Cartile lunii iulie

Iulie este intr-adevar o luna fierbinte aici. Anul acesta s-a atins un nou record de caldura—ieri au fost 38C la umbra si cu un factor de umezeala de 76, care facea sa se simta precum 48-49C.

In ciuda caldurii si a faptului ca incerc sa-mi petrec cit mai mult timp cu tata, am reusit sa citesc luna asta doua carti si citeva reviste, printre care ultimile numere de Interzone, F&SF, Walrus, Atlantic Magazine—The Summer Fiction Edition, Black Static, Space and Time si Weird Tales.

Prima carte a fost Kraken de China Mieville. In ultima vreme am citit o serie de impresii, in special in blogosfera romaneasca si majoritatea au fost negative, sau asa-si-asa. Cred ca in cazul lui Mieville chiar se aplica regula lui de gustibus. Personal, cred ca este una dintre cele mai bune carti pe care le-am sau le voi citi anul acesta. Mult mai alerta decit The City & The City, desi inca nu la nivelul trilogiei Crobuzonului, insa chiar mai densa in idei. Impresia este ca Mieville devine din ce in ce mai creativ, mai inventiv si mai sofisticat in imaginatie, platind insa toate acestea cu pretul factorului comercial al ritmului si uneori al tensiunii.

Acum, din punctul meu de vedere tensiunea ar trebui sa fie un factor esential chiar si in literary fiction, ori mainstream. Dar majoritatea scriitorilor mainstream nu stiu sa scrie cu tensiune.

Revenind la Mieville, cred ca ideal ar fi pentru el daca ar gasi o modalitatea de a-si pastra creativitatea si sofisticarea din ultimul timp lucrind insa la accelerarea ritmului intrigii si pastrarea tensiunii de-a lungul intregii povesti. Dupa cum am mai precizat, am observat deja o evolutie in acest sens de la The City la Kraken. Abia astept sa citesc Embassytown, sa vad daca am prevazut corect, sau a fost doar o variatie intimplatoare.

A doua carte a fost The Book of Negros de Lawrence Hill. Am avut ocazia sa-l cunosc pe fratele sau, Dan Hill, un vestit compozitor de muzica pop, rock si western, aflat in culmea carierei prin anii ’80, dar care inca mai compune. Personalitatea acestuia si povestile lui despre fratele sau, Lawrence, m-au convins sa caut si sa-i cumpar cartea.

The Book of Negroes a fost premiata si super-premiata, recomandata de toata lumea si a devenit in citiva ani o carte fundamentala a literaturii canadiene. Interesanta, sensibila, bine scrisa, documentata riguros si acoperind o felie mare de istorie si geografie, plimbindu-si personajele din Africa in sudul Statelor Unite, de acolo in nord, la New York, mai departe in Canada, in Nova Scotia, de unde se intoarce inapoi in Africa, la momentul nasterii statului Sierra Leone, apoi iar in nord, la Londra, la momentul abolirii sclaviei.

Daca sinteti curiosi in ceea ce priveste “istoria” negrilor adusi in America de Nord, aceasta carte dezvaluie o serie de evenimente importante mai mult decit interesante. Chiar daca sinteti interesati doar intr-o carte bine scrisa, doar in literatura de buna calitate, mainstream scris cu nerv, fara ifose, atunci The Book of Negroes este o lectura recomandata.

Mai sint citeva zile si taica-meu se intoarce in Romania. Cred ca imi voi petrece aproape tot timpul cu el zilele astea. Tocmai ne pregatim sa iesim. Sintem in mijlocul Festivalului de Jazz de la Beaches, care a inceput saptamina trecuta si se termina saptamina viitoare. Iar de astazi pina luni, festivalul are loc in strada, pe vreo trei kilometri de-a lungul lui Queen Street, cu zeci de trupe de jazz cintind una dupa alta si una linga alta.

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s