, unde jucatorii se purificau inainte de meci; cu alte cuvinte, nu mincau si nu beau nimic timp de 24 de ore inainte de meci si stateau in sauna pentru a se deshidrata si a intra pe teren cit mai slabiti cu putinta

Stadionul—unul dintre inelele prin care trebuia introdusa mingea de cauciuc cu soldul, nu cu piciorul, nu cu mina sau capul

Am vazut basoreliefurile care descriau cel mai faimos meci pe care l-au avut vreodata si care s-a incheiat cu capitanul victorios prezentind regelui capatina celui care a pierdut. Din gitlejul taiat singele tisneste sub forma de serpi care transporta sufletul sacrificatului la Kukulcan.

Puteti observa in dreapta capitanul victorios prezentind regelui capatina capitanului care a pierdut (aceasta este in dreapta jos)

Acelasi stadion tinea loc si de sala pentru oficierea intilnirilor diplomatice cu regii celorlalte orase-stat sau a celorlalte civilizatii. Regele Chichen Itzei si familia sa stateau intr-o loja la capatul de est al stadionului, iar oaspetii ocupau loja de vest, la 166 de metri distanta. Intreaga Curte regala pastra o liniste absoluta si cuvintele soptite ale celor doi regi se puteau auzi cu o claritate perfecta dintr-o loja in cealalta. Am experimentat acest lucru. Nu numai ca in partea cealalta se aude perfect ceea ce tu doar soptesti, dar acelasi lucru se aude inapoi, precum un ecou, dar nu exact ca un ecou, pentru ca se aude inapoi doar o data. Structura stadionului fara acoperis este construita la asemenea unghiuri si cu asemenea combinatii de suprafete concave si convexe, incit functioneaza precum un amplificator, precum o uriasa boxa. Inginerii moderni au marturisit ca solutia gasita de mayasi este unica si provine dintr-un mod de gindire strain celui comun la ora actuala si nimeni in zilele noastre nu ar fi putut veni cu ea daca s-ar fi cerut constructia unui asemenea spatiu.

Loja oaspetilor (din pacate detaliul de fresca pe care l-am facut pe portretul lui Kukulcan nu mi-a iesit)

In loja oaspetilor este o fresca cu faimoasa reprezentare a lui Kukulcan, zeul civilizator al tuturor culturilor mesoamericii. Mayasii (ca de altfel toate popoarele mesoamericii) sint cu totii, fara exceptie, mici de statura, solizi, bruneti cu parul lins si trasaturi mongoloide. N-am vazut nici macar unul singur care sa poarte mustata sau barba, pentru ca am inteles ca au obrazul spin, in  sensul ca le cresc niste tuleie, dar sint atit de rare incit pot fi considerati spini. Kukulcan, asa cum a fost el sculptat si pictat acum 3000 de ani, este inalt, suplu, piele alba, cu parul blond si usor cirliontat, ochi albastri si o barba deasa si blonda. Este un mister pe care inca nimeni nu-l poate explica. Pentru ca, chiar daca am presupune ca ar fi venit din singurul loc de pe pamint unde acum 5000 de ani existau oameni albi si blonzi, adica din Europa, tot nu explica toate cunostiintele stiintifice si toata tehnologia pe care el a implementat-o in Mesoamerica. Europenii de acum 5000 de ani nu erau tocmai o culme a progresului stiintific si tehnologic.

Templul celor o mie de coloane (unii arheologi sint de parere ca era palatul celor o mie de coloane, in timp ce altii sustin ca ar fi fost o uriasa piata si zona de entertainment)

Intrarea in sauna-templu si in stadion

In fine, intreaga portiune deschisa turistilor din complexul Chichen Itza este un miracol al stiintei si al unei tehnologii megalitice. Am experimentat mare parte din aceste minuni si in ciuda starii de degradare a cladirilor, majoritatea functioneaza ca acum mii de ani. Am ascultat descrierile ritualurilor de sacrificiu si va pot spune ca scenele pe care le-am vazut noi in filme, genul Apocalipto a lui Mel Gibson, sint departe de realitate, iar realitatea este cu mult, mult mai cruda, oribila si sofisticata decit ne-am putut noi inchipui.

Unul dintre turistii din grup l-a intrebat pe ghid daca Apocalipto se bazeaza pe realitatile culturii maya, daca a respectat adevarul istoric. Din pacate, nu. Cu toate ca i s-a pus la dispozitie tot materialul necesar, cu toate ca scenele au fost filmate la Chichen Itza si a avut acces la toate resursele lor, Mel Gibson a preferat sa se foloseasca doar de décor si sa transforme filmul intr-o simpla poveste hollywoodiana, unde actiunea, urmarirea, vinatoarea au fost mai importante decit acuratetea scenelor istorice.

