Ce faci cind te intilnesti cu un scriitor care-ti place

Scriitorul Robert J. Sawyer tocmai si-a exprimat o opinie foarte interesanta pe Facebook despre ceva ce probabil i-a suparat pe multi scriitori de-a lungul vremii, dar au preferat sa ignore aspectul pentru a nu-i deranja pe fani/cititori.

Sawyer: “De ce spun oamenii—ti-am citit cartea, singurul lucru care nu mi-a placut a fost xxx? Ai spune tu—multumesc pentru cina, a fost foarte buna, mai putin cartofii care au fost cam necopti…, sau Dragut copil ai, pacat ca are nasul urit. Asta mi s-a intimplat si mie si sint sigur ca li s-a intimplat si altor scriitori de sute de ori. Daca ti se ofera ocazia sa te intilnesti pentru citeva minute cu cineva care a creat un lucru ce ti-a oferit placere, ce-ar fi sa-i spui ce ti-a placut cel mai mult, nu ce ti-a displacut?

O intilnire cu un scriitor nu trebuie sa fie diferita de orice alt tip de intilniri sociale. In exemplele de mai sus, nici o persoana cu relatii sociale normale nu ar face un astfel de comentariu despre o cina sau despre un copil—dar marea majoritate a oamenilor considera normal sa abordeze un autor cu plingeri si critici.

Ma intreb uneori daca nu tine de o psihologie a puterii: oricine poate pregati o cina sau concepe un copil; in timp ce cu arta—unii au talent, marea majoritate nu au si atunci psihologia  ar fi: pune-l la punct pe artist, sa nu i se urce la cap. Acum inteleg de ce o mare parte dintre colegii mei nu mai merg la conventii si nu accepta sa fie accesibili online.”

Discutiile au fost incinse si la un moment dat un alt scriitor a spus ca fanii vor sa ajute. Este vorba probabil de critica constructiva. Atit Sawyer cit si alti autori au ripostat ca o critica este constructiva atita timp cit sciitorul se poate intoarce la masa de lucru si rescrie partea criticata. Insa odata publicata cartea, critica fanului referitor la nu stiu ce cuvint nepotrivit, sau situatie care nu l-a incintat (adica lucruri minore de care se leaga de obicei fanii) devine distructiva. Autorul nu va rescrie paragraful si apoi publica romanul inca o data. Deci intilnirea fanului cu autorul ar trebui sa fie un pretext social de placere. Daca nu ti-a placut cartea, sau nu-ti place autorul, nu te intilnii cu el. Este simplu.

Toate astea imi amintesc de momente asemanatoare la intilnirile cu cititorii romani. Pentru ca am plecat din tara si nu ma mai intilnesc cu ei prea des, cea mai recenta amintire este de la aparitia antologiei AGES OF WONDER. Dupa publicare m-am intilnit cu un cititor roman si dupa primele momente de interactiune sociala, cititorul a tinut sa ma felicite pentru publicarea in antologia americana. I-am multumit, apoi i-am vazut pe fata ca se straduieste sa mai faca un comentariu, dar ca nu este hotarit ce sa spuna. Intr-un final tensionat a spus rapid si cu voce joasa: “Mi-a placut povestirea…”, dupa care a continuat cu voce normala si hotarita: “… dar engleza nu a sunat prea bine.” La care au urmat momentele mele de ezitare—se spune multumesc dupa asa ceva sau as putea doar sa zimbesc si sa schimb subiectul?

27 Comments

  1. Total de acord cu Sawyer:). Cred ca frumos e sa spui ce nu ti-a placut,
    daca esti intrebat. Si mai ales atunci cand e o chestie minora, nu vad
    rostul sa o arati cu degetul. Nu cred ca un autor va rescrie un paragraf
    ca nu i-a placut unui fan. Literatura e oricum subiectiva, poate altui fan
    i-a placut exact paragraful ala.

