Dincolo de capatul pamintului

Genele mele nomadice si-au spus cuvintul pina la urma. Foarte curind am sa plec intr-o calatorie pe urmele celui de-al saptesprezecelea trib. Tribul dacic al Vintilizilor, impins spre vest de pe culmile stincoase ale Carpatilor Polonezi de catre primul val migrator al slavilor, in secolul V.

Tot ce se stie din scrierile vremii si urmele lasate de miscarea tribului prin Europa, este ca Vintilizii s-au deplasat catre Scandinavia dind lupte grele cu Alammanii si Thuringienii, pentru ca intr-un final sa porneasca peste mare cu 27 de corabii construite de federatia Jutilor. Legenda spune ca Vintilizii nu au mai fost vazuti niciodata si ca probabil i-a inghitit marea.

Urme recent dezvaluite in Quebec certifica de fapt, ca o flota de calatori blonzi a descoperit gura riului Sf. Laurentiu prin secolul VII si a patruns adinc in continentul nord american la bordul a 24 de corabii. Urmind cursul marelui fluviu, corabiile dacice au coborit pina in lacul Ontario, unde s-au asezat pentru o perioada in apropierea tribului Mississagilor. Aici au cladit o cetate ale carui ruine abia au fost dezgropate luna trecuta, crezindu-se initial ca este o farsa. Testele indica insa o vechime de aproximativ paisprezece secole. Se pare ca au dat lupte cu Algonquinii si au stabilit un regat infloritor pe malul lacului Ontario.

O parte din ei au ramas aici, regatul lor rezistind timp de trei secole si fiind inghitit intr-un final de marea migratie Huron. Grosul Vintilizilor insa, si-a urmat calatoria mitica in cautarea Kogaionului. Imensa lor majoritate s-a urcat in douazeci dintre corabii si a pornit-o catre vest, pe calea marilor Lacuri. Deocamdata urmele se opresc in cele 30 000 de insule din golful Georgian, dar arheologii sint convinsi ca epopeea Vintilizilor a continuat catre apus, ajungind poate chiar pina in Muntii Stincosi, unde este probabil sa fi identificat unul dintre virfurile mai inalte cu muntele lor sacru.

Eu cred ca de fapt nu s-au oprit nici pe coasta Pacificului, ca au coborit de-a lungul ei spre America de Sud. Povesti despre aparitia tribului blond circula de milenii prin padurile Amazonului.

De la cele 30 000 de insule, unde am sa vizitez ruinele dacice, o sa-mi continui drumul prin prerie. Se spune ca din apropierea orasului Calgary, muntii Stincosi se vad precum un zid verde, de netrecut. Ma intreb ce-au gindit Vintilizii la vederea lor. O sa trec muntii si o sa ma opresc o perioada in Vancouver. Apoi, o sa cobor de-a lungul coastei pacifice spre Seattle, Portland, San Francisco, Los Angeles, San Diego si in cele din urma Mazatlan. Primul contact al dacilor cu mayasii, toltecii si zapotecii!

Tot mai la sud. Circula povesti despre tribul ratacitor chiar si prin Tasmania, insulele Aru, Noua Guinee. Cine stie unde o sa ma duca aventura.

Pe parcursul anilor de calatorie nu o sa mai am acces la Vyrclozone. O sa mai stau in contact citeva zile, pina ajung in Calgary. Dupa care, adio civilizatie. A fost o imensa placere sa va intilnesc pe toti in realitatea Vyrclozonului si o onoare. Va doresc carti cit mai bune si interesante. Si povesti care merita povestite.

10 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI