Asa se scrie istoria!

Un razboi mai putin cunoscut este cel dintre americani si canadieni, din 1812-1814. Singurul razboi dintre cele doua natiuni nord-americane si care pentru motive usor de inteles nu a facut subiectul nici unui film Hollywoodian.

Dupa cistigarea razboiului de independenta, americanii le-au comunicat “fratilor” canadieni ca sint liberi sa-i alunge si ei pe britanici si sa se uneasca cu statele de la sud.

La vremea aceea, cam un sfert dintre canadieni erau americani regalisti, loiali coroanei britanice, care se retrasesera la nord de Marile Lacuri pentru a lupta alaturi de englezi. Un alt sfert era format din americani saraci care migrasera spre nord, atrasi de paminturile ieftine si taxele mici. Apoi erau fostii soldati britanici, a caror recompensa dupa o viata de razboi in slujba coroanei, era constituita din paminturi in Canada si scutiri de taxe. Apoi erau si sclavii liberati de englezi in America, pentru ca luptasera alaturi de ei. Iar restul populatiei era un amestec de culturi si popoare din absolut toate colturile lumii. Imigranti care nu tineau nici cu englezii, nici cu americanii si vroiau doar sa fie lasati in pace. Binenteles ca pe linga toti acestia mai erau si diferitele triburi de nativi, care se aflau in relatii foarte bune cu englezii, spre deosebire de relatiile lor cu americanii.

Raspunsul canadienilor care traiau in ceea ce inca erau considerate colonii, a fost ca “nu, multumim. Ne este bine asa cum sintem acum.” Americanii insa au decis ca “fratii” din nord nu stiu ce este bine pentru ei si ca o sa-i invete ei. In plus, vroiau sa le-o traga englezilor pentru ca in ciuda pacii semnate la incheierea razboiului de independenta, acestia le sabotau intregul comert maritim.

Drept urmare o armata de vreo 200 000 de soldati s-a indreptat spre coloniile Canadei. “O sa fie doar ca un mars de eliberare. Nu o sa ne ia mai mult de doua luni,” a preconizat Washington.

Guvernul Canadian se afla in Niagara, pe vremea aceea capitala coloniilor canadiene. In timp ce guvernul discuta indecis cum sa reactioneze la amenintariile de “eliberare” ale americanilor, un colonel britanic, sir Isaac Brock, ridicat ulterior la rangul de general, care avea sub ordine aproape 3000 de soldati veterani ce-si asteptau impropietarirea in Canada, s-a hotarit sa-i retina pe americani la granita, pina vine raspunsul oficial.

Si asa a inceput primul si ultimul razboi americano-canadian. Cei 3000 de veterani ai lui Brock, ajutati de nativii Huron si Iroqois, i-au invins in numeroase batalii pe soldatii americani, culminind cu capitularea generalului Hull la Detroit, in ciuda faptului ca Hull avea citeva zeci de mii de soldati. 1812 a fost anul canadienilor.

Intr-un final, americanii si-au comasat toate trupele spre Niagara. Batalia Niagarei a fost una dintre cele mai singeroase. Colonelul britanic Brock a fost ucis in aceasta lupta, iar americanii au cucerit, ars si distrus capitala coloniilor canadiene. Guvernul Canadian s-a retras la Kingston, un oras pe malul lacului Ontario, la nord de Niagara. Acesta a devenit noua capitala canadiana pentru urmatoarele luni.

Dar americanii, frustati de infringerile suferite la mina a doar 3000 de britanici, si-au continuat invazia si represaliile.

1813 a fost anul americanilor. Acestia au invins in acel an aproape in toate bataliile. Au cucerit orasul York, cum se numea la vremea aceea Toronto, si l-au ras de fata pamintului, apoi au cucerit Kingston, care a avut aceeasi soarta. Intentia americanilor era sa puna mina pe coloniile Ontario si Quebec, cele mai mari si bogate.

In fine, restul canadienilor au iesit din letargie si s-au hotarit sa lupte alaturi de englezi. Multe mentiuni se fac despre rolul important al nativilor. Razboiul a mai durat inca un an si jumatate, timp in care trupele americane au fost oprite din inaintare, au fost respinse si izgonite peste granita.

Apoi, canadienii au hotarit sa avanseze, nu numai de dragul unor represalii drept plata pentru arderea a trei orase canadiene importante si tot ce misca intre ele, dar ca sa fie siguri ca americanii vor sta acasa dupa asta. Bataliile au continuat cu infringere dupa infringere pentru armata americana, care a fost fortata sa se retraga spre sud. In drum, canadienii au ars si distrus Buffallo, Detroit, New York si Washington, unde au avut grija sa stearga de pe harta palatul prezidential al noii republici americane. Ulterior, palatul a fost reconstruit in acelasi loc si redenumit Casa Alba datorita noii ei culori.