    • Chiar si critica pe care o primesti intr-un cenaclu inainte de a publica textul o iei sub beneficiu de inventar. O sa modifici numai acele parti care ti se par si tie de modificat, nu o sa faci toate schimbarile propuse de cei din cenaclu (grup de scriitori).

      Din acelasi motiv, al subiectivitatii creatiei. De aceea si multi editori de revista sau antologie specifica ca ei vor selecta textele care ii vor impresiona pe ei cel mai mult si ca refuzul lor nu inseamna automat ca textul tau nu e bun, ci doar ca nu este pe gustul lor. Dar toate aspectele astea intra deja intr-o alta discutie.

      • Acelasi lucru l-am sustinut mereu – nu exista “Asa trebuie, asa e regula, asa se face”. E de ascultat ce zic altii – si faci doar daca: 1. crezi ca e bine. 2. crezi ca iti reflecta viziunea. ca degeaba e bine, daca nu e stilul tau…

  2. Nu pune la inimă. Engleza va suna cu siguranţă mai bine data viitoare şi încă mai bine după aceea.😉

    • Asta ar fi fost misto sa-i spun eu cititorului: “Nu pune la inima. Engleza va suna cu siguranta mai bine data viitoare…”

      • pe bune că trebuia să-i zici asta… şi pe urmă să ne povesteşti şi nouă ce mutră a făcut! :)))

  3. Asta am observat si eu: daca citesti o fraza in engleza de mai multe ori,
    incepe sa sune din ce in ce mai bine, si cu timpul, ajungi chiar sa o
    intelegi:)

    • Chestia asta e valabila si pt frazele in romana:)

      • doar dacă nu cumva fraza aia în română e din romanul tău în lucru, caz în care cu cît o reciteşti mai des, cu-atît mai proastă ţi se va părea!😀

      • cit de adevarat graiesti, vidal!🙂

    • Exact! :))

  4. […] Pe blogul lui Costi Gurgu, o însemnare ruptă parcă din Seinfeld: Ce faci cînd te întîlnești cu un scriitor care-ți place. […]

  5. Dar cum raspunzi la un comentariu de genul “am citit. Mi-a placut, pentru un roman de debut…”? Urmat de “dar eu oricum nu sunt fan de sf”.🙂
    Cat priveste critica de cenaclu, si acolo se mai intalnesc personaje colorate, ca sa nu le spun altfel. Dar, daca treci de enervare, uneori chiar te ajuta.

    • Mda, deci daca nu era roman de debut nu i-ar fi placut? Ce calitate in plus ii aduce debutul?

      Cit despre eu nu sint fan SF, de asta te lovesti peste tot. Intr-un cenaclu mainstream asta este argumentul care ar trebui sa le ofere “baietilor” pozitia superioara. Daca stii sa te iei de ei ii poti aduce repede cu picioarele pe pamint. Dar pina la urma trebuie sa te gindesti daca merita sa o faci. Cui prodest?

  6. Da, nici eu nu cred ca un roman de debut trebuie judecat diferit de un roman obisnuit. Ori e bun, ori nu, simplu. Si la fel, nu cred ca are vreo importanta ce fel de fan esti – ori ti-a placut, ori nu. Iar simplu.
    Am o groaza de scriitori preferati si 1. la multi habar n-am care din romanele care m-au incantat a fost cel de debut. 2. la unii stiu care a fost primul roman, si mai stiu si ca a fost cel mai tare, atat dupa parerea mea cat si dupa parerea criticii 3. am citit Alistair MacLean si imi place la nebunie, desi Nu sunt fan romane de razboi. De fapt, nici nu am citit alte carti de razboi in afara de ale lui. Am deschis cartea, m-a atras, am citit, mi-a placut, si ulterior am stat sa il incadrez la un gen anume. Si niciodata nu mi-am batut capul sa aflu care e cartea de debut – am aflat la un moment dat din intamplare.