Daca acele adevaruri istorice ar fi nesemnificative, o cultura minora si plictisitoare, as intelege de ce regizorul a decis in favoarea plotului peste istorie. Doar nu vroia sa faca un documentar. Dar in momentul in care adevarul istoric este de o suta de ori mai interesant decit orice se vede in filmul tau, este de o suta de ori mai tensionant, mai horror si mai pitoresc, atunci nu inteleg astfel de decizii. Imaginati-va numai cum ar fi fost ca sa fi realizat scena meciului aristocratilor cu mingea din cauciuc pur, de 12 kilograme. Ori ca in loc sa arate un preot nebun bagindu-si mina in pieptul victimei si scotindu-i inima, sa arate un ritual adevarat, in care scosul inimii care inca bate este doar ultimul si cel mai blind act al sacrificiului. Imaginati-va sa fi aratat coborirea lui Kukulcan pe pamint prin templul sau din virful piramidei, ori o vizita in Casa Mortilor. Ori sa-i fi aratat pe razboinicii jaguar in lumina lunii, transformindu-se in razboinicii vultur la lumina soarelui.

Casa Razboinicilor

A doua excursie a fost la Tulum, cetatea care pazea trecerea barcilor si a triremelor din America de Nord si Centrala spre America de Sud. Era punctul de vama al mayasilor. O cetate pe buza marii, al carei templu inchinat lui Kukulcan slujea si de semnal pentru navigatia maritima, precum un far. Iar dreptul barcilor sa treaca de cetate insemna de fapt ca li se arata locul prin care puteau sa treaca prin marea bariera de corali. Altfel, pe o distanta de citeva sute de kilometri nu aveai nici o sansa sa treci de recif.

Punctul cel mai inalt al cetatii—templul lui Kukulcan

Marea Caraibelor, vedere din Tulum

A doua mare bariera de corali dupa cea din Australia, se intinde de-a lungul costei Yucatanului pe citeva sute de kilometri, la citiva kilometri in larg. Cu 3-4 mii de ani in urma, mayasii au taiat o trecere in aceasta bariera naturala, fara unelte din metal, fara aparate de respirat sub apa. Trecerea este taiata intr-o suprafata perfecta, ca o structura artificiala, fara corali rupti, margini zdrentuite si altele. Inginerii moderni estimeaza ca o astfel de operatiune ar costa citeva milioane de dolari in zilele noastre si ar necesita ajutorul celor mai buni profesionisti pentru a garanta ca trecerea este exact de dimensiunea necesara celui mai mare vas mesoamerican si nu mai mare, pentru a nu permite unei flote sa treaca. Sa garanteze ca ulterior va avea peretii perfect drepti si netezi, fara virfuri taioase care ar putea agata vreo barca si i-ar putea gaurii lemnul. O alta minune a lumii mayase.

Templul lui Kukulcan, farul Caraibelor

Tulum nu este la fel de mare sau grandios precum Chichen Itza, dar este frumos si exotic, o cetate agatata de stinci deasupra marii si a uneia dintre cele mai frumoase plaji ale Yucatanului.

Plaja din Tulum

Plaja din Tulum

Plaja din Tulum

Plaja din Tulum

Plaja din Tulum

Plaja din Tulum

In Tulum s-a descoperit cel mai vechi templu dublu al civilizatiei mayase. Un templu al zeitatilor cerului, in interiorul caruia este construit un templu al zeitatilor subpamintene. In interiorul caruia este intrarea intr-o cenota, acestea fiind considerate porti spre lumea de apoi.

Templul dublu

Templul dublu

Papa Iguana ne urmareste pretutindeni

Intrarea intr-una dintre cenotele Tulumului—aceasta este cea de sub masoleu si este una dintre cele noua cenote ale cetatii

Mausoleul

Vedere de pe plaja a intrarii intr-o alta cenota

Pe virf se vede palatul Tulumului, iar plaja de la poale este ingradita pentru ca in luna iunie ies broastele testoase din oua, din nisip si plaja se umple de sute de pui care se indreapta spre mare

Tulum este primul semn al civilizatiei maya vazut de spanioli de pe mare. Este locul unde au pus piciorul pe pamint mayas si si-au inceput aventura. Este locul unde Kukulcan, eroul civilizator care a intemeiat stralucita si misterioasa cultura maya, i-a adus si sfirsitul prin legenda pe care a intretinut-o de-a lungul mileniilor, ca zeii albi se vor intoarce si-i vor conduce pe mayasi intr-o noua epoca de iluminare.

Zeii albi intruchipati de spanioli au considerat ca mayasii se inchinau la diavol, pentru ca zeitatea lor centrala era un sarpe cu pene si atunci preotul Franciscan Diego de Landa, a poruncit arderea tuturor scrierilor mayase. Odata ce a fost sigur ca ars totul, a poruncit vinarea tuturor mayasilor care stiau sa scrie. I-a ars pe toti pe rug. Se spune ca civilizatia maya si-a pierdut scrisul in 30 de ani, timpul necesar pentru a-i arde pe toti intelectualii. In al 31-lea an, ea a incetat sa mai existe ca civilizatie, fara scrieri si oameni care sa-i cunoasca cultura si istoria. Din fericire, acelasi preot a pastrat patru codexuri, patru carti, patru parti ale enciclopediei culturii mayase. Pe trei le-a oferit cadou regelui Spaniei, Frantei si imparatului Austriei si pe a patra a pastrat-o ca sa-si scrie tratatul de cultura mayasa—Relacion de cosas de Yucatan, una dintre operele fundamentale la ora actuala pentru intelegerea acestei culturi. Lucrare pentru care insa, in mod ironic, a fost acuzat si judecat de inchizitie.