In acel moment, canadienii ar fi putut ei “sa-i uneasca” pe americani cu Canada si sa creeze acel super-stat nord-american, dar aveau prea putine trupe pentru a controla teritorii atit de vaste. Asa ca s-au retras la nord de Marile Lacuri. In 1815 s-a semnat tratatul de pace.

Victoria a nascut imboldul guvernului Canadian de a-si schimba statutul din colonie in federatie. Razboiul din 1812-1814 a fost momentul nasterii Canadei moderne. Noua capitala s-a stabilit in Ottawa, pe de-o parte pentru a fi la distanta de granita, pe de alta parte pentru a fi cu un picior in Canada engleza si cu celalalt in cea franceza.

Deci nu-i de mirare ca in Canada, victoria in razboiul Americano-canadian este sarbatoare nationala. Cum nu-i de mirare ca guvernul de la Ottawa a decis ca in 2012 sa cheltuiasca $600 000 pentru constructia unui monument grandios in onoarea generalului Brock si sa organizeze cea mai fastuoasa celebrare, cu ocazia implinirii a 200 de ani de la razboi.

Ce este de mirare insa, ce i-a lasat pe toti perplexi, a fost vestea ca americanii s-au decis sa sarbatoreasca si ei la anul, tot 200 de ani de la razboiul americano-canadian din 1812. Insa in varianta lor, ei au cistigat acest razboi. Stiu, stiu, va veti intreba cum, din moment ce l-au cistigat, cum de mai exista Canada astazi? Cum de Canada recunoaste in continuare (chiar daca numai formal) suzeranitatea reginei Angliei?

Nimeni nu-si poate explica inca, sintem cu totii curiosi care va fi versiunea victoriei americane. Canadienii insa, se pregatesc de un nou razboi cu vecinii de la sud. Un razboi ideologic. Un razboi academic de data asta. Un razboi pentru apararea istoriei nationale.

Asa se scrie istoria! Cu vointa si indirjire, chiar si impotriva unui colos precum America. Cind a fost ultima oara cind Romania si-a scris istoria in fata colosilor Europei?

7 Comments

  1. Mulţumesc pentru articol, Costi. Mi-ai înseninat ziua. Mai au americanii cel puţin un război pe care l-au şters din cărţile de istorie – primul război din Coreea (1871). Vezi detalii aici: http://www.brianwillson.com/the-first-u-s-korea-war/

    • Ha, da, nu stiam de el. Mersi pentru link. Iti dai seama de cite ori s-a scris si rescris istoria astfel de marile puteri ale vremii.

  2. un îndemn înălţător, dar trebuie să fii tu însuţi colos ca să te lupţi cu coloşii. altminteri, s-au luptat nişte pigmei de prin europa de est cu nişte coloşi de prin europa, care mai de la est, care mai de la vest, şi s-au trezit striviţi ca muştele cu pliciul.

    • Normal. Daca dai cu pumnul in masa obtii un raspuns. Daca iti rescrii istoria conform realitatii (desi chestia asta cu realitatea e foarte subiectiva in cele din urma) tale, atunci risti doar sa inflamezi niste spirite academice. Cel mult.

      Bine, acum daca vii cu teoriile conspiratiei care circula prin cercurile nationaliste romanesti, de genul ca imparatii romani au fost in mare parte daci, care nici macar nu vorbeau latina si manipulau istoria din sinul romanilor prosti, atunci risti sa fii considerat nebun si sa fii legat.

      Canadienii, de pilda, recunosc oficial ca se afla in umbra unui colos si ca trebuie sa actioneze cu grija in toate privintele. Dar nu sint gata sa renunte la istoria lor si considera ca un razboi academic nu o sa aiba repercursiuni in relatiile diplomatice dintre ele. That, we shall see…🙂

      • a, nununununu, nu dacii cei viteji şi drepţi şi împăraţii romani şi… nu… totuşi! :))

  3. Am fost un pic derutat de numele razboiului – stiam ca britanicii au ars Washington-ul in 1814, asa ca am verificat si am gasit pe http://en.wikipedia.org/wiki/British-American_War_(1812) o versiune asemanatoare (prezentata insa din punct de vedere american. Adica razboiul a fost intre britanici si amaricani (Canada fiind, totusi, o colonie britanica), dar reprezinta actul de nastere al natiunii canadiene.

    • Canadienii il considera razboiul lor, iar nu britanic, pentru ca toti cei care au luptat in el au fost soldatii britanici stabiliti deja in Canada si imigrantii. Si a fost primul lor act ca natiune, in care au zis: “nu ne intereseaza independenta voastra. noi nu sintem americani.”


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s