  7. […] mi-a plăcut însemnarea lui Costi Gurgu, plecînd de la o poveste cu Robert J. Sawyer. Între ei, […]

  8. Mmm… zau ca nu stiu. Eu parca le-as da dreptate si ”nepoliticosilor”. Daca esti invitatul cuiva si nu prea iti plac cartofii prajiti, da, o sa treci cu vederea fiindca nu e tocmai politicos sa faci astfel de observatii. In fond, omul s-a straduit sa gateasca pentru tine. Insa daca ai PLATIT pentru cartofii prajiti? Iar masa e la un restaurant? Mmm? Ceea ce vreau sa spun este ca, da, daca pe textul tau ori al meu un om a dat bani din alocatia, pensia ori salariul sau, gasesc ca e drept sa-mi spuna ce i-a placut si ce nu i-a placut, daca asta il face sa se simta bine. Cind aleg sa ies public cu o fraza sau cu o carte intreaga, imi asum faptul ca ea poate sa placa ori sa nu placa. Si fiindca traim intr-o lume libera, sunt de parere ca ar trebui sa isi asume fiecare faptul ca exista posibilitatea sa fie criticat. Cui ii este frica de asemenea riscuri, sa nu se duca la intilniri cu cititorii. Ori sa nu publice🙂 In ceea ce ma priveste, da, puteti sa ma criticati cit vreti. Insa as prefera ca inainte de asta sa-mi cumparati cartile :)) Se gasesc pe tritonic.ro sau aici, pe amazon: http://www.amazon.com/Fingers-other-fantastic-stories-ebook/dp/B005GQW132/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1316034495&sr=8-1
    Promit sa va raspund politicos.🙂

    • Nu chiar – daca ai platit cartofii si nu iti plac, nu mai mananci a doua oara
      la restaurantul ala, da nu cred ca il chemi pe chelner si ii spui stii, nu imi
      place cum ii faci, mama ii taia mai gros:). A, daca ai cumparat cartofi si
      sunt stricati, atunci da – dar nu daca nu iti plac. Adica asta s-ar aplica daca ti se promite ceva in carte si ti se da altceva, dar atat. Pt ca la restaurant nu
      se gateste special pt tine, si nici scriitorul nu scrie special pt tine:). Asa ca
      ori iti palce si mananci/citesti, ori nu si atunci nu:). Asa ca eu raman la opinia mea:). So please, cititi ce scriu daca va place, si nu cititi daca nu, da nu ma criticati ca nu ajuta la nimic.🙂 P.S. Desigur e bine ca si aici sunt pareri
      diverse – asta subliniaza cat de diferiti sunt oamenii si ca e bine sa actionam
      in functie de fiecare, nu dupa reguli generale:)

    • Marian, eu sint de acord cu tine pina intr-un punct. De la care punct sint de acord cu Oliviu.🙂
      Dar nu despre ce vorbesti tu este postul…🙂

      Pe scurt, Sawyer a observat ca cititorii nu-si exprima aproape niciodata o opinie pozitiva atunci cind se intilnesc fata-n fata cu scriitorul, in schimb ii cauta nod in papura. Parca se simt obligati sa faca asta. Cumva, cititorul simte nevoia sa gaseasca ceva de reprosat atunci cind are ocazia sa vorbeasca pe viu cu scriitorul.

      O cu totul alta atitudine are cind este vorba de discutii online. Atunci isi exprima si opinii pozitive si negative, discutind in mod real despre ceea ce i-a placut si ce nu.

      Iar Sawyer sfatuia ca daca tot te-ai dus la un panel sau o lansare de carte cu scriitorul tau preferat, poate ar fi frumos sa-i spui ce ti-a placut in cartea lui. Pentru ca daca nu-ti place scriitorul cu pricina (vezi comparatia ta cu resturantul) atunci ce rost are sa te duci la lansarea cartii lui!!! Doar ca sa-i spui ca-i urasti opera?!?😦

    • Ah, si inca o data felicitari pentru lansarea in engleza si recenziile favorabile!!! Bravo!