Nu mai exista astazi decit cele trei carti oferite cadou—The Grolier Codex, The Paris Codex si The Dresden Codex, precum si citeva pagini din codexul pe care si-l pastrase pentru el.

Palatul

Palatul

Templul lui Kukulcan / farul Tulumului

Mayasii sint una din cele trei civilizatii care au inventat scrisul, fiecare independent de celelalte: scrierea cuneiforma a sumerienilor, alfabetul chinezesc si scrierea duala a mayasilor. O data certa a acestei inventii este nesigura, dar se estimeaza dupa ultimile dovezi arheologice ca mayasii aveau un sistem de scris acum 2500 de ani. Toate celelalte scrieri au derivat din aceste prime trei forme. Dar mayasii sint singurii care au dezvoltat nu un singur sistem de scris, ci doua sisteme folosite pentru scopuri diferite. Un scris alfabetic denumit Ch’olan Mayan, care foloseste litere si simboluri pentru punctuatie (nu mai putin de 800 de semne, spre deosebire de alfabetul nostru cu 26 de semne) si era folosit pentru scrierea comuna, in comert, mesagerie si administratie si un scris “de prestigiu” sau de “limbaj inalt”, denumit Ch’olti’an, care este sub forma de hieroglife (precum la egipteni) si era folosit numai de catre elite si de catre preoti pentru scopuri ceremoniale, declaratii regale si pentru inscriptii in arhitectura templelor si a palatelor. Este scrisul la care am avut acces imediat prin studierea frescelor ruinelor si care vorbeste despre mitologia lor, despre legendele lor si despre povestile de eroism si sacrificiu ale elitelor. Din pacate insa, codexurile, cartile care contineau stiinta si istoria mayasa erau pe hirtie, in scriere comuna.

Intrarea in casa unui demnitar

Aceeasi intrare

Iguana Chicas asteptindu-ne sa terminam turul si sa ne intilnim pe plaja

Casa demnitarului

In alta ordine de idei, mayasii au inventat hirtia undeva intre secolul 1 si secolul 5 AD. Nu se stie cu exactitate, dar se descopera inca noi dovezi care apropie data de secolul intii.

Costi facind semn triremelor toltece sa treaca reciful

Pe drumul de intoarcere de la Chichen Itza ne-am oprit si la o cenota, un lac subteran, acea poarta de intrare in lumea de dincolo. Se pare ca intreg Yucatanul este ca o coaja de calcar intinsa deasupra unui fagure format din mii de lacuri subterane. Apa este rece si limpede si fundul lacului se pierde in adincime sub scoarta pamintului. Radacinile copacilor atirna deasupra apei precum pletele unei babe.

Drumul spre cenota prin peisajul arid al Yucatanului

Coborirea spre Poarta Lumii de Dincolo

Vali, pregatita sa infrunte spiritele subterane ale mayasilor

Copacul celor vii cu radacinile infipte in lumea mortilor

Costi in buza Portii Lumii de Dincolo

La iesirea de la cenota am incercat o delicatesa mayasa—miez de cocos cu piper si lamiie verde (lime). Iti taie setea si opreste transpiratia in caldurile de peste 45C si are un gust cu adevarat strain.

Delicatesa mayasa

Ne-am oprit si in Valladolid, primul oras colonial ridicat de spanioli in Yucatan.

Parcul intilnirilor amoroase, strada hotelurilor

Catedrala Sf Maria a Valladolidului pe un fundal de cer furtunos

Strada caselor de caballeros

Incepe furtuna tropicala si noi inca nu stim la ce sa ne asteptam, asa ca inca mai facem poze, in timp ce mexicanii fug

Din pacate, la mai putin de un sfert de ora de la sosire a inceput o furtuna tropicala si a trebuit sa revenim la masina. Vintul pleca palmierii pina la asfaltul strazii si ploaia era ca o perdea de apa continua, prin care nu puteai vedea la un metru. Ne-am adapostit initial in catedrala orasului, unde portile sint deschise fara oprire, zi si noapte, pentru a-i adaposti pe cersetorii orasului. Apa intra zece metri in interiorul bisericii, aruncata de vinturile puternice. N-am cum sa descriu in cuvinte, dar o furtuna tropicala este o experienta pe care trebuie s-o auzi si s-o vezi. Un oras clocotind de lume, cu strazile golite in mai putin de doua minute de la inceperea furtunii si care pare scufundat brusc intr-o cada plina cu apa.

In usa cafenelei unde ne-am adapostit toti in asteptarea plecarii

Intre doua rafale

Mexicul s-a dovedit a fi o experienta mult mai exotica si pitoreasca decit mi-am inchipuit. Va trebui sa ne reintoarcem de cel putin trei patru ori ca sa putem vedea cit mai multe din minunatiile sale. Ginditi-va numai la Cobe, la Palenque, la Teotihuacan, la Puerto Vallarta si multe, multe altele.

2 Comments

  1. ooooooo…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s