  9. @ Oliviu – Nu il chem, dar daca organizeaza un panel in care bucatarul se va impauna ca un mare artist culinar ce se crede, eu o sa ma duc la el si o sa-i zic: nene, mi-a placut friptura, dar pina si frate-miu care nu a mai gatit din armata face cartofi mai buni ca tine.🙂 De chelner o sa ma iau, eventual, daca nu ma serveste bine sau daca volumul are litere mincate ori foi lipsa, ca sa sugerez o paralela. Cum o sa ma iau de chelnerii de la Nemira pentru greselile de redactare din Urzeala Tronurilor, un volum pe care lumea plateste o gramada de bani.

    @ Costi – Da, inteleg perfect punctul de vedere al lui Sawyer si, plauzibila sau nu, explicatia e interesanta. Stiu ca am fost cumva off-topic fata de acest lucru, insa am fost on-topic in ceea ce priveste comentariile ce au urmat. Acum… mai trebuie sa zic ceva: anii in care am frecventat sedintele de cenaclu (mai ales pe cele de la Iasi), apoi experienta de la job (unde un editorial aduna uneori citeva zeci de comentarii – unele dintre ele de o agresivitate usor patologica – la adresa mea sau a textelor mele) m-au tabacit suficient de mult incit sa spun cu usurinta faptul ca daca vrei sa iti asumi rolul de persoana publica (iar un scriitor este persoana publica, fie ca vrea ori ca nu vrea), trebuie sa fii pregatit sa primesti in cap, la un moment dat, o galeata cu laturi. Cine nu e pregatit pentru acest lucru, risca sa se blocheze atunci cind se va lovi de asta. Fiindca indiferent ce vorbim noi si ce am vrea noi sa se intimple, indiferent de cit de mult ne-ar placea sa fim doar felicitati si alintati, la un moment dat se va gasi un cititor care a dat 300.000 de lei pe vreuna din cartile noastre, renuntind la o alta carte sau la o friptura cu cartofi prajiti, cititor care, poate dezamabit, va indrazni sa spuna, rusinat sau nu, ca partea a doua a cartii i s-a parut plictisitoare si ca s-a oprit la pagina 260, sau ca a terminat-o, dar ca-i pare rau ca si-a pierdut timpul cu ea. Iar eu sunt convins ca are dreptul sa-si spuna parerea, fie ca are dreptate sau ca nu are. Sunteti pregatiti sa vorbiti cu el?

    PS – Multumesc frumos pentru felicitari, Costi. Uite, nu stiu daca ai vazut articolul asta, unde am amintit si de tine: http://www.graspingforthewind.com/2011/09/14/guest-post-aliens-in-romania-by-marian-coman/

    • 🙂

    • Am vazut, am vazut. Vazusem de ieri de fapt. Apreciez mentiunea. Mii de multumiri!!!

  10. pina la urma, e o chestie de imprejurari. fiindca daca nimeresti intr-o discutie cu autorul exact pe topicu’ asta, ce ti-a placut si ce nu in cartile lui, nu cred ca se supara daca-i spui pe sleau. ca in definitiv de-aia te-a si intrebat, vrea omu’ feedback. ce spunea sawyer, cred, e ca e nepoliticos ca atunci cind el habar n-are cine esti, sa-i pici din senin in cap si sa-i spui ca scrie de cacao, sint convins ca poate fi al nabii de demoralizant.

    • Intocmai – asa zic si eu, depinde de imprejurari, iar daca te intreaba, normal ca ii spui pe sleau:).

  11. […] Pe blogul lui Costi Gurgu, o însemnare ruptă parcă din Seinfeld: Ce faci cînd te întîlnești cu un scriitor care-ți place. […